ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

Letitia1 spune:

Luna, prima lovita de criza a fost industria de constructii. S-au inchis multe firme de constructii de cind cu criza (eu am lucrat la una din ele) si cel putin in zona mea, sint multe santiere lasate in paragina, nimic nu se mai misca, nici vintul nu bate.

Rufus, inainte sa-ti faci orice calcul, depune actele de emigrare (in eventualitatea in care te-ai hotarit sa faci pasul) si vezi daca te accepta. Nu toti care aplica sint acceptati. Este un user DC care povestea ca i-au respins dosarul pe motiv de virsta si profesie.

Sa fiu ca tine as incerca sa-mi gasesc ceva in Euroapa, nu costa nimic sa-ti "bagi" CV-ul pe ici pe colo. In ce priveste emigrarea, eu cred ca trebuie sa si poti nu numai sa vrei.

Luna1 spune:

Letitia pai asta ziceam, ca nu mai stiu cum e acum insa ma gandesc ca n-are nimic de pierdut, daca e vorbitor de limba engleza, poate sa trimita cv-uri pe ici pe colo, cine stie, poate reuseste.

iulianm spune:

Eu nu sunt de acord cu citeva lucruri din ce s-au scris aici.

- “sanse putine sa-ti faci meseria”: daca ai fost bun in meserie in Ro si doresti intr-adevar sa continui sa lucrezi in domeniul tau aici, sunt sanse mari sa reusesti. Da, trebuie pus osul la munca, poti fii nevoit sa refaci niste ani de scoala, sa treci examene de echivalare, sa depui efort, sa renunti la ceva placeri citiva ani, chiar sa-ti pui viata personala “on hold” pina reusesti. Dar sanse sunt, cu atit mai mari cu cit esti mai hotarit sa reusesti. Si merita. 100% merita eforturile.

- “soferi de taxi cu PhD”: asta chiar e poveste de film. Adevarata doar in cazul celor care au obtinut un PhD platind, nu invatind, trecind examene si facind cercetare la modul adevarat. Nerealizarea celor cu studii superioara tine ori de o diploma “artificiala”, ori, asa cum a punctat Elena_R, de comoditate ori pur si simplu lene. E mai greu de explicat, dar cei care trec printr-un master or doctorat, capata abilitatea de “reprofilare”, o fac mai usor decit altii. Chestie de antrenament.

- “ nu te ajuta nimeni”: mi se pare o imagine distorsionata a societatii de aici si relatiilor dintre oameni. Nu stiu exact la ce ajutor s-a referit autoarea postarii, dar daca e vorba de clasica mina de ajutor, eu nu am constatat in anii petrecuti aici ca ar fi vreo problema. M-am mutat de opt ori, in sapte rinduri am fost singura singurica. De fiecare data m-au ajutat prietenii si colegii, majoritatea au intrebat ei primii daca am nevoie de autor. Inclusiv mentorul meu si profesorii din grupul meu.
Te ajuta si necunoscutii, am fost de curind in deplasare, am ales un traseu scenic dar cam fara localitati. Mi-a explodat un cauciuc in the middle of nowhere, noroc ca era zona in lucru. Eu am chemat AAA (road emergency, la care sunt membru), dar dura pina ajungeau pe coclaurile unde ma gaseam eu. Asa ca m-au ajutat muncitorii de la drum, s-au oferit ei sa puna roata de rezerva, sa nu mai astept AAA.

Intre vecini ajutorul se acorda de cite ori e cerut, nu se pune problema de o cana de zahar/faina (care ar suna cam ciudat aici), mie mi se pare ca aici ajutorul e mult mai serios.

Pe de alta parte, subscriu ideii ca nu trebuie sa ai pretentia la ajutor, in sensul de "sunt obligati sa ajute" pt ca "eu sunt nou pe aici, nu am situatia lor, sunt singur, etc".

- “vacantele alea din povesti la 65 de ani”: nu sunt din povesti absolut deloc. Persoanele de care am povestit eu nu apartin “high class” ci sunt foarte middle class. Cu studii superioare la nivel de universitate (B.S.) si meserii gen economist, inginer ori profesor de liceu. Si toti avind copii care au mers la college si mai departe (cu cheltuielile de rigoare).

