ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

a_alinta spune:

eu cred ca poti sa iti cunosti aceasta capacitate, ca doar e a ta, asta in caz ca o ai, nu ? , pentru nu toti avem capacitatea de a ne adapta.
cumatrul meu , desi si-a dorit o alta viata, a renuntat la idee tocmai pentru ca a realizat ca asa cum se stie pe el si pe nevasta, nu vor fi fericiti in alta parte.

zizi7209 spune:

Parerea mea e ca adaptarea adevarata e atunci cind asteptarile tale personale sunt realizate intr-o proportie destul de ridicata. Mai exista si un alt fel de adaptare, fortata as putea spune, cind spui ca…asta e, nu exista cale de intoarcere si trebuie sa mergi inainte. Mie imi place sa cred ca totdeauna exista cale de intoarcere.
Deci o adaptare totala aici mie mi se pare destul de dificila, numai cei norocosi se adapteaza in totalitate. Dar cred ca e si natura omului la mijloc, vesnic nemultumit.....

Elena_R spune:

Alina, eu nu imi stiam capacitatea de adaptare inainte sa plec din tara, pt ca nu plecasem nicaieri mai mult de o saptamana-doua. Eram foarte atasata de familie si nu ma imaginam departe de ei.

Ei bine, la mine un factor important in acomodare l-a constituit determinarea si dorinta de reusita. Si am avut success. A fost foarte greu, am fost singura, a trebuit sa lupt mult sa imi cladesc o cale a mea si mai ales sa lupt cu mine insami pana sa realizez ca viata nu e numai fluturasi roz cum imi imaginam eu in Romania. Si tocmai pt ca mi-a fost atat de bine acasa am intampinat greutati aici peste care am trecut numai inarmata cu foarte multa ambitie si sange rece.

Si un plan bine stabilit. Nu poti inainta in aceasta calatorie cu gandul ca "o sa fie bine", "trec 2-3-5 ani si imi va fi ok", "vedem noi ce va fi dupa"....nu! Trebuie sa fi stapan pe situatie, sa sti exact ce vrei si ce vei face, de ce, unde mergi, cum te interesezi de una, de alta, cum pui in practica, cat timp iti ia si ce faci dupa. Totul planificat in detaliu si cu marja de eroare. Si sa sti sa te si bucuri si sa privesti cu o minte deschisa tot ce te inconjoara.

Altfel risti sa ajungi in categoria de emigranti neadaptati care cred ca toata lumea are ceva cu ei si toti le pun piedici cu scopuri marsave. Astea sunt motive aiurea pt o frustrare personala, atata tot.

Zizi, te contrazic cu privire la persoanele cu PhD's care nu reusesc sa lucreze in domeniul lor. Oportunitati sunt, daca ei nu stiu/vor/pot sa le aplice, atunci asta e alta poveste. Stiu si eu oameni cu PhD care au venit aici si au lucrat in fabrica la linie. Dar sti de ce? Din comoditate! Pt ca linia aia platea $40/ora si ei nu faceau decat sa apese un buton si sa nu se oboseasca prea tare ca altfel se ridica toata uniunea in picioare. Puteau foarte bine sa isi echivaleze diplomele si sa depuna un efort suplimentar dar au fost lenesi, asta e adevarul, si s-au complacut intr-o situatie buna cu gandul ca asa va fi pt totdeauna.

Rufus, am un exemplu apropiat de familie care a emigrat in jur de 40 ani, cu copil de 14 ani. Tatal si-a gasit de lucru in domeniul lui, nu prea rupe multa engleza nici acum dupa 15 ani de US, dar a castigat bani bunicei si s-a adaptat cat de cat aici. Nevasta a umblat din job in job (mai mult pe somaj decat la lucru), engleza ei iar lasa de dorit, nu a reusit sa prinda radacini foarte adanci si e genul care crede ca toti americanii urasc emigrantii . Au numai prieteni romani si nu inteleg multe aspecte ale societatii de aici. In schimb, fiul lor a reusit sa isi cladeasca o viata cum nu ar fi sperat vreodata daca ar fi ramas in Romania. Acestia sunt genul de oameni carora efortul emigrarii pt copil le-a fost rasplatit, vazand ca fiul lor are acces la atatea oportunitati. Ei in schimb, nu sunt foarte fericiti, dar asta e un risc ce l-au luat cu buna stiinta de la inceput.

