Echilibrul intre viata de famile si job

mironosita spune:

(Mironosita, cum ai reusit sa iei hotararea de a renunta la job? Si eu ma tot gandesc la varianta asta de o vreme (in mare parte si din motivele scrise de tine), dar imi lipseste curajul de a lua o hotarare radicala... Ma tot gandesc daca imi va fi bine, cum ma voi descurca (nu neaparat financiar), daca nu voi da in extrema cealalta, adica sa ma plictisesc stand acasa. Desi acum daca ma intrebi si de maine as ramane acasa sa imi vad de viata mea, fara "punga de plastic in cap" ca sa te citez

PS - 2 copii: 8 si 5 ani )
Am avut nevoie de mult curaj si de vreo doi ani de zile in care m-am perpelit noapte de noapte.Toata lumea a zis ca sunt nebuna sa fac un asemena gest intr-o perioada grea si mai ales faptul ca plecam dintr-un job bun,consolidat timp de 10 ani,cu bani frumosi si o gramada de facilitati.Dar,daca pui pe lista toate cheltuielile care deriva tocmai din faptul ca mergi la birou,nu-ti ramane mare lucru.Si atunci de ce?Am fost atat de nefericita foarte multi ani si i-am nefericit si pe ai mei cu toti banii pe care-i aduceam in casa.
Asa ca am ales asta si a fost cea mai buna alegere.Nu m-as mai intoarce in ruptul capului intr-un job care se termina dupa ora 6 seara.

elaga spune:

Mironosita, sunt de acord cu tine. Copii si sotul sunt pe primul plan. Un job care se termina dupa 6 seara e un job care iti rapeste familia. Daca te poti descurca fara el, e cea mai buna alegere pe care ai facut-o.
Gavandor, eu nu mai am nici o speranta ca situatia economica a tarii noastre va fi mai buna. Din '89 tot astept sa fie mai bine. Atunci aveam 12 ani, acum am un copil de doi ani si conditiile nu s-au schimbat prea mult. De la ei nu mai astept nimic, singura care poate schimba ceva sunt eu, prin hotararile pe care le iau.

micorint spune:

Merci de raspuns. Chiar ai avut curaj
Cam in aceeasi situatie ma aflu si eu, tot de 10 ani sunt la actualul job si nu e o pozitie chiar de lasat (exact ce ziceai, ar spune toata lumea ca am luat-o razna). Dar am 15 ani de multinationale si simt ca am obosit, nu ma mai entuziasmeaza nimic ca inainte, poate doar perspectiva unor zile libere petrecute cu copiii, fara graba si stres si uitat mereu la ceas. Rar ajung acasa mai devreme de ora 19:30, deci am serioase restante la timpul liber pt copii, pt sot, pt mine. Nu mai zic de nemultumirea continua ca ii privez de atentia mea si ca ii las altora spre grija si educare.
Idealul mi se pare un part-time care sa ne lase timp si pt familie. Din pacate, la noi nu prea functioneaza varianta asta, nu am vazut part-time-uri convenabile sau poate n-am cautat suficient...
Offf, credeam ca doar eu am astfel de idei ciudate pe timp de criza, dar ma bucur sa vad ca nu sunt singura. Si asta ma face sa ma gandesc mai serios la ce e cu adevarat important...
Oricum, echilibrul din titlu pentru mine clar nu exista, despre ce echilibru poate fi vorba cand eu petrec cu copiii mei doar 2-3 ore pe zi?
Si da, referitor la "consum", trebuie timp sa te bucuri de ce poti consuma cu banii castigati. Iar eu am ajuns sa cumpar o gramada de chestii de care nu am timp sa ma bucur, sa le folosesc. Sincer, m-am cam saturat de atata consum, mi s-a luat, as vrea si ceva mai de suflet,sa gasesc bucurie in a-mi lua copilul de la scoala/ gradi, in a ne plimba prin parc la o ora la care altii sunt la birou, in a privi natura si atat.
Nu am sperante sa se schimbe ceva la noi in tara (in bine, adica).
Cum a zis si Elaga, daca vrem altceva, noi trebuie sa hotaram ce sa schimbam.

SuperMami_1 spune:

Si pe mine ma tenteaza de ceva timp sa ma trec pe part-time, la noi la firma (tot o multinationala )se poate, insa am ceva nelamuriri daca as mai beneficia de indemnizatie CIC in cazul in care as ramane insarcinata in timpul asta, pentru ca ne dorim al doilea copilas. Ma poate ajuta cineva cu un raspuns in acest sens?

Albumele noastre

micorint spune:

Da, poti beneficia de indemnizatie, chiar daca lucrezi part-time. Doar ca suma, fiind in functie de veniturile din ultimele 12 luni, va fi si ea mai mica.

elaga spune:

Micorint, job-ul meu principal are un program destul de lejer care imi lasa timp sa ies cu copilul in parc aproape zilnic, sa citim, dansam, cantam si toate nebuniile care ne vin in cap. Nu cred ca as rezista sa vin acasa zilnic la 19:30, sa-l vad 2-3 ore. Pe de alta parte, eu nu am aceeasi lejeritate financiara ca tine, ceea ca ma deranjeaza uneori. Nu sunt adepta consumului excesiv, prefer sa gatesc decat sa mananc la fast food, dar cand nu-mi pot permite o excursie in Franta sau Italia, cativa ani la rand, incepe sa ma cam calce pe bataturi.

