Nu mai stiu ce sa fac...

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Copilul are o problema reala.

Problema este una din acestea 2 (sau amandoua):

- are 6 ani si nu poate face fatza integrarii intr-o colectivitate
- ii este foarte teama, teama adevarata, ca mama ar putea pati ceva


Nu vad cum ar putea fi ajutat daca e fortat sa ramana la gradinita, daca il duce acolo tatal (in fata caruia copilul nu sufla ), daca nu ii sunt ascultate argumentele, daca nu se descopera care e cauza comportamnetului lui si daca parintii se prefac ca el nu are nici o problema, doar se joaca teatru.

Sunt sigura ca teama copilului pt. siguranta mamei nu vine asa, de niciunde. Exista undeva o cauza.
Si sunt la fel de sigura ca NU e un tertip folosit de copil pt, a nu merge la gradi .


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

Citat:
citat din mesajul lui nemosidori

Asa am facut ,am fost ferma,dar plangea tacut, in clasa si educatoarea mi-a zis ,in a doua zi de gradinita ca,deranjeaza si ca deja au inceput parintii sa se vaiete.Era cam cusuta cu ata alba,dar nu am vrut sa intru in polemici,pentru ca e vecina de strada cu mama si o cunosc de cand ma stiu,plus ca tin neaparat sa mearga aici .I-am spus ferm ca nici nu ma gandesc sa-l mai transfer.Poate sa ma oblige?


daca plange tacut in clasa cu ce deranjeaza???? Si cat a putut deranja in alea 5 minute cat a stat la gradi????
E tare si educatoarea aia...

Copilul a avut posibilitatea sa se socializeze? Ca fara gradinita, tot inchis in casa cu mami si un frate mic e cam greu sa te obisnuiesti cu alti copii.



Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert Locul nostru www.jccoradea.ro" target="_blank"> preferat

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emaaimee spune:

sunt de acord cu denizel.
pt mine este f clar ca are o problema. nu as merge pe premisa ca se rezolva singura. fii cat mai aproape de el si observa tot ce se intampla in jurul lui. cum este tratat in familie, de sot, bona/bunici( daca exista), etc. desenati, relaxati-va impreuna. si as cauta musai ajutor specializat.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Chuny spune:

Citat:
citat din mesajul lui nemosidori

Va multumesc pentru raspunsuri.Parca deja am inceput sa vad luminita de la capat...ca am cam intrat in panica.Am mai fost la inca doua gradinite si a trebuit sa il retrag ...acum regret nespus,pentru ca deranja.Am tot sperat ca va creste si va intelege.Eu oricum stateam acasa cu cel mic ,m-am gandit sa nu-l chinui. Dintotdeauna nu a fost prea sociabil cu copii,mai ales cu cei mai mici,iar acum e tot timpul enervant de protector si grijuliu cu cel mic,cand sunt alti copii in preajma.In fiecare zi intra in contact cu verisori si alti copii la parculet,dar nu era genul care sa se joace.Nici acasa nu s-a jucat nici incurajat cu jucarii.Acum cand il vede pe cel mic(3 ani)cu zeci de masinute,cum le asaza si vorbeste cu ele...parca incearca,dar renunta repede.M-am gandit sa merg cu el la psiholog,dar mie tare frica,sa nu-i gaseasca ceva...nu neaparat real.Sora mea a terminat psihologia si lucrand in invatamant chiar mi-a zis ca avea tendinta de a le pune tot felul de diagnostice la copii.


Tot ceea ce am ingrosat in textul tau nu imi place cum suna. Un copil sanatos si fericit trebuie sa se simta bine in pielea lui. Chiar daca nu se joaca cu tot felul de jucarii, trebuie sa aiba macar unele cu care ii place sa se joace. chiar daca nu se joaca cu toti copiii( poate avea preferinte), dar in general trebuie s afie macar 1 sau 2 copii cu care sa se inteleaga.

Faptul ca incearca sa-l copieze pe cel mic e bine, dar daca renunta repede inseamna ca increderea in el este EXTREM de mica.

cat e de indemanatec? ce stie sa faca bine si cu placere? intreb asta pt a sti daca exista in viata lui ceva ce EL sa considere ca il pune in valoare si care sa-i dea incredere in el.

Nemosidori, eu zic sa-l ajuti pe copilul tau cat de repede poti si sa iei in serios toate semnalele pe care ti le trimite. curaj!



Sib http://aripicarecrescinnoi.blogspot.com/ ***** www.helpsonia.com/povestea-soniei" target="_blank">MULTUMIM PT CEEA CE ATI FACUT PT SONIA



Nasterea ariciului Vladimir ***** ***** Anna, o nastere cu viteza

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Da, si eu am inceput sa cred asta, mai ales cand a zis ca baietelul plange tacut. E o reactie cam atipica in cazul asta. Cred ca poate cadea in depresie daca nu se incearca o altfel de comunicare cu el.
Eu as incerca sa vorbesc cu sora psiholog sa-mi dea o parere si o recomandare spre un psiholog neutru.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui denizel

Copilul are o problema reala.

Problema este una din acestea 2 (sau amandoua):

- are 6 ani si nu poate face fatza integrarii intr-o colectivitate
- ii este foarte teama, teama adevarata, ca mama ar putea pati ceva


Nu vad cum ar putea fi ajutat daca e fortat sa ramana la gradinita, daca il duce acolo tatal (in fata caruia copilul nu sufla ), daca nu ii sunt ascultate argumentele, daca nu se descopera care e cauza comportamnetului lui si daca parintii se prefac ca el nu are nici o problema, doar se joaca teatru.