Sper sa iei decizia cea mai buna pt familia ta si mult succes!

Rufus spune:

Am citit cu atentie ce scrieti (sunt, cu adevarat, un rasfatat, nu stiu cum sa multumesc la toata lumea).
Culmea este ca inteleg perfect pe fiecare, timp de cateva minute cat citesc un post, ma transpun in pielea voastra.
Am spus de la inceput ca, sufleteste, n-as pleca. Dar, iata ce ma indeamna sa ma gandesc si sa va cer parerea:
-traseul meu "carieristic" este la fel cu al tatalui lui bird: servicii bune, bine platite, firme, etc, dar acum, la 50 de ani nu am job, asigurare de sanatate, veniturile sunt sporadice, deci nesigure si insuficiente; prea mult nu mai pot sta asa, ceva trebuie sa fac, o reprofilare, un nou domeniu sau...o emigrare. Spuneati ca nu mai pot sa ma realizez ca si cariera acolo...dar aici, ce fac? Mai e loc de realizari? Sunt inginer constructor...o buna bucata de vreme nu stiu ce se va mai construi aici. Deci: pentru un trai decent, sunt dispus la orice fel de job, dar asta e valabil si acolo si aici. Problema este: orice fel de job asigura decenta aici? Dar acolo?
-Tora vrea sa plece; la ea dorinta vine din nemultumirea adusa de plafonarea la locul de munca; este licentiata in relatii publice si comunicare, insa profeseaza prea putin (deloc) ce ii place; nu poate avansa, nu face nimic interesant, insa nu-si permite sa riste in situatia in care eu nu sunt sigur de nimic; in plus, este mai deprimata ca mine in privinta viitorului, conditiilor si situatiei din acest moment, vis a vis de trai, educatie, sanatate. Crede ca si fara o cariera in alta parte, un trai decent si normal i-ar asigura mai multa multumire;
-referitor la copii, sunt parerile lor si parerile noastre; noi ne gandim ca ii ajutam sa se desprinda de sistemul actual, in care ei nu stiu ce-i asteapta, dar noi stim. Cu Ioana nu-s probleme, ea e chitita sa plece, poate nu stie exact ce-i aia, dar e deschisa. Ana e mica, nu-i problema, dar Teodora n-ar pleca...nu imi dau seama daca e o teama, poate e ca mine, nu-i plac schimbarile radicale...
-ceea ce n-am luat in calcul, dar poate va dati cu parerea, este faptul ca, daca as pleca si as vinde (aproape) tot ce detin aici (proprietati)-spun aproape pentru ca si eu cred ca as pastra o casuta asa, fara motiv- as pleca cu o suma de bani destul de consistenta; conteaza asta in vreun fel? Imi usureaza cumva traiul acolo? Imi confera ceva avantaje?
-hai sa presupun ca voi fi multumit cu toata familia, copii se adapteaza, o ducem multumitor...ma gandesc ca voi avea o batranete mai linistita; pensie cat sa traiesc decent, asistenta sociala, o asistenta medicala normala, activitati cu mosi si babe, o siguranta in casa si pe strada; poate vi se pare anapoda sa va ganditi la asa ceva la tinerete, eu incep sa ma gandesc...Tora tot povesteste ce bine o s-o ducem la batranete, o sa ne plimbam noi doi, o sa calatorim...asa cum vad eu, aici n-o sa am parte de asa ceva.

Greu...

