ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

balerrina spune:

Total de acord cu iulianm,

-- C.

iulianm spune:

mQQm, de acord cu tine . Eu intelesesem ca respectivii ramin soferi de taxi toata viata. Inseamna ca sustinem acelasi lucru.

denizel spune:

Tot io, Rufus ;))

Mai trebuie sa va ganditi la o chestie: aveti 3 copii de integrat. Nu 1, nu 2, 3!
Pe langa hopurile peste care va trebui voi adultii sa treceti, vor mai fi problemele fetelor.
Gandeste-te cum e viata voastra acum, cand nu va lipseste nimic, cand stiti exact cum functioneaza totul, cand stiti perfect limba, cand fetele sunt in mediul lor. Nu cred ca exista seara in care sa nu fiti foarte obositi :).
Acolo trebuie sa invatati cum functioneaza lucrurile, poate nu o sa aveti cele mai satisfacatoare joburi, o sa vedeti ca nu sunt toate chiar atat de grozave cum credeati, cand o sa iesiti pe usa trebuie sa va straduiti sa "faceti frumos" la orice pas indiferent de cum va simtiti :) si, peste toate astea, vor fi fetele cu problemele si intrebarile lor.
Daca sunteti genul super energici, care nu obosesc niciodata si care, in absenta provocarilor simt ca nu traiesc cu adevarat, atunci vi s-ar potrivi emigrarea impreuna cu cei 3 copii :).


Si mi-am mai amintit ceva.
Noi avem multi cunoscuti si prieteni care au emigrat.
In afara de cei de curand emigrati (care se minuneaza cum de mai putem trai in Romania si spun ca ei nu mai vin in Ro nici in vizita si ne trimit sute de poze cu muuultii lor prieteni care le calca pragul -in majoritate chinezi*- :), toti au spus ca daca ar gasi ceva foarte bine platit in Romania s-ar intoarce oricand.
(Dar, chiar daca ar gasi ceva foarte bine platit in Romania, tot nu s-ar putea intoarce fiindca au copii marisori, nascuti acolo si e greu sa-i scoata din mediul lor.
Deci, ei nu pot sa se intoarca de fapt, dar iti spun cum gandesc acum, dupa ceva ani departe de Romania).

--------------

* n-as vrea sa se inteleaga ca am ceva cu chinezii, dar nu cred ca pot comunica la nivelul mai profund cu cineva dintr-o cultura atat de diferita de a mea :). Probabil ca sunt foarte conservatoare.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

gmmm spune:

Denizel, iata cum vad eu problema cu chinezii.

Cred ca multi dintre cei prospat plecati sint tineri, plecati la studii. Cercurile prin care se invirt sint multietnice, insa toti apartin de fapt aceleisi culturi: tineri cu studii superioare, fara copii, muncind plini de avint, pentru care fiecare zi este un challenge, care nu-si numara orele de munca. Este o cultura transnationala, de fapt « chinezii » aceia au mai multe in comun cu un student roman care isi face masteratul intr-o facultate din Statele Unite decit nea Ghita dintr-un sat pierdut prin Romania.

Problema e ca timpul trece, apar copiii, care cum stie fiecare parinte necesita multa energie si mult timp (nu zic ca nu si primesti ceva in schimb, insa nu cred ca e parinte cu copii mici care sa aiba energie in exces, poate doar daca au ajutor considerabil). Nu mai poti sa iesi cind vrei, cum vrei, multi ani de-acum inainte progarmul tau trebuie sa tina cont si de copil, de programul lui, de ce ii place lui sau nu etc. Exit iesirile lungi la restaurant (sau, ma rog, platasti dublu, si restaurantul, si baby-sittera), etc.

Si « chinezul » are si el copii intre timp, nici el nu mai e asa de disponibil, si in momentele astea cheie ale vietii se intoarce si el inspre cultura lui de origine, inspre familia lui etc.

Si nu stiu cum, iti dai seama ca de fapt lucrurile pe care le-ai lasat in urma fara regret, au farmecul lor.

denizel spune:

da, Gmmm, de acord cu tine.