Sunt sigura ca teama copilului pt. siguranta mamei nu vine asa, de niciunde. Exista undeva o cauza.
Si sunt la fel de sigura ca NU e un tertip folosit de copil pt, a nu merge la gradi .


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.



Ahhh cum de nu ai existat tu pe vremea cand frecventam eu gradinita sa le povestesti alor mei ce scrii pe aici - clar chiuleam en gross cand vroiau muschii mei cu asa o teorie.
Imi place la nebunie siguranta ta! Ador oamenii "sigur de siguri pe ei 500%" - mai ales in mediul virtual.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns marius spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sabina

siretlicuri? tertipuri?
la un copil de 6 ani care sufera?

Marius, ..."metaforele" astea ...nu crezi ca sunt cam dure?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.



Ahhh real life. Nu am cum sa fiu sigur 100% - nu am fost acolo(ca Denizel de exemlu care este foarte sigura) insa presupun am o doza de hai sa spunem experienta reala si cliseul este atat de asemanator incat probabilitatea sa fie altfel este extrem de scazuta. M-am ghidat intradevar din ceea ce a scris mama lui din modul cum a descris si mi-a atras atentia modalitatea ei de a proceda. Daca vei cauta chiar aici pe DC vei constata ca au fost foarte multe subiecte absolut identice - poate doar era diferita gama de varsta in general specific grupei mici. Dar si atunci si acum si din experienta mea efectiva au exista, exista si vor exista mamici care vor sta pe la usi, pe la geamuri, prin curti, la gard, ascultand cat, cand, in ce fel urla copilul ca vrea la mamica. Invariabil! Mai apoi dupa o perioada mai lunga sau mai scurta (in fnctie de cat erau de mamositi) le trecea starea aceasta si reuseau pas cu pas sa se integreze si in alt mediu decat cel de acasa. Uneori dura chiar si pana la prima serbare. De aceea am scris ca este deja o chestiune rasuflata pentru mine. Daca ar fi pe aici educatoare presupun ca ar cam face aceleasi afirmatii. Desigur pot sa existe exceptii asa cum spuneam nu pot sa fiu sigur 100% insa probabilitatea este extrem de mica.
In fine asta e. Mai cititi pe aici si ce scriu alte mamici ca au experienta practica cu ai lor copii ex-gradinisti.

Numai bine!
Ma amuza chstiunea asta cu psihologul.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Marius, dar de ce te amuza chestiunea cu psihologul?
Am inteles si-s de acord ca copiii fac mofturi si au retineri cand sunt rupti din mediul de acasa si bagati (de multe ori cu forta) printre alti pitici.
Dar de aici si pana a spune ca faza cu psihologul este amuznata(adica de a inlatura orice probabilitate si necesitate ajutor pentru cel mic si pentru parinte) e cale lunga.Si gresita.
Ai citit detaliile despre copil? Ti se pare Ok plansul infundat si tema ca mama va muri? Sau faptul ca niciodata nu s-a jucat(!!!) si ca nu a socializat? Are 6 ani. Nu 1 an.

mama lui greseste. Si-o face de demult, nu doar de acum. Toti gresim, important e sa cerem ajutor cand noi nu facem fata si nu sa mergem orbeste cu pretul linistii propriului copil. Ce face, dam cu zarul pe linistea copilului?


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

am scris un mesaj, apoi l-am sters.
Il rescriu, putin diferit dar pe aceasi idee.
Pe undeva, ii dau dreptate lui Marius.
Nu-mi dau seama insa cat de anxios este copilasul de 6 ani.
Eu am acasa unul, tot de 6 ani.Merge la gradinita de la 1 an si 10 luni (a inceput cu cresa). Am schimbat o gradinita, acum suntem ok. DAR cand ma ratacesc eu sa-l duc acolo este mult mai anxios decat cand il lasa tati. De mine se agata ca ar vrea acasa - sa se uite la desene pe calculator , in plus, mereu se smiorcaie ca vrea sa-l iau la 12 inainte sa doarma la amiaza. Noroc ca de regula il duce tati, eu nimeresc foarte rar. Cu tati nici pomeneala de vreao cerinta sau vreo frica. Cu mine apare urgent frica de " o sa mor de dorul tau!" " nu mai pot traii fara tine!" etc...
Ca sa scap, il las si plec, o privire ochi in ochi si un "pa" ferm si "pe mai tarziu!" este suficient, asta pentru ca am observat ca sunt doar mici tertipuri pentru a ma convinge ca vrea acasa - doar pentru a pierde vremea pe calculator fara limita...

blog
proud




"Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente,
iar mintile reduse ii discuta pe altii."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns a_alinta spune:

eu am experienta a 2 persoane duse la gradinita. baiatul meu, care tocmai ce a facut 15 ani, si fata mea, pe care azi o serbam pentru implinirea celor 3 ani! si a inceput si gradinita!
si plange de numai pot eu, ca ea plange ca nu stie ce e cu ea, dar doamna care se ocupa de gradinita mi-a spus ca daca vreau , pot sa stau afara si sa aud ca in 5 minute nu mai plange. si asa e.
copiii se adapteaza cel mai usor, iar daca nu fac asta inseamna ca problema nu e la gradinita.

Mergi la inceput