RUFUS, TORA si cele 3 minuni ale lorwww.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Surpriza 2008

Victoria_mami spune:

Rufus, iti raspund eu prima da, conteaza enorm sa vii cu sau fara bani; adica, macar cateva luni nu va faceti griji de bani, chirie, mancare, etc. Apoi, puteti cumpara masini imediat ce ajungeti aici, ca e muuult mai usor sa gasesti job daca ai masina (multe joburi sunt conditionate de asta) si in plus, cand vor ajunge fetele aici, macar nu tre' sa le zici 'nu avem bani', ca vor vedea atatea, vor vrea atatea... apoi, intr-un an-doi (dupa ce va claditi un credit) puteti sa puneti suma de bani care o aveti si sa va cumparati casa voastra, in loc sa platiti chirie, platiti mortgage si macar va ramane ceva. Deci, DA, faptul ca veniti cu bani va va usura enorm primele luni. Eu am venit in Canada fara un leu in buzunar, singura, nu cunosteam pe nimeni aici. Au fost zile, multe zile cand nu am avut nici macar 25 centi sa cumpar o chifla, am facut foamea zile la randul acum 7-8 ani, si uite, azi am casa si tot ce-mi trebuie (masina nu am, ca mi-e frica sa conduc, dar sotul meu are masina, deci noi avem masina... intelegi tu). Va doresc sa luati decizia cea mai buna ptr. familia voastra.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

bird70 spune:

Rufus,
daca din punct de vedere al meseriei nu sunteti satisfacuti in Romania si nici nu aveti sperante mari pentru viitorul apropiat va va fi maii usor sa plecati. Nu veti avea acel: ce am fost eu in Romania si ce am ajuns aici. Din punctul asta de vedere si parintii mei sunt fericiti. Tatal meu a avut job foarte bun, cu functie si salar bun, dar firma incepuse sa se clatine cand a plecat el si ulterior a dat faliment. In criza actuala si la varsta lui sansele sa gaseasca job in Romania ar fi fost foarte mici, si varsta de pensionare nu are inca. Maica-mea a avut si ea job bun dar a fost pensionata anticipat si fortat (ea si alte 'babe') ca sa faca loc celor tineri la joburi. Nici unul din ei nu simte ca a pierdut nimic din punct de vedere profesional si amandoi sunt fericiti ca nimeni nu ii priveste aici ca pe niste batrani senili incapabili de munca.

Am inteles ca va ganditi la Canada, acolo e mai usor pentru ca ti se asigura social de la inceput (in Australia doar dupa 2 ani). Trebuie sa va faceti un plan foarte realist, cum spunea cineva mai sus, nu va bazati pe 'ne descurcam noi acolo'. Nu sunteti batrani sa incercati o reorientare (in caz ca e necesara). Eu zic ca in constructii sunt joburi in Canada si in 2-4 ani va fi iarasi criza de constructori calificati odata ce se ridica economia. Nu stiu Tora ce ar putea lucra dar poate acolo e bine sa va ganditi la o recalificare. Eu cunosc aici un fost politist de 50 de ani care nu mai vrea sa lucreze in politie si se recalifica ca asistent medical, nici o problema, nu e singurul de varsta asta care se reorienteaza. Interesant mi s-a parut aici ca de multe ori oamenii nu se reorienteaza neaparat de nevoie ci din cauza ca decid sa schimbe dupa 20-30 de ani meseria sa faca si altceva.

Eu am o matusa batrana care a plecat la 68 de ani in Germania, acum 24 de ani, inca pe vremea raposatului. E adevarat ca stia limba si avea prieteni acolo. Acum are 92 de ani si arata de 70-75, are o garderoba de iti pica plombele, e intotdeauna foarte dragut imbracata, perfect intreaga la cap, locuieste singura, isi gateste, isi face curat, casa este impecabila, face prajituri pentru musafiri care vin fiecare duminica dupa-masa, merge de 2 ori pe an in vacanta, de 3 ori pe saptamana la biserica si canta in corul bisericii. A fost tare greu primii ani dar acum e foarte fericita. Mai am o matusa (legaturile de rudenie sunt mai complexe dar noi le zicem matusi si unchi la toti ) care a plecat la 45 de ani in Germania, acum are 62. Era divortata in Romania si avea un job bunicel. Primii 2-3 ani foarte grei, apoi a inceput sa se ridice, a gasit un barbat neamt venit din Romania de multa vreme, vaduv cu copii mari, s-au casatorit si sunt foarte fericiti.

