Cum sa evit discutiile in contradictoriu cu mama?

ioanadara spune:

Ba da, eu cred ca e buna ideea.S-ar putea pana la urma sa lucrez si in problema asta mult mai bine cu copilul meu de 6 ani daca il pregatesc dinainte decat cu mama de 60 de ani. O sa incerc,nu am pornit pana acum de la ideea asta.
Ultima oara ma intristasem foarte tare pentru ca intre altele asta mic a facut constient o boroboata pentru care mama l-a zgaltait bine pana sa ajung eu in curte la o zi dupa ce mi-l atinsese efectiv pe nedrept pentru ca cel ce gresise fusese frate-su mai mic ce nu se afla acolo in momentul ala, asa ca bunica, tac, l-a altoit pe astalalt .Bineinteles ca a doua zi copilul a refuzat sa o mai asculte si urmarea ....
Daca merge, merita orice efort.O sa incep cu ; "ce mare esti fata de anul trecut.." si apoi continui cu restul.

Realme, ma gandeam: daca nu ii mai spui ca sigur nu va mai intoarceti in Ro? da-i o speranta chiar daca nu e reala din punctul tau de vedere actual.In fond, nu stii niciodata ce-ti rezerva viitorul.Daca asta o supara, lucreaza la asta.
Pe maica-mea o supara agitatia astora mici ai mei cand e aici, acum o sa incerc sa lucrez la asta si poate ii fac sa se tempereze putin de fata cu ea.

Hi, hi...mama ta "devine melancolica" pentru ca sunteti departe iar mama mea doar asa se linisteste: stiind ca totusi indiferent cat de zbenguiti sunt copiii mei macar suntem departe.Ce ti-e si cu mamele astea..

a_alinta spune:

tanarul meu , wow ce frumos suna, are 15 ani.

Mediajust spune:

In timp ce vorbesc cu voi, mi-am dat seama ca si noi, mamele, facem adeseori lucruri pe care copiii nostri de 2/5/14 ani nu le inteleg, care nu le plac, care ii deranjeaza - uneori mai protesteaza, dar n-au la indemana varianta "rupturii" sau "rationalizarea" contactelor sau liste de compromisuri. In schimb, noi ne permitem luxul de a ne enerva, de a nu mai vorbi, de a pune conditii. Sigur, "suntem adulti", "noi stim" - dar natura relatiilor cred ca nu se schimba niciodata, indiferent de varsta.

Mediajust spune:

Da, frumos suna, dificila varsta! Sa-ti traiasca!
Nu, eu nu cred ca este tarziu niciodata pentru nimic.

Ca sa indulcesc "mesajul", mai am o smecherie: las o lista lipita pe frigider, cu titlul "Va rog". Apoi impart foaia in doua, si le scriu amandurora (tata si fiu) ce mi-ar trebui: pisica la veterinar, sosetele la spalat, cartile stranse, ziarele de pe jos in stativ, farfuriile in chiuveta, cumparat fructe - fiecaruia dupa puteri . Inchei invariabil cu "mama va iubeste, da' si voi pe ea, nu"?
Cam trei sferturi se executa - daca nu, se reporteaza pe maine, dar tot se face. Cel mai greu se mobilizeaza ta-su (e drept, ii "dau" mai greu), dar puterea exemplului...

a_alinta spune:

[b]Sigur, "suntem adulti", "noi stim" - dar natura relatiilor cred ca nu se schimba niciodata, indiferent de varsta.[/b]

natura relatiilor nu se vor schimba atata timp cand noi, astia adulti, nu vom intelege asta.

Mediajust spune:

Ce sa intelegem, ca nu-i o natura "corecta" sau ca trebuie sa se schimbe?
Eu zic ca ACEST tip de relatie este natural, nu evolueaza/nu involueaza.

a_alinta spune:

eu imi doresc ca atunci cand baiatul meu va avea varsta care ii va aduce stabilitatea , sa nu ma caute pe mine in vizor. eu va trebui sa am destula inteligenta incat sa nu imi tin copilul legat de mine.
sufleteste, va fi mereu, dar asta nu inseamna ca trebuie sa il tin eu aproape.

Mediajust spune:

Da, corect, cred ca asa spunem toate cand avem confortul dependentei copilului de noi, cand este inca "numa' al meu".
Eu insa nu ma refeream la relatia afectiva (care clar ca nu se schimba in veci), ci la cea comportamentala.
Sincer, eu cred ca daca va avea fiul meu 30 de ani si voi intra in casa lui si voi vedea tricourile pe jos - tot ii trag o predica si-i spun sa si le puna la loc.

a_alinta spune:

acum , realizez ca eu vorbesc din doar punctul meu de vedere.
am avut parinti care m-au iubit. am crescut realizand ca parintii , in marea lor dragoste ( exemplele sunt adunate pe parcursul vietii )
gresesc.
mama ar trebui sa fie o bucurie , nu o discutie in contradictoriu.
dar asta trebuie sa vina de la ea.

a_alinta spune:

Sincer, eu cred ca daca va avea fiul meu 30 de ani si voi intra in casa lui si voi vedea tricourile pe jos - tot ii trag o predica si-i spun sa si le puna la loc.

sincer, eu vreau sa nu fac asta. ( chiar daca ma doare tare rau)