Stam acasa cu copii sau ne intoarcem la lucru?

Didididi spune:

Alex_Andra, veniturile mai depind si de pregatire, nu intotdeauna din nefericire, dar crede-ma ca eu si sotul meu castigam peste salariu mediu pe economie si tot nu imi permit sa stau acasa cu copilul. Tocmai pentru ca in situatia economica actuala poate inclusiv sotul sa ramana fara serviciu. Din pacate, in viata nu poti sa faci tot ce iti doresti. Cred ca asta este una din primele lectii pe care le invatam.

Didi si bb Mihail (22.08.2008)

alex_andra spune:

ok, dar nu inteleg de ce imi spui mie asta
ca eu nu am spus contrariul

Dimpotriva. Eu sunt in exact aceeasi situatie ca si tine, castigam peste medie, dar nu imi permit sa stau acasa, pt ca nu vreau sa traiesc la limita existentei.
Si in plus, ma gandesc si intr-un viitor indepartat, ca va trebui sa am un venit al meu, sa nu depind de nimeni, sa nu fiu o povara pentru nimeni.

Dar exista persoane fericite, care-si permit sa fie libere, neincorsetate de servici, care-si pot umple ziua cu fel si fel de activitati frumoase...
Eu ma bucur pt acele persoane....si-mi pare rau pentru mine, ca eu nu fac parte din acea categorie, ca tot ce am, am pentru ca muncesc din greu si nu am primit nimic moca

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Sabina spune:

Exista si acea categorie de persoane care au muncit din greu ani si ani de zile si abia dupa acesti ani pot sa mai "stea si-acasa."






Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ruxij spune:

Pana la urma e o decizie ff personala si fiecare o ia in cunostinta de cauza/situatie personala/finante/aspiratii/prioritati. Normal ca fiecare poate spune "sunt multumita cu decizia luata", tocmai pt. ca nu se ia asa aiurea.

buflea spune:

Exact asta este riscul despre care aminteam si eu ... plus dependenta financiara si sociala de partenerul de viata care iar mi se pare periculoasa.
Eu m-as duce la serviciu indiferent de situatia materiala. Exact cum spunea accept, imi place sa interactionez cu adultii de la acelasi nivel profesional ca al meu, ma incita provocarile de la job (cu bune si rele) si de ce sa nu recunosc, prefer sa imi mentin sau sa imi maresc nivelul de trai aducand mai mult venit decat micsorand cheltuielile.
Ah ! Si mai trebuie sa marturisesc ca in general nu imi plac treburile casnice - imi place sa fie ordine dar urasc sa dau cu aspiratorul, imi place sa mananc dar gatesc fara nici un pic de talent, imi place sa am hainele curate dar ma plictiseste la culme sa intind rufele pe sarma, nu mai spun de impachetat rufe sau calcat ... si in plus, ma frustreaza cand trebuie sa fac toate astea pentru altii (copiii, barbatul). Cred ca in general nu imi place munca fizica. Asa ca mai bine castig bani mai multi ca sa pot cumpara toate serviciile astea

buflea spune:

Am vazut ca a mai scris asta cineva ... mie situatiile nu mi se par comparabile. Te da afara de la servciu, te apuci sa-ti cauti altul - exista o piata unde sa cauti, ai experienta, ai un background in spate - gasirea unui job depinde strict de tine. Pe cand cu sotul - in primul rand ramai fara suport material, in al doile rand e foarte grea integrarea in campul muncii cand ai facut pauza de ani de zile, este grea in primul rand pentru ca pierzi experienta, pierzi contactul cu profesia si este foarte greu sa convingi un angajator ca poti face fata pe post ...
Mie si 2 ani mi se pare enorm, dar macar, in cazul CIC, dupa 2 ani ai locul asigurat si in timp iti revii ...dar daca ar fi sa revii intr-o profesie dupa 2 ani, pe piata locurilor de munca, cred ca e tare greu sa gasesti pe cineva care sa-ti ofere sansa.

buflea spune:

Corect - exista persoane care se multumesc strict cu ce le ofera sotul. Aduce sotul mai multi bani, traiesc cu totii mai bine, aduce mai putini - e bine si asa. Pana la urma nivelul de trai consta din venit si cheltuieli. Ori maresti venitul, ori tai cheltuielile ...eu prefer sa maresc venitul ... orice restrictie referitoare la nivelul meu de trai ma nemultumeste.