Poate ca mie mi-a fost asa usor sa emigrez ca eu nu eram legata asa sufleteste de tara, dupa cum vezi in familia mea nu am fost prima care am plecat si am avut destule exemple pozitive dar am stiut si ca primii ani sunt grei. Eu nu mai am pe nimeni in Romania acum. Multe din rudele mele au plecat la varste inaintate, nimeni nu s-a intors sau intentioneaza sa o faca.

Cel mai important este ca nu va trebui sa va bazati pe copii si sa trebuiasca sa aibe grija de voi. Nu zic ca la copii nu le pasa, dar oricat iti iubesti parintii, cand ai o familie tanara si trebuie sa muncesti, sa iti duci copiii la activitati, sa petreci timp cu ei, e foarte greu cand trebuie sa alergi pe la doctori, sa faci cumparaturi, curatenie, sa scoti si parintii afara din casa, eventual sa renunti la job sa ii ingrijesti. Aici e diferit, exista persoane care vin acasa, fac dus la batrani, le fac cumparaturile sau ii scot la cumparaturi, asistente care vin acasa sa le faca tratament sau sa-i monitorizeze, microbuze care ii iau din fata casei si ii duc la restaurant, la bowling, etc. Sunt cluburi de batrani unde socializeaza, etc. Casele sunt construite cu cap, poti sa te plimbi cu caruciorul prin ele, pe strada poti sa te plimbi cu scuter din ala motorizat daca ti-e greu sa mergi si nu mai poti sa conduci, poti intra cu ala in magazine, in banca, peste tot unde ai nevoie. Daca casa e veche si nu te descurci in ea, statul iti face modificari pe gratis la un un pret foarte mic in functie de situatie, iti pune bara sa te poti aseza si ridica de pe WC, in dus sa te tii de ea, iti modifica peretii daca sunt coridoare prea inguste, etc.

Imi amintesc ca am vizitat o batranica intr-un bloc din asta super-modern, primul lucru pe care l-am observat cand am intrat in liftul prin de oglinzi si luminite a fost ca nu e suficient de lung ca bagi un strecher (patul ala de ambulanta). Cand am coborat am intrebat portarul si mi-a zis ca au un lift de servici care este foarte usor de accesat de cei de la ambulanta si care se deschide undeva in parcarea de sub cladire si este un loc rezervat pentru ambulanta fix in fata liftului . In Romania batranii saracii sunt prizonieri in blocurile alea, daca nu mai pot cobori sau urca scarile si nu este lift, nu mai pot pleca de acasa. Plus ca nici ambulanta nu ajunge la ei. Parintii mei au scos-o pe bunica mea din casa pe un scaun si au carat-o pana jos cu vecinii , ca ambulanta avea doar sofer si nu era echipata in acest sens.


Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

michelle-usa spune:

Rufus,
da conteaza banii!!!! Conteaz foarte mult si locul instrainatate unde vii. Conteaza sa ai pe cineva sa te ajute, indrume...invete mai ales la inceput. Si inca o data iti spun TREBUIE SA FI CONVINS de neccesitatea acestei emigrari.Conteaza foarte mult zona unde vei sta . Conteaza sa fi realist la bani care ii ai cat te pot tine, ce poti face cu ei. Aici de exemplu in zona buna trebuie sa ai cel putin un venit de $ 2000 /luna.
Trebuie sa fi si genul de om -putin mai infipt...sa nu-ti fie rusine ca esti emigrant, chiar daca nu vorbesti bine...inveti tu cu timpul, sa nu iti fie rusine sa intrebi ce nu stii ca nu te considera nimeni prost...chestii de astea
Lumea cel putin aici nu te jigneste...afirmatii cum am auzit la alte persoane;f...imigrant...eu nu am auzit, personal .

