Echilibrul intre viata de famile si job
Raspunsuri - Pagina 2
Mediajust spune:
Eu vin sa va dau o veste buna: echilibrul dintre familie si slujba devine din ce in ce mai stabil pe masura ce creste copilul.
Este adevarat - eu n-am avut o munca 8-16 cand era fiu-meu mic, dar s-a intamplat adeseori sa aleg intre o intalnire/un contract si serbarea de la gradinita sau plimbarea in parc. Uneori am plecat de acasa cu inima stransa, alteori am renuntat la niste bani (uneori destui) ca sa raman in familie. Per total, eu zic ca am incercat sa mentin linia de plutire in ambele sensuri.
Acum insa (de fapt, de cativa ani, tanarul meu are 14) nu mai este asa dificil - face singur 80% dintre lucrurile pentru care era nevoie de prezenta mea (spalat, mancat, lectii, mici plimbari, mici cumparaturi) - si atunci pot lucra. Nu mai spun ca doarme tun toata noaptea - deci inca un timp castigat! Astazi ne-a facut chec - dupa "dictare", este drept ca am spalat apoi faianta, deci cu timpul tot acolo am iesit! Renunt insa la tot cand trebuie sa stam de vorba, sa jucam rummy, sa batem librariile, sa mergem la suc.
Asa ca - oricat ar fi de greu sau de frustrant, trece. Din pacate, trece cu perioada asta frumoasa cu tot - dar orice varsta a copilului are farmecul ei. In acelasi timp, sunt de parere ca nu trebuie neglijata nici profesia - de succesul ei depinde si o parte din binele copilului (si nu e vorba numai despre bani - la un moment-dat copiii devin sensibili la preocuparile parintilor, la performantele lor, la modul cum sunt priviti etc).
ruxij spune:
Elaga, depinde de profesie, sunt profesii in care poti gasi un echilibru. Depinde si ce intelegi tu prin "bine", dc. esti perfectionista, niciodata nu e "bine". In jobul meu pot sa iti spun exact cum am facut. Motto-ul meu este "don't work harder, work smarter". Gandeste-te ca cei fara copii isi pierd o gramada de vreme la job stand la taclale, pe net, la fumat tigari sau mai stiu eu ce. Dc. iti organizezi timpul bine, poti sa faci in 4 ore ce fac altii in 8. Eu ma trezeam la 5-5.30, barbatu' "facea" dimineata cu copilul, iar eu eram la servici la 7am. Plecam de la servici la 4.30pm. Acasa mi-am angajat femeie la curatenie si gateam duminica pt. 3 zile inainte. Le mai lasam si nefacute, adica nu totul straluceste, nici jeg, da' nici ordine maxima, mai bine timp cu copilul in loc de smotru. Acum am mai avansat la job si le las si mai moale pe acolo, mai "deleg" responsabilitati. Lucrez cam putin, da' rezultatele sunt OK. Nu lucrez niciodata seara si in weekend. Norocul meu e ca nu am sefi directi, vin cand vreau, plec cand vreau. Sigur ca se poate face mai mult si la job, si acasa, dar ideea e sa pastrezi un echilibru, nu sa le faci perfect. Nimeni nu e perfect.
alex_andra spune:
Mediajust, cred ca a fost tare bun checul
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui alex_andra Mediajust, cred ca a fost tare bun checul Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009) BAZAR UMANITAR |
Daaa, si oricum imi propusesem sa spal faianta!
