Cum sa evit discutiile in contradictoriu cu mama?

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Mediajust spune:

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

acum , realizez ca eu vorbesc din doar punctul meu de vedere.
am avut parinti care m-au iubit. am crescut realizand ca parintii , in marea lor dragoste ( exemplele sunt adunate pe parcursul vietii )
gresesc.
mama ar trebui sa fie o bucurie , nu o discutie in contradictoriu.
dar asta trebuie sa vina de la ea.

alina


Sigur ca mai si gresesc, in mare lor dragoste, in marea/mica lor intoleranta, in dorinta de a ne fi bine (asa cum inteleg ei binele). Dar tu nu gresesti fata de fiul tau niciodata? Eu sigur da fata de al meu, si-i si spun, atunci cand realizez. Uneori imi zice "eu cred ca tu te-ai nascut la 40 de ani, n-ai avut 14 niciodata" - si atunci fug repede inapoi si realizez ca da, asta am facut si eu - dar daca respectivul gest a avut o consecinta rea, n-as vrea sa repete. Si atunci insist, argumentez, imi dau propriul exemplu, iar daca e "groasa" si nu pricepe, chiar interzic.
In mintea lui astea sunt greseli, in mintea mea este un comportament poate nu foarte corect, dar care vrea sa previna vreo greseala/gest/atitudine care i s-ar intoarce impotriva sau care chiar i-ar putea dauna grav.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns a_alinta spune:

cat adevar graiesti! recunos ca gresesc in fiecarwe zi! dar imi doresc sa nu mai fac asta.
copiii trebuie sa traiasca singuri, atunci cand devin adulti.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mediajust spune:

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

cat adevar graiesti! recunos ca gresesc in fiecarwe zi! dar imi doresc sa nu mai fac asta.
copiii trebuie sa traiasca singuri, atunci cand devin adulti.alina


Da, sigur ca nu putem trai in locul lor (ce bine ar fi daca s-ar putea, i-am ocroti toata viata...), trebuie sa traiasca singuri - in sensul de a nu fi dependenti de noi. Dar daca peste 20 de ani ii voi spune ceva ce EU STIU, si el n-a apucat sa afle - nu voi ezita s-o fac. Poate ca dupa aia va posta aici, pe DC, si va intreba ce sa faca cu o baba de mama care il toaca la cap - dar castigul mi se pare mai mare decat pierderea.

Realme, sa nu te superi ca am deturnat oarecum sensul discutiei - sper din suflet ca orice experienta (chiar cea a mea si a Alinei cu copii mai mari) sa te ajute sa gasesti rezolvarea tensiunilor cu mama ta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns realme spune:

Nu am mai intrat de cateva zile si sunt impresionata de mesaje! Va multumesc.
Kariris si Kariguld m-au sfatuit intelept,si asta este si ce incerc sa fac, doar ca nu imi iese mereu. Nu e prima oara cand o am pe mama aici, si ne-am obisnuit una cu alta, insa,asa cum am zis, am momente in care mai scap cate-o vorba aiurea.

Si ne place sa iesim impreuna, la shopping, la cafea. Si iesim des.
Cred ca este vorba de autocontrol si de mai multa intelegere la mine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

Citat:
citat din mesajul lui realme

Nu am mai intrat de cateva zile si sunt impresionata de mesaje! Va multumesc.
Kariris si Kariguld m-au sfatuit intelept,si asta este si ce incerc sa fac, doar ca nu imi iese mereu. Nu e prima oara cand o am pe mama aici, si ne-am obisnuit una cu alta, insa,asa cum am zis, am momente in care mai scap cate-o vorba aiurea.

Si ne place sa iesim impreuna, la shopping, la cafea. Si iesim des.
Cred ca este vorba de autocontrol si de mai multa intelegere la mine.




sa-ti mai spun un aspect, care sigur te va ajuta.
in vara am avut-o pe soacra la noi. eu am tratat-o cu ignor atunci cand nu-mi convenea, cand facea una alta la bucatrie, prin casa. insa fiica mea, copil fiind, ii mai spunea sau se mai supara cand mamaie ii lua un lucru care parea in dezordine si il punea "la locul lui".
puterea exemplului meu, a ajutat-o mult pe fiica mea. ma intreba cum de eu nu ma supar si nu-i spun nimik soacrei. (ma refer la acele nimikuri care pot toca marut si distruge viata unui om, aspecte peste care se poate trece) e mai greu prima data, a doua oara sa taci si as ignori, dar cu timpul inveti si-ti intra in reflex. schimbatul lucrurilor sau modalitatea in care o face nu va mai insemna nimik.
multumirea mea este ca fata a invatat o lectie de viata. puterea exemplului este mai tare decat un milion de cuvinte si explicatii. degeaba ii spui copilului tu trebuie sa faci asa si pe dincolo si pe partea ailalta.....iar eu ma cert cu soacra, cu vanzatoarea....
vazandu-te pe tine stapan pe sine, copilul va invata ca se poate relationa cu oricine, oricat de dificila si imposibila ar fi acea persoana.



Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!







Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns petra spune:

CAnd a fost mama la mine nu ne-am inteles excelent, eu la stanga ea la dreapta de multe ori. Eu eram si stresata cu un copil mic care nu dormea noptile si cu alt copil care incepuse scoala si erau 2 programe atat de diferite. Mama incerca sa ma ajute, dar in stilul ei, eu vroiam altceva. Au fost si momente frumoase, am iesit impreuna la plimbari, cafea, magazine si de astea, dar si acum imi pare rau pentru clipele alea de incordare traite cu ea, imi pare rau ca nu am stiut atunci sa zic "Pass" la niste chestii fara valoare. Mama mea este bine acum, dar nu se mai porneste la un asa drum si acum as vrea parca sa dau timpul inapoi. Oricum de cate ori am fost in Romania dupa acea am incercat si reusit sa nu mai pun la inima orice prostie si am reusit sa petrecem foarte frumos timpul impreuna.
Mamele, parintii trebuie pretuiti cat sunt langa noi, ca dupa aia este prera tarziu pentru noi dar si pentru ei.
Ahhh, m-i s-a facut dor de mama, ma duc sa o sun!



Mergi la inceput