Legat de costurile aduse de copiii care merg la facultate, aici nu e obiceiul ca parintii sa plateasca integral scoala si intretinerea copilului pe timpul scolii (la facultate ma refer). Unii o fac, dar marea majoritate nu. Unii parinti creeaza un fond/cont college, cind copilul este mic, in care pun bani lunar. Contribuie cu o parte la toate cheltuielile. Copiii buni obtin burse. Imprumutul la banca pt studii este o optiune pt foarte multi, sumele variaza in fct de scoala frecventata, obiectul de studiu (major), daca esti sau nu rezident al statului in care se gaseste scoala, etc. Nu-ti da banca bani cit ceri, se fac niste calcule. De asemea, exista niste clauze legate de returnarea imprumutului, mai avantajoase decit in cazul unui imprumut obisnuit: nu se returneaza imediat ce termini scoala (parca sase luni), daca optezi pt anumite profesii sociale (teacher) atunci returnarea se amina peste cele sase luni, nr de ani pt plata, dobinda, etc.

Si multi studenti lucreaza pe timpul facultatii, se intretin. Foarte putini inchiriaza singuri, majoritatea se cupleaza cu inca 1-2-3 colegi, diminuind din costurile chiriei si de intretinere.

Iar cind continua cu un master ori un doctorat, chiar ca sunt pe cont propriu.

Si tot legat de costuri, aici lumea se orienteaza si cumpara (in general, ca mai sunt si care sar calul) in fct de posibilitati. Masina, case, vacante, etc.

De curind am avut in Santa Fe “The Parade of Homes”, care se organizeaza anual, e un show al constructorilor si designerilor in materie de case. De obicei modelele prezentate sunt high end, cu alte cuvinte “ultimul racnet” in materie de case, de la material si arhitectura, la aparatura si tehnica. Anul asta a participat si o firma care se adreseaza celor cu venituri reduse (dar nu in sensul limitelor federale). Casele aratau foarte decent, suficient de spatioase, bine utiliate, construite ecologic. Am intrebat de conditii: se califica cei cu venit pe familie de maxim $100000. Pretul casei se calculeaza in fct de venit, si regula la nr de dormitoare este nr de membri in familie + 1. Am intrebat daca o persoana singura cu venit de max $100000 s-ar califica. Da, casa ar fi de doua dormitoare, insa se poate adauga un den sau office. Ca suprafata, o casa cu trei dormitoare, 2.5 bai (plus garaj 2 masini) avea 2000 sq.ft. si costa $266K pt venitul max de 100K.

Rufus, indiferent ce hotarasti, eu iti doresc succes si sa-ti fie familia fericita si implinita.

Andries, nu stiu de ce ai tu ideea ca NASA reprezinta topul in materie de organizare . Just joking.

ari spune:

In ce priveste cheltuielile legate de educatia copiilor : cam asa e si in Québec, cum a scris Iulia mai sus. Cu diferenta ca inceperea rambursarii imprumutului studentesc se poate amana pana la 2 ani, daca la 6 luni dupa terminarea studiilor, tanarul nu lucreaza.

iarina spune:

Mai este un aspect legat de varsta pe care nimeni nu l-a mentionat....rufus ma scuzi ca-mi permit. Se tot spune ca daca vrei, poti reusi...ca-ti poti gasi job si dincolo daca ai ambitie, pregatire, etc etc. O.k, iti gasesti job, dar ai totusi o varsta, cand sanatatea devine tot mai precara...daca nu poti munci la parametri necesari? Daca dupa 5 ani te imbolnavesti de una, de alta?
Este un aspect care trebuie luat in considerare cand ai o anumita varsta...m-am gandit la asta pt.ca niste prieteni de-ai parintilor mei au plecat in Anglia acum ceva vreme, el si-a gasit job ca si stomatolog, toata bune si frumoase, insa a facut o spondiloza atat de urata, incat dupa 3 ani de la declansarea bolii nu mai poate lucra, asa ca se vor intoarce in tara si cel mai probabil isi vor deschide un cabinet in care sa lucreze alti medici, el nemaiputand sta in pozitiile vicioase de pana acum. Decat putin timp, eventual sa faci o interventie pe zi.
O sa-mi spuneti ca gandesc prea departe. D
Ma gandesc ca nu, rufus ar trebui sa ia in considerare toate aspectele...pt.ca ar fi o emigrare totusi tarzie. Calcula cineva ca poate sa lucreze pana la 65 de ani...bun si daca doamne fereste nu poate?

CriPOD spune:

Diferentele intre partea frnaceza si engleza sunt uriase. Fiecare are avantaje si dezavantaje. Nu se pot dezbate obiectiv.

iulianm, din pacate Canada e tara soferilor de taxi cu studii superioare, inclusiv phd. Scoli facute prin alte tari. Pentru ca educatia e parte din criteriul de admisibilitate, este prea multa oferta de oameni educati veniti aici.

