ne intoarcem in Romania sau nu?(4)

Marox spune:

Scuze pentre off topic si indiscretie, in ce oras ai crescut? Eu cunosc unul singur cu un magazin Unic si bunicii mei tot la 10 min distanta locuiau.

columbiana spune:

baiatul verisorului meu, cu doi ani in urma s-a stins de leucemie in Romania; aceeasi poveste, strins bani, sponsorizat, plecat in Italia cu el cind a fost prea tirziu (patronul-lucra in aceaasi firma, nu e poveste din auzite, familia mea a fost destul de implicata); povestile despre leucemie tratata in Romania sunt deocamdata povesti frumoase, dar realitatea e ca mor copii destui inca cu leucemie acolo;

Nadia, sanatate Victoriei-Isabella (n-am apucat sa ti-o spun, dar tot urmaresc povestea si ma bucur pentru fiecare victorie)

Marox, Julianm, si la mine in oras Unicul era in cartier



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

bird70 spune:

Pana recent eram fericita ca sunt in Australia gandind ca in Romania pitica mea cu Asperger's ar fi avut o viata cumplit de grea. Din cauza ca este mild si faptul ca Asperger's se diagnostica rar la fete oricum, nu cred ca ar fi fost depistata. Ar fi fost clasificata copil rau, neascultator, dificil, etc, eventual si retardat din cauza deficitului de limbaj, desi are un IQ foarte mare. Chiar si diagnosticata nnu stiu cuum ar fi facut fata sistemului de invatamant. Mi-am zis ca e un copil norocos ca l-am adus aici, ca ne permitem sa o tinem intr-o scoala privata care exploateaza calitatile ei sa o ajute sa compenseze problemele pe care le are. E un copil fericit si vesel cu rezultate foarte bune la scoala si la teste nationale, dar care are probleme cu limbajul expresiv, vorbeste ciudat si nu prea intelege relatiile inter-umane. Are la scoala o psiholoaga cu care se vede frecvent, o profesoara care se ocupa de copiii cu probleme care mai sta cu ea si vorbesc si ii corecteaza limbajul si merge la logoped. Nici nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi intamplat in Romania cu ea.

Recent am fost diagnosticata cu o tumoare pe creier, beningna e adevarat dar trebuie sa ma operez, cel mai probabil de cateva ori in decursul vietii. E genul de chestie care crezi ca nu ti se va intampla tie, se intampla doar altora. Ce as fi facut in Romania? Nu as fi avut curajul sa ma las pe mana chirurgilor de acolo.

Desiree , numai bine si muuuuulta sanatate fetitei.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

bird70 spune:

Pitica mea nu are nevoie de caine medical, ea merge la scoala normala si daca nu stii ce probleme are nu iti dai seama, poate doar o judeci ca e dificila sau rasfatata. Cainele asta este o parte foarte importanta din universul ei, mult mai important ca in cazul unui copil obisnuit din cauza ca ea are dificultati de comunicare cu oamenii. Nici nu se pune problema sa plec la drum cu cainele, e foarte mare si l-ar stresa foarte tare calatoria. Ce fac cu el in Romania la bloc? El e obisnuit sa alerge in curte, sa latre. Ar trebui sa-l tin in carantina 6 luni la intorcere si asta este iarasi foarte greu pentru caine si pentru noi.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Victoria_mami spune:

Ana, multumesc. Maine incepem tratament ptr. SNC (sistemul nervos central), ceea ce inseamna 4 punctii lombare in 2 saptamani. Noi speram ca si la tratamentul asta sa raspunda la fel de bine ca si pana acum, la toate tratamentele (de pana acum). La ultima punctie lombara, dupa o ora ea fugea pe hol dupa o asistenta. Eu am incredere ca ea e fff puternica si pana acum ne-a dovedit ca este mai tare decat noi doi (mami si Daddy) la un loc.

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

Victoria_mami spune:

Ana, imi pare tare rau de nepotelul tau si de parintii lui.

