Cum sa evit discutiile in contradictoriu cu mama?
Raspunsuri - Pagina 3
a_alinta spune:
ei nu sunt nemuritori si ca poate o data o sa regret fiecare atitudine fata de parinti chiar daca ea este pe undeva justificata.
asa e, dar in acelasi timp nici noi nu suntem nemuritori. atitutudinea fata de parintii nostri ar trebui sa fie egala cu atitudinea lor.
dar nu este asa, din pacate.
Mediajust spune:
Multumesc, Ioana.
Nici pentru mine n-a existat, nu exista si nu va exista niciodata cineva mai important decat copilul.
Uite, iti spun experienta mea - poate o poti folosi in "amiabilizarea" relatiilor dintre micut si bunica, tocmai pentru a te bucura de timpul petrecut in familia largita.
Cand fiu-meu era de varsta fiului tau, incercam sa-l mai responsabilizez, sa-si mai stranga cartile, jucariile, tricourile la spalat. Sigur ca nu prea facea, sigur ca ma enervam si bombaneam. Atunci sotul meu a avut o "invatatura" stralucita: "daca faci, iti ia 5 minute. Daca nu, mama va bodogani 10" 
. "Fa chestia asta, si vei vedea cat va fi de bucuroasa - poate nu vede si cealalta, nefacuta". Si asa, am ameliorat conflictul.
Poate la 6 ani ii poti spune "uite, fa si tu o exceptie si nu mai sari in pat, ca bunicii nu-i place, vine rar, si trebuie sa vada ce mare diferenta este fata de anul trecut, cat ai crescut, cat ai progresat, cat esti de intelegator. Renunta cateva zile la aia si aia, doar pentru ca avem oaspeti pe care ii iubim si vrem sa le facem sederea frumoasa".
Tu iti cunosti cel mai bine copilul, si stii cel mai bine ce sa-i ceri fara sa-l intristezi - dar poate functioneaza, si te vei bucura de toti in acelasi timp.
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui a_alinta ei nu sunt nemuritori si ca poate o data o sa regret fiecare atitudine fata de parinti chiar daca ea este pe undeva justificata. asa e, dar in acelasi timp nici noi nu suntem nemuritori. atitutudinea fata de parintii nostri ar trebui sa fie egala cu atitudinea lor. dar nu este asa, din pacate. alina |
Alina, eu cred ca gasim repede un numar cel putin la fel de mare de copii care se comporta nejustificat mizerabil cu parintii. Relatiile pot fi tensionate din cauza atitudinii ambelor parti.
Da, nici noi nu suntem nemuritori - dar cand legea firii se respecta, si pleaca parintii, noi, cei care inca mai suntem aici suferim. De aia spun ca o buna relatie cu ei ne foloseste in primul rand noua, la durerea pierderii nu mai trebuie adaugate si reprosuri pe care ni le-am face.
a_alinta spune:
[b]Atunci sotul meu a avut o "invatatura" stralucita: "daca faci, iti ia 5 minute. Daca nu, mama va bodogani 10" . "Fa chestia asta, si vei vedea cat va fi de bucuroasa - poate nu vede si cealalta, nefacuta". Si asa, am ameliorat conflictul.[/b
strategia asta am incercat-o si eu. nu a dat nici un rezultat pana acum. poate pentru ca sotul meu nu a incercat-o, sau poate ca baiatului meu chiar nu-i pasa de curatenia din jurul lui.
a_alinta spune:
[b]Alina, eu cred ca gasim repede un numar cel putin la fel de mare de copii care se comporta nejustificat mizerabil cu parintii. Relatiile pot fi tensionate din cauza atitudinii ambelor parti.[/b]
ideea mea este ca relatiile nu ar trebui sa fie tensionate. ca fiecare dintre 0parti ( parinte sau copil) nu ar trebui sa traiasca cu ideea DE A NU DERANJA.
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui a_alinta [b]Atunci sotul meu a avut o "invatatura" stralucita: "daca faci, iti ia 5 minute. Daca nu, mama va bodogani 10" . "Fa chestia asta, si vei vedea cat va fi de bucuroasa - poate nu vede si cealalta, nefacuta". Si asa, am ameliorat conflictul.[/b strategia asta am incercat-o si eu. nu a dat nici un rezultat pana acum. poate pentru ca sotul meu nu a incercat-o, sau poate ca baiatului meu chiar nu-i pasa de curatenia din jurul lui. alina |
Ehh, nu-ti imagina ca am dobandit un copil grozav de ordonat - dar macar o data pe zi strange in linii mari.