---

pepit

a_alinta spune:

pentru mine capacitate de adaptare contine si determinare. ce inseamna de fapt puterea de a te adapta?
eu am un exemplu in familie, pe fratele meu, care nu are aceasta capacitate .
el nu stie ca nu o are, eu mi-o recunosc in fiecare zi.
vorbim de emigrare: el a emigrat cu 2 ani inaintea mea iar primele vizite , in care vroia sa ma "pregateasca" pentru noua viata m-au imbolnavit. totul avea culoarea neagra, de la multele persoane de aceasta culoare, la doctori incompetenti, profesori idioti, sistem absurd, toate facute , bineinteles in comparatie cu cele stiute de el.
eu cand am emigrat nu am luat cu mine decat bagajele de haine . nu am asteptat ceva anume , am luat totul asa cum e. nu am venit sa schimb eu america, dar in schimb in america puteam sa ma schimb eu. si asa a ffost.
fratele meu este in continuare acelasi tip nemultumit de toate; asa a fost si in romania, si asa va fi mereu , pentru ca asta e structura lui: un tip foarte complex care vrea perfectiunea.
eu am fost , sunt si voi fi multumita pentru tot ceea ce am, pentru ca este ceea ce pot , si pentru ca am speranta si incredere ca totul va fi mai bine maine. si chiar asa si e. ( bine, nu maine ca si timp, ca idee).

fiecare exemplu de emigrare e diferit, pentru ca noi, oamenii, suntem diferiti.

iulianm spune:

mQQm, nu te contrazic. Dar am retinere in ceea ce priveste calitatea reala dpdv profesional a indivizilor respectivi (conteaza sa ai o diploma, dar mai mult conteaza sa stii sa lucrezi la nivelul diplomei respective). La care se adauga comoditatea (elegant spus), plus lipsa mobilitatii. Vorba aceea, te mai duci si acolo unde gasesti job.

Asa si eu am cunoscut oameni care in Ro erau medici de ceva timp iar aici s-au reprofilat ca asistente (RN + advanced care, care necesita un masterat, ce-i drept), ori au devenit nutritionisti sau dieticieni. Ori dentisti care nu au avut puterea sa treaca prin procesul de echivalare si au devenit dental hygienists.

Nu stiu daca in Canada exista limita de virsta la care lumea trebuie sa se pensioneze. Aici poti continua sa lucrezi si dupa 65 de ani, din diferite motive (financiare, ca se plictisesc, ca sunt foarte pasionati, etc.).

Elena_R spune:

Iulia, sunt de acord ca atunci cand ajungi la stadiul de masterat sau PhD, studii facute "pe bune" si profesie in domeniu, nu iti este greu sa te reprofilezi, sa treci prin anumite cerinte si sa ai capacitatea de reusita... comparat cu altii care au luat diplome la duzina. O diploma nu iti da numai initialele dupa nume, ci procesul prin care mergi sa o capeti iti confera si o anumita capacitate de a te descurca si a gandi rapid si la obiect in situatii exceptionale.

Si sa nu uitam ca sunt 2 feluri de echivalari: academica si profesionala. Daca unii aleg calea cea mai usoara, atunci asta e problema lor.

Iar daca ne referim strict la soferii de taxi, pai in NY de exemplu o duc f bine

CriPOD spune:

Hai ca o dati in idealisme, cel putin pt canada. Desigur ca daca vrei cu-adevarat si esti tare in domeniul tau poti.

Orice vrei sa faci, cand nu ti se echivaleaza pozitiile 1 la 1, cere timp si bani, pe langa determinare. Eu nu am spus ca acel phd va face joburi de kko forever. Doar ca trebuie sa le faca, mai ales daca are acasa o familie de hranit. E bine de stiut asta. That's my point.

Unii n-au o problema cu asa ceva, poate jumatea pune slana pe masa fara probleme, insa si la aia cere timp. Altii, insa, din diverse motive, trebuie sa se sacrifice ei si sa spere ca raman intregi la cap si competitivi pe cand vor putea incerca. Iarasi, "you're overqualified" nu e un mit canadian. V-ai intrebat vreodata de ce canadienii nu au avut pentru joburi creieroase programe si vize de "import" de personal? Stiti voi povestea aia cu cat pici mai de sus... asta apropos de ce spuneam mai inainte.

Eu nu advocatesc nimic, doar prezint si alte fatete.

---

pepit