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Grace spune:

Rufus, eu vad in cazul tau 2 alternative: calculezi perspective de viata in Romania, ce pierzi, ce lasi in urma, ce cistigi daca ramai, exact ca un bilanz economic dar intins pe mai multi ani, unde profitul si pierderile pot fi prevazte doar estimativ/relativ, nu uita.
Sau inchizi ochii, strangi din dinti, va puneti bocceaua pe umeri si plecati in lumea larga. In acest caz, bilantul de mai sus ramane valabil, iar realizarea lui se intimpla pe alte meleaguri cu abateri la plusuri sau la minusuri. In orice caz, nu uita ca orice "bilant" nu poate avea doar plusuri. Minusurile sint inerente. Egal unde te afli, ceea ce vrei, si ceea ce iti reuseste de fapt.
In orice caz, eu iti recomand sa pleci la sigur, cu un job de la bun inceput daca se poate. Eventual in Europa. E mai bine din toate punctele de vedere. Ca distanta, ca istorie, ca obiceiuri. Socul cultural ca si cel intercultural, nu este atat de izbitor si este mai usor de suportat. Ca sa reusesti mai repede trebuie sa stapanesti perfect o limba straina si trebuie sa fi dispus la noutate/schimbare. "Spalarea creierului" te ajuta la adaptare, integrare intr-o societate straina cu nevoi si cerinte diferite fata de ceea ce cunosteai tu. Daca vrei si poti. Daca nu poti, o sa ramai suspendat intre 2 lumi asa cum bine nmai spunea cineva pe aici, insa si atunci acest lucru este inca suportabil daca compari compensatiile (de care ai tu nevoie) si care ti se ofera la schimb.
Daca nu reusesti sa iti gasesti un job pe undeva, dar vrei totusi o schimbare totala in ceea ce priveste viata ta si a familiei tale, poti incerca sa emigrezi. Oriunde exista un sistem mai civilizat, mai mult respect pt. individ, copiii, educatie, sanatate, oriunde exista un sistem statal unde legislatia este aplicata, acolo, oriunde ar fi asta, vei trai mai bine ca in Romania. Iti doresc succes si sa fie cu noroc in tot ceea ce vei decide.

PS. Ratiunea ne aminteste intodeauna ca sintem oameni, insa instinctul inca ne reaminteste ca sintem animale. Tine cont intotdeauna de instinct si lasa ratiunea (macar din cind in cind) deoparte. Numai asa vei afla ceea ce vrei fapt.

columbiana spune:

Rufus, un lucru e sigur, ca in Quebec v-ar fi mai bine, ar fi ajutorul social, viata mai ieftina, mai multe sustinere din partea statului;
pe de alta parte, nu judec pe nimeni, vreau doar sa-ti spun experienta mea; inainte de a parasi Romania imi spuneam ca voi face orice aici, ca voi munci orice, familia este cea mai importanta; ajunsa aici, am vazut ca nu-i asa, deloc; am apreciat tara asta in primul rind pentru ca mi-a redat copilul functional si sanatos cit a fopst posibil (si apreciez mereu faptul); apoi este civilizatia, viata mai usoara, etc; mi=a placut mereu; daaar.....eu personal am fost extrem de nefericita toti anii pina am ajuns sa am un job pe masura calificarii, si intr-un mediu care cit de cit mi se potriveste; am fost mereu la limita depresiei si cu gindul plecarii din Quebec (nu al intoarcerii in Romania, in nici un caz), ceea ce in final a afectat si familia, pentru ca desi iti spui ca accepti sacrificiul de dragul lor, asta nu te face mai fericit; inteleg ca sunt multi romani aici care se simt bine, sunt ok facind altceva, alte joburi, dar la mine n-a mers, profesia cintareste foarte mult; pot sa spun ca din 2009 am inceput sa vad lumea cu adevarat altfel, si sa ma simt bine intr-adevar unde sunt, si acasa si la job;
eu in locul tau as lupta sa plece fetele, mai tirziu exista parenare si la pensie v-ati putea retrage si voi aici, linga ele;



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

nelia spune:

Marturisesc ca nu inteleg ce vrei sa spui cu aceasta fraza... poti sa o explici? Pentru ca eu inteleg ca cei cu creierul spalat sint adaptati, cei care nu, nu sint si nici nu vor fi vreodata...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/nelia#date/2009-03-30/13:05:37" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

iulianm spune:

Interesant mod de a vedea problema, intr-adevar. Personal, consider ca "spalati pe creieri" pe cei apartinind generatiilor de dupa '45. Nu toti, dar marea majoritate in Romania cam asa era si, din nefericire, inca mai sunt. Emigrarea ne aduce intr-o lume si intr-un sistem normale, la un trai asemanator cu cel pe care l-am fi avut si noi, daca nu ar fi avut loc sovietizarea. Eu o numesc "revernirea la ceea ce ar fi trebuit sa fie".

Si eu sunt curioasa de viziunea lui Grace.

Grace spune:

Of, of, "spalarea creierului" (e pus in ghilimele, da?) adica vroiam sa spun a fi open mind, a fi deschis, a-ti "uita" un pic propria istorie, personalitate, ticuri, si alte chestii de-astea personale de o parte, pt. ca integrarea a ceea ce este strain sa curga mai lin in viata ta, in sufletul tau.... adaptarea venind mai usor in acest sens. Evident ca unii nu au nevoie de asa ceva. Eu ma refeream la cei care au nevoie. No, s-a inteles acum?