Iris2002 spune:

Am citit asa pe sarite, dar ma intreb de ce nu raspund si tatici...de ce nu au si taticii dilema aceasta, cu statul acasa. Copiii au si mama si tata (nu ma refer acum la cazuri de exceptie, cand dintr-un motiv sau altul familiile sunt monoparentale).
Noi muncim amindoi, amindoi parttime. Sotul meu lucreaza patru zile pe saptamina, eu trei, pruncutele sunt de la trei luni la cresa, doua zile pe saptamina. Ne prieste intregii familii de minune aceasta combinatie. Am avut noroc de copilasi sanatosi, nu am avut viroze sau alte probleme la cresa, doar o boala a copilariei pana acum, si cunoastem si apreciem, atit sotul meu cat si eu, ambele laturi ale medaliei: statul acasa si munca platita. Situatia nu e unica aici, in cercul meu de prieteni si printre cunostinte e foarte normal ca si mama si tatal sa stea acasa cel putin o zi in timpul saptaminii si sa si munceasca pe bani. E o alegere cu care suntem impacati, si asta ma face sa nu judec pe oricine alege altceva. Fiecare familie e unica si fiecarei familii i se potriveste altceva. Nu stiu cum am fi ales daca ai mei copilasi nu ar fi fost sanatosi, daca eu castigam foarte foarte putin (ei bine, si acum castiga sotul meu de 4 ori mai mult decit castig eu, dar nici aportul meu financiar nu e de neglijat) sau daca nu ar fi fost posibil sa muncim parttime. E important pentru mine ca, in situatia de aici si in situatia noastra, am facut alegerea care ni se potriveste cel mai bine si nu am regrete.
Mi-e drag de timpul nostru impreuna, dar si de munca la birou...e nemaipomenit sa merg la locuri de joaca in jeansi si pantofi comozi dar e la fel de fain sa ma aranjez in rochii sau fuste si pe killer heels ca sa merg la job.... e super sa desenam, pictam, construim si dansam si sa privim cate o jumatate de ora un melc ce-si duce casa in spate (unde se muta, mami?) dar la fel de super e sa imi vine ideea senzationala prin care ii economisesc unui client 10.000 euro si sa primesc complimente de la partenerii firmei... Ambele situatii (stat acasa cu copilasi si munca platita) imi ofera la fel de multe satisfactii si, hahaha, la fel de multe momente frustrante uneori(prunca zbierand in supermarket sau un client care are o zi proasta si reactioneaza pe mine)... such is life...
Eu zic ca, indiferent ce ati decis, e bine sa va impacati cu decizia luata, pentru ca altfel veti reactiona pe prunci si partener si e pacat...

Didididi spune:

Alex, din mesajele tale, am inteles ca Romania este asa un loc unde oamenii o duc bine, doar nu mor de foame, nu? Si m-am gandit ca daca noi nu vrem sa renuntam la un salariu, cati oameni isi pot permite asta. Poate cei din familia Becali, dar deja acolo vorbim despre alt nivel de trai.

Didi si bb Mihail (22.08.2008)

gabitza2005 spune:

Iris la voi se poate -in Romania nu se poate sa ai un job serios parttime (poate la MC sau KFS) deoarece angajatorii de aici stiu cum sa profite. In locul tau care muncesti parttime angajeaza pe altul pe aceiasi bani fulltime 8 aore la care mai adauga si o ora pauza de masa pe care rar si-o iau angajatii.
Chiar asa exista vreo mamica care lucreaza parttime in Romania sau un tatic dupa cum ziceai tu? Si daca da in ce domeniu?

Si dupa cum zicea cineva nu prea poti sa traiesti la noi dintr-un salariu numai in cazul in care celalalt castiga un salariu de top sau are afaceri cu profit mare.