michelle

Victoria_mami spune:

Michelle, nici eu nu am auzit nici pe aproape expresii de f...ing immigrant! Nu zic ca nu i s-a intamplat, zic doar ca eu sunt de aproape 8 ani aici si nu am auzit!

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

Edip spune:

Rufus,

Ca o idee, ca de sfaturi deja ai parte cu gramada:)...

Dupa 15 ani de munca, daca nu ai noroc de o pensie privata de firma (care sunt din ce in ce mai rare), si daca ai venit cel putin mediu o sa iei pensie cam $250 plus un ajutor de batranete ( de la 65 de ani in sus) de vreo $500 pe luna. asta inseamna vreo $750 pe luna care nu prea sunt de ajuns..

Ai cateva optiuni:

- pensie de firma - f.greu in ziua de azi
- pus anual maxim 18% din salariu intr-un cont de pensii ( banii astia nu se impoziteaza decat cand ii scoti) si daca ai noroc sa gasesti o firma care sa contribuie si ea se mai strange ceva in plus.. .. exista o limita de $18k pe an daca imi aduc bine aminte...
- pus bani din salariu fara ca firma sa puna.. avantajul e ca nu platesti impozit pe ei.. adica, in cazul in care ai $100k salariu, pui $18k in acel cont si statul iti returneaza impozitul luat deoarece te impoziteaza numai la $82k, nu la $100k..

Citeste cate ceva despre pensii aici: http://www.hrsdc.gc.ca/eng/oas-cpp/index.shtml


In zona engleza se spune ca atunci cand iesi la pensie ar trebui sa ai bani pentru 25 de ani.. deci, daca iti trebuiesc 30k pe an ( impozabili), atunci iti trebuie un portofoliu de $750k... aici intra casa, conturi de pensii, savings, etc.... Asta e un minim acceptabil dar sunt mult mai multe calcule de luat in seama.. de exemplu la un portofoliu de $300k poti sa ai un venit din dobanzi, actiuni etc... de 15k pe an.. cu 9k de fiecare ( ce am calculat la inceput) ai avea vreo 33k venit pe familie ( impozabili )... daca ai casa platita traiesti ok dar cu ceva retineri deci nu pe roze... decent totusi... (standarde Canada nu Ro). Si asta nu in orase mari si scumpe ca si Toronto, Vancouver sau Calgary...

Case de la 2-300k in orasele mici, pana la 1M in Vancouver ( nu te astepta la cine stie ce la 1M), apartamente cu 2 camere de la 150k la 2-300k mai decente.

Te uiti aici: http://www.realtor.ca si vezi ce preturi sunt.. vezi ca au o harta si faci zoom pe oras, zona, pan ala strada...

Asiguare de masina.. depinde de provincie dar poate incepe pe la $3-4k pe an si scade pe parcurs cand faci vechime.
Taxe de proprietate.. depinde... de la $150 la $3-400 depinde de casa, locatie etc...
Utilitati... iar depinde dar "intretinerea" la un apartament poate fi de la 200 la 4-500 pe luna... La casa depinde cat de mare e dar tot cam pe acolo...
Benzina ieftina... cam $0.89 pe unde sunt eu acum... dar sa te astepti la distante mari nu ca in RO.. in plus in general aici masinile consuma mult mai mult decat in Europa...

Preturi aici: http://gasbuddy.com/

Mancare... depinde de preferinte.. daca vrei sa mananci organic cam $6-800 pe luna la 2.. daca nu ai nici o problema de genul asta merge si mai ieftin...