Andries spune:

Si eu sunt tot corporatista, da' m-am desteptat la timp si mi-am negociat program special (adica vin cand ajung, plec daca am nevoie fara sa intreb pe nimeni, stau mai mult daca chiar arde ceva). Important este sa ai rezultate, nu sa stai 9 ore lipit de scaun. Din pacate sunt putine organizatii in care se intelege lucrul asta.

Andries

elaga spune:

Andries, ai mare noroc, chiar nu sunt multe care accepta asa ceva. Probabil si tu esti un om de baza.

witeflower spune:

Realitatea e ca ziua are 24 de ore fix, iar energia noastra nici ea nu e nelimitata. Prin urmare e logica ca, cu cat mai mult timp si mai multa energie investim intr-o parte, ne ramane mai putin pentru cealalta parte.

Asa ca asa-zisul echilibru depinde mult si de restul variabilelor : daca are cine sa te ajute cu casa, cu treburile gospodaresti, cu copiii, daca ai destui bani sa platesti uneori pt treburi necesare, dar nu tocmai interesante. Iar la serviciu - daca ai cu cine sa te ajuti, sa va mai inlocuiti reciproc, daca ai sefi intelegatori sau daca programul poate fi oarecum flexibil. Mai conteaza si ce gen de munca faci sau care este atmosfera generala la serviciu (ca daca vii acasa sfarsita fizic si psihic, degeaba vii la pranz...).

Si mai cred ca adevarul - poate neplacut, nedorit, dar asta-i viata! - este ca femeile au de facut mari sacrificii pe plan familial daca vor sa fie foarte dedicate carierei. SAu sa fie extrem de norocoase si sa beneficieze de mult sprijin (de la sot, parinti, surori binevoitoare...).Si e greu tocmai pt ca, in mod firesc, noi suntem "programate" sa punem pe primul plan copiii, familia.
In fond, cred ca nu noi ar trebui sa luptam contra naturii, ci sa incercam sa ne acomodam naturii noastre.

Ar fi super sa fim mai unite si sa inventam noi, femeile, joburi care sa nu presupuna atatea renuntari pe plan familial. Joburi pt femei active, care vor calitate si acasa si la serviciu, care nu vor sa lucreze 3 ore pe zi, dar nici 10! SAu macar sa ne ajutam intre noi, acolo unde se poate, nu sa ne sabotam reciproc timpul si energia la serviciu.
DE exemplu, stiu o femeie director, care instantaneu face o sedinta sau o convocare extra-program. Daca te invoiesti se uita urat si-ti aminteste ca si ea si-a crescut copiii fara se o invoiasca nimeni, ce tupeu din partea ta!

Partea proasta e ca in Ro nu prea accepta angajatorii sa lucrezi cu jumatate de norma, nici macar pentru joburi mai putin complexe, unde chiar s-ar putea angaja 2 persoane pe un post. Si, da, exista mania sedintelor - in mare parte ele fiind prea putin importante in ceea ce priveste calitatea muncii. Dar au rolul de a freca timpul si nervii.

danitin spune:

Eu incerc sa impac si capra, si varza, si lupul ... e crancen, dar incerc. In primul rand tin sa precizez ca am un job din ala care-mi cere sa fiu in priza 24 din 24, dar nu neaparat prezenta intr-un loc. Si atunci imi fac cate o lista cu ce vreau de la ziua in curs. Pe care musai figureaza cate o chestie deosebita in compania spiridusului, ceva de suflet pentru mine, ceva constructiv pentru mine, ceva pentru casa ... uite asa. Si le combin in functie de cerintele job-ului. De exemplu:

7.00 trezirea
7.00 - 8.00 pregatire mic dejun + plimbat catzel (avem si din asta) in ritm de alergare usoara.
8.00 trezire spiridus + pregatire de gradi, la 8.45 plecam spre gradi
9.30 - 10.30 curatenie mare in dormitor, cu aspirat, sters praf, ordine, etc.
10.30 - 12.30 job
12.30 - 13.00 pediciura
13.30 iau spiridusul de la gradi si mergem in parc sa adunam castane, insotite de catzel
14.30 pranz cu spiridusul
15.30 job
19.30 pauza scurta de la job la hipermarketul de langa pentru cumparaturi
21.45 ajung acasa, pregatiri spiridus de culcare ( cina o ia impreuna cu tata, ceva mai devreme)
22.30 la o tacla cu sotzul, la un parah de vin sau ceai, sau lapte cu miere
23.00 noapte buna copi, ca maine o luam de la capat.

E doar exemplul unei zile, printre picaturi mai reusesc uneori sa plimb catzelul sau sa pregatesc de mancare vreo chestie mai speciala. Alteori ziua e muuult mai plina la job, dar imi fac ferestre pe care le petrec cu spiridusul facand chestii interesante, iesite din comun. La fel, pentru weekenduri, pregatesc cate o surpriza familionului. Pe lista lunii spetembrie au fost, toate bifate:
1. Sa inaltazm zmeul
2. sa culegem nuci verzi
3, sa culegem castane si sa facem jucarii din ele
4. sa mergem intr-o localitate apropiata, sa vedem cum se culege via, sa cumparam must si struguri - direct de la sursa
5. sa mergem la padure sa adunam frunze galbene si sa facem tablori din ele
6. sa culegem si sa mancam nuci verzi
7. sa punem cateva borcane de muraturi
8. sa incercam retete de prsjituri noi - am facut cu fructe de padure, cu nuca si prune, cu alune si ciocolata ....

si lista ar putea continua, dar e tarziu rau de tot - o pardalinica de insomnie neprevazuta in program, asa ca ma duc sa fac nani ...