SuperMami_1 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mediajust Eu vin sa va dau o veste buna: echilibrul dintre familie si slujba devine din ce in ce mai stabil pe masura ce creste copilul. Este adevarat - eu n-am avut o munca 8-16 cand era fiu-meu mic, dar s-a intamplat adeseori sa aleg intre o intalnire/un contract si serbarea de la gradinita sau plimbarea in parc. Uneori am plecat de acasa cu inima stransa, alteori am renuntat la niste bani (uneori destui) ca sa raman in familie. Per total, eu zic ca am incercat sa mentin linia de plutire in ambele sensuri. Acum insa (de fapt, de cativa ani, tanarul meu are 14) nu mai este asa dificil - face singur 80% dintre lucrurile pentru care era nevoie de prezenta mea (spalat, mancat, lectii, mici plimbari, mici cumparaturi) - si atunci pot lucra. Nu mai spun ca doarme tun toata noaptea - deci inca un timp castigat! Astazi ne-a facut chec - dupa "dictare", este drept ca am spalat apoi faianta, deci cu timpul tot acolo am iesit! Renunt insa la tot cand trebuie sa stam de vorba, sa jucam rummy, sa batem librariile, sa mergem la suc. Asa ca - oricat ar fi de greu sau de frustrant, trece. Din pacate, trece cu perioada asta frumoasa cu tot - dar orice varsta a copilului are farmecul ei. In acelasi timp, sunt de parere ca nu trebuie neglijata nici profesia - de succesul ei depinde si o parte din binele copilului (si nu e vorba numai despre bani - la un moment-dat copiii devin sensibili la preocuparile parintilor, la performantele lor, la modul cum sunt priviti etc). "Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc). |
Ce bine le spui.... foarte realist
Albumele noastre
elaga spune:
Alex_andra, ma bucur ca iti place blogul meu. Scriu despre ce ma lovesc eu sau prietenele mele in viata de zi cu zi.
Mediajust deja e mai usor decat in primul an. Multumesc pentru incurajari
alba_ca_zapada spune:
Eu mi-am translatat acasa o parte din munca de birou.
Asa imi permit (de regula) ca in cursul diminetii (cand copilul este la scoala) sa rezolv probleme de birou sau teren, iar de la pranz pana seara sa pendulez intre copil si biroul din sufragerie.
Cred ca daca vrei poti gasi solutii sa te ocupi cu succes si de job si de copil. Acum, e drept ca mai poti lucra la schimbat jobul, ca in ceea ce priveste copilul...
Parerea mea, este ca pe tine elaga nu te mai motiveaza job-ul, asa incat te-ai plafonat din lipsa de motivare si nu din cauza copilului. Sa stii ca uneori poti sa-ti pastrezi "greutatea cuvantului" la job si fara sa fii cea care presteaza programul cel mai lung.
elaga spune:
Alba ca Zapada, m-ai nimerit, nu prea ma motiveaza job-ul.
micorint spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mironosita Eu am facut asta 6 ani jumate.Job stresant,doi copii mici,nici un ajutor.Acum 3 luni mi-am dat demisia.Stau pe hold pana ce gasesc un part time onorabil.Nimic nu face cat timpul petrecut cu copiii mei,cu mine,cu barbatul meu.Am pus totul pe hartie,cat inseamna bone,after school,mancare cumparata in graba,haine frumoase,vacante scumpe si rezultatul a fost jenant.Mi-am recapatat viata si familia. http://cuca-jurnal.blogspot.com |
Mironosita, cum ai reusit sa iei hotararea de a renunta la job? Si eu ma tot gandesc la varianta asta de o vreme (in mare parte si din motivele scrise de tine), dar imi lipseste curajul de a lua o hotarare radicala... Ma tot gandesc daca imi va fi bine, cum ma voi descurca (nu neaparat financiar), daca nu voi da in extrema cealalta, adica sa ma plictisesc stand acasa. Desi acum daca ma intrebi si de maine as ramane acasa sa imi vad de viata mea, fara "punga de plastic in cap"
ca sa te citez PS - 2 copii: 8 si 5 ani
gavandor spune:
Eu am ajuns la concluzia ca acest concept de "echilibru intre job si viata de familie" este unul inventat in tarile dezvoltate si cu un nivel de trai ridicat si care functioneaza doar acolo. Pentru ca trebuie sa si consume ceea ce produc. Si daca esti la serviciu nu prea poti consuma, asa ca la "echilibru" cu ei... Din pacate, la noi este f. greu sa obtii asa ceva, trebuie sa te zbati sa acoperi cu un salariu romanesc preturi egale la orice (daca nu chiar mai marisoare uneori) cu cele din tarile mai pricopsite, asa ca, din pacate, aproape intotdeauna exista un dezechilibru sau sacrificii majore. Tot ce pot sa sper este ca nu va fi vesnic asa...