Aaaa facultatea fetelor depinde f. mult dar in partea engleza de obicei un an e intre 4 si 6k doar taxa... depinde si de facultate acum, ca la medicina sau altele e f. scump. Pot face imprumuturi dar totusi nu prea te lasa inima ca parinte sa lasi copilul in datorii dupa facultate.. chiar daca asa fac mai toti aici....

Poti cauta diferite programe si costurile pe aici:
http://www.utoronto.ca/
http://www.ualberta.ca/

Sunt mai multe Univ, dar am ales si eu 2 la intamplare.


Cred ca am acoperit asa in mare cateva chestii care sa iti dea o idee.. poate alte fete iti pot da o idee despre cum e pe unde sunt ele..

Atunci iti calculezi ce si cum...

Cauta descrieri de joburi si vezi ce se potriveste:
http://www.monster.ca/
http://www.workopolis.com/EN/Common/HomePage.aspx


PS... Ajutorul de batranete de $500 pe luna nu ti se da daca nu stai in Canada decat daca ai locuit in prealabil 20 de ani.. deci nu il lua in calcul daca te intorci in RO mai devreme de 20 de ani...

Stiu ca in Quebec e mai mult socialism:) asa ca ar fi bine sa faci o comparatie... salarii cu 30-50% mai mici dar si costul vietii ma mic...

Carolyne spune:

Cred ca Edip a punctat direct la obiect.
Aici trebuie sa aproximezi cam cat traiesti si cam de ce pensie ai avea nevoie. Stiu ca suna aiurea, dar asta e sistemul.
Incurajarile astea dau bine "daca vrei poti", "cine isi doreste reuseste" etc.
Degeaba a emigrat bunica la 60 de ani. Asta a fost acum 20 de ani.
In ziua de azi stabilitatea unui loc de munca nu mai este de zeci de ani asa cum era pe vremuri.
Si asa cum spunea si Edip joburile la companiile mari se gasesc din ce in ce mai greu.
Personal nu v-as incuraja sa emigrati la peste 50 de ani.
Insa v-as incuraja sa trimiteti fetele la studii cu bursa in afara. Asta da, este mult mai realizabil.


O cunostinta din Canada si-a trimis fata sa studieze la Institutul de optometrie din Chicago, doearece in Canada ar fi unul singur si se intra extraordinar de greu.

Ei bine pentru 4 ani de studii plateste 30k/an = 120k plus 12k/ fiecare an caminul.
Si are 2 fete. Degeaba spun unii ca "toti studentii iau loan", eu una nu mi-as dori ca fiica mea sa fie inglodata in datorii la valoarea unei case de multe ori!
Si nu stii niciodata cum merge piata. Ce fac absolventii cu loanuri de 200000$ daca nu gasesc job? De unde platesc?
Si loanurile de studii sunt cele mai rele: la o adica de casa si alte belele te bagi la faliment si asta este, dar cu imprumutul de studii nu-i asa usor.
Cumnata mea si-a facut studiile aici si si-a esalonat plata pe 25 de ani.
E adevarat ai optiuni sa achiti si in 5 daca vrei, it is up to you, dar cu ce efort !
Prietena mea cea mai buna a emigrat in Canada in 99 in Ottawa, iar de 6 ani deja s-a mutat in Boston cu sotul, fratele ei tot la fel, deoarece piata de joburi era f. scazuta.


Vacantele alea din povesti la 65 de ani cred ca vor ramane strict povesti pentru multi dintre noi ori de la job ajungi direct la crematoriu. Prin Canada nu stiu cum este dar pe la noi prin US o inmormantare sare de 10-15000$ (depinde de optiuni probabil ) si atunci oamenii aleg ceva mai economicos...

Rufus cel mai bine ar fi sa vorbiti cu cineva care traieste in Canada si sa pui pe hartie costurile reale, sa vezi ce joburi va asigura traiul respectiv, sunt f. multe de pregatit si discutat intr-o asemenea situatie.

Carolyne