Da, cred ca a fost important si ca i-a spus tata-sau - a fost un fel de complicitate intre barbati, un "pont" de tipul "si eu fac la fel, si scap". Probabil copiii sunt atat de obisnuiti cu cicalealea mamelor, incat nici n-o mai aud, face parte din peisaj, deci continutul ei este minimalizat/anulat de obisnuinta.
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui a_alinta [b]Alina, eu cred ca gasim repede un numar cel putin la fel de mare de copii care se comporta nejustificat mizerabil cu parintii. Relatiile pot fi tensionate din cauza atitudinii ambelor parti.[/b] ideea mea este ca relatiile nu ar trebui sa fie tensionate. ca fiecare dintre 0parti ( parinte sau copil) nu ar trebui sa traiasca cu ideea DE A NU DERANJA. alina |
Asta-i idealul. Altfel - suntem diferiti, chiar daca atat de apropiati prin rudenie, avem incarcaturi deosebite, alte viziuni, obisnuinte, asteptari. Important este ca toleranta sa fie maxima din ambele parti - si sa nu uitam ca, orice s-ar intampla, ne iubim si ne suntem necesari unii altora, iar fiecare relati mama/tata/copil este unica, irepetabila.
alex_andra spune:
De fiecare data cand ma supar pe mama mea, din motive prostesti ,( pt ca ea nu-mi da niciodata un motiv real), recitesc acest mesaj pe care l-am gasit intr-o noapte pe internet, nu mai stiu pe unde si de fiecare data plang si imi promit sa fiu mai buna cu ea, mama mea.
MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA
Un mesaj foarte frumos pentru toti
Cind tu aveai 1an ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plingind toata noaptea.
Cind tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cind ea te chema.
Cind tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mincarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncind farfuria pe jos.
Cind tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorind masa din sufragerie.
Cind tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.
Cind tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigind nu merg.
Cind tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncind-o in fereastra vecinilor.
Cind tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapind-o in poala.
Cind tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Cind tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.
Cind tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rind.
Cind tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptind sa iasa din casa.
Cind tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunindu-i ca nu are gusturi.
Cind tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitind sa-i scrii macar o scrisoare.
Cind tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-ai multumit stind in camera ta cu usa incuiata.
Cind tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luindu-i-o de cite ori puteai.
Cind tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stind la telefon toata noaptea.
Cind tu aveai 18 ani ea plingea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stind la petrecere pina in zori.
Cind tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutind-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cind tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunind-i "Nu-i treaba ta!"
Cind tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunind-i "Nu vreau sa fiu ca tine!"
Cind tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebind-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Cind tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunindu-le prietenilor ca era urita.
Cind tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunindu-i printre dinti: "Maaaaami, te rog"!
Cind tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plins si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutindu-te in cealalta parte a tarii.
Cind tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunind-i "Lucrurile sunt diferite acum"
Cind tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunindu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Cind tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. SI tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.
Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.
Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe.
Amintesteti mereu sa o iubesti pe mama ta!
Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta.
Mediajust, imi pare rau pt ceea ce traiesti acum, sper sa nu te fi intristat si mai tare acest mesaj
Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)
a_alinta spune:
Probabil copiii sunt atat de obisnuiti cu cicalealea mamelor, incat nici n-o mai aud, face parte din peisaj, deci continutul ei este minimalizat/anulat de obisnuinta.
da, am inceput sa realizez si eu asta. sper ca nu e inca tarziu, nici petru mine, nici pentru baiatul meu.
dar in acelasi timp realizez ca toti suntem egali, si din toate punctele de vedere, nu ai voie sa gestionezi sentimente,
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui a_alinta Probabil copiii sunt atat de obisnuiti cu cicalealea mamelor, incat nici n-o mai aud, face parte din peisaj, deci continutul ei este minimalizat/anulat de obisnuinta. da, am inceput sa realizez si eu asta. sper ca nu e inca tarziu, nici petru mine, nici pentru baiatul meu. alina |
Multumesc, Andra. Frumoasa poezia.
Alina, cat are tanarul?