Bird, multumesc si va dorim si noi voua multa sanatate si multa putere. Si eu la fel am zis "Multumesc lui Dumnezeu ca sunt in Canada si nu in Romania".

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

gmmm spune:

Desiree, multa sanatate pentru micuta.

Rufus, cred ca mQQm are dreptate cind vorbeste despre senztia de a fi « intre doua lumi », inerenta statutului de emigrant, cred eu, cel putin la prima generatie. Si are dreptate cind spune ca intorsul nu e asa simplu. Cit tu ai fost plecat, si tu, si Romania s-au schimbat. Nu te scalzi de doua ori in acelasi fluviu...

Si mai sint doua considerente, rareori abordate, insa care conteaza, zic eu.

Primul este: esti tu primul din familia ta care pleaca? Pentru ca daca altii (frati, matusi... cum spunea bird) au plecat deja, psihologic cred ca e mai usor. Nu ca te-ar ajuta material vorbind, pot sa fie plecati si in alta tara, insa nu stiu, nu esti tu primul care « sparge gheata ». Cel putin asa imi imaginez.

Un alt aspect, emigrarea « in familie » versus singur.
Sistemul de imigrare din Canada favorizeaza cuplurile. Pe de o parte e bine nu esti singur si ai « cuibul » tau romanesc. Pe de alta care insa poate sa-ti intretina nostalgiile, amplificate « in oglinda ».
In situatia cind unul dintre membrii cuplului est bastinas, ai avantajul ca de la bun inceput esti inclus intr-un grup social, plus ca ai un intermediar bienvoitor la indemina. In schimb, din pacate, multe din lucrurile pe care le ai « in singe » nu pot fi comunicate celuilalt, cam in acelasi fel in care e greu sa descrii mirosuri...

Referitor la viata sociala, atunci cind am ajuns aici eram tinara, fara familie. Chiar daca munceam foarte, foarte mult, tot imi mai ramineau momente de destindere, pentru intilniri de genul celor descrise: o iesire la resturant, o plimbare in padure...
Atunci cind au aparut copiii , lucrurile s-au schimbat. Mi-e greu sa stiu cu doua saptamini inainte daca in ziua de ... o sa am forta sa pregatesc casa pentu vizite, daca nu cumva unul dintre copii e bolnav, daca am dormit bine noaptea dinainte... Pentru iesirile la restaurant trebuie sa cauti (si sa platesti... ) o baby-sitter. Plus ca relatiile sint mai ales cu familiile cu copii, ceea ce restringe si mai mult cercul social (deja restrins prin forta lucrurilor intr-un orasel micut). Iar pentru plimbari in aer liber (ideale cind ai copii) nu poti sa prevezi vremea cu saptamini dinainte.

De asta simt eu nevoia de relatii mai lejere, mai neprogramate. « Merg in vizita » nu-i totuna cu « trec pe la tine ».
Cum era la bunica mea; zilnic « toc, toc, toc, coana Leano, esti acasa? »; mai o vecina, mai femeia cu laptele...

zizi7209 spune:

Rufus,

Emigrarea la 50 de ani= "sinucidere" profesionala, sociala, you name it....Eu am venit la 30 si tot mi se pare ca am facut pasul prea tarziu. Nu pot sa spun decit ca m-am obisnuit....sunt aici de 10 ani, am sotul si un copil, nascut aici...in rest nimeni. Daca imi place aici? Sincer nu. Nu am nimic sa reprosez sistemului care e mult superior celui din Romania, dar sunt multe alte aspecte pe care nu le agreez.
Te gindesti la fetele tale...ce varste au? O cunostinta de=a noastra romanca, venita de doi ani, fata lor are 10 ani (deci a venit la 8 ani aici) , face terapie la psihiatru....nu reuseste sa se acomodeze. Fata olimpica in Romania, cu multi prieteni....Nu pot sa iti dau un exemplu personal aici, copilul meu fiind nascut in Canada.
Emigrarea nu e un proces usor, cere mult sacrificiu si nu vorbim aici de emigrarea celor care au venit aici sa lucreze sa "faca bani". Vorbim de emigrarea ca la carte unde intentionezi sa te integrezi in tara de adoptie, cu bune si rele, si sa profesezi ceva ce iti place, si care consideri ca te stimuleaza pe tine ca individ. Sa stii ca filmele alea americane/ canadiene, unde soferul de taxi are PhD nu sunt inventii....Sunt foarte multi emigranti care vin aici si irosesc ani buni de scoala si pregatire in tara de origine, ca sa lucreze in joburi mult inferioare calificarii lor.
Cineva zicea la un moment dat ca ii e frica de abuzul din Romania....mie aici mi s-a spus la metrou in Toronto "get out of my way you fuc..ing immigrant" si asta pentru ca nu reuseam sa imi numar maruntisul sa il arunc in cutie, si in acelasi timp vorbeam, romaneste, cu sotul meu.....Exemple pot sa dau multe din astea, nu are rost....si stiu ca o sa sara toti pe mine in spiritul romanesc ce ne caracterizeaza, dar sincer nu imi pasa....bring it on!

a_alinta spune:

emigrarea e posibila la orice varsta atata timp cat iti cunosti capacitatea de a te adapta .
toate celelalte vin de la sine.

michelle-usa spune:

eu cred ca nu ai cum sa-ti cunosti capacitatea de a te adapta. daca niciodata nu ai fost pusa in aceasta situatie habar nu ai cum este.

cred ca mai mult conteaza determinarea. sa vrei cu adevarat sa reusesti si sa ai si pentru ce sa lupti.

cu atit mai mult dau dreptate celor care au spus ca virsta isi spune cuvintul.da, e greu peste tot sa-ti gasesti un job care sa-ti convina mai ales dupa o anumita virsta.

daca profesia care ai avut-o o viata nu insemna nimic pentru tine, daca esti dispus sa renunti la prietenii, rudele care ii ai in Romania. Mai imi spunea cineva ca lui ii place sa-l cunoasca lumea...ca nu ar concepe sa stea intr-un loc unde nimeni nu-l cunoaste si saluta pe nume.

E posibil ca parintii care se sacrifica sa o faca pentru copii, sa nu mai treaca ei prin aceasta experienta.

primii ani de strainatate...probabil primii 5 ani sunt cei mai grei...adica foarte grei.

Rufus, trebuie sa fi convins ca vrei sa pleci si sa stai in alta tara. Strainatatea nu e pentru toata lumea. Trebuie sa fi tare si sincer cu tine insuti. Sa vrei din toata inima.Este un pas care daca-l faci...te marcheaza toata viata. Decat sa stai intre 2 lumi...mai bine stai in Romania.
Am intilnit atitia romani care nu s-au adaptat...am intilnit atitia romani care sunt super multumiti de alegerea facuta.
Trebuie sa fiti cu totii de acord si sa aveti aceasta determinare de a va sacrifica acesti ani, de a realiza acest pas impreuna. E suficient ca unul din voi...inclusiv copii sa nu vrea sa faca acest pas...si cu totii sa suferiti apoi cand vedeti ca el/ea nu se integreaza, adapteaza.
Strainatatea ofera un diferit stil de viata...pentru unii e considerat bun, pentru altii nu...stii cum e cu paharul...pentru unii e jumatate plin...pentru altii jumatate gol.
Cand alegi alta tara...mai ales pe alt continent trebnuie sa iei in considerare:
1.departe de locurile natale, de rude...prieteni
2.sanse putine sa-ti faci meseria...trebuie sa fi usor adaptabil si deschis sa faci "orice" daca vei fi pus in situatie:sa dai cu matura, sa faci curat, ingrijesti de un batrin, un copil..., sa fii muncitor necalificat in loc de inginer...chestii de astea. Nu stiu ce meserie ai, si ce perspective. Asta mai tine si de norocul fiecaruia.
3.diferit still de viata: sa respecti, sa pastrezi curatenia, sa te supui legilor interne ale fiecarei tari, sa fi corect...chestii care in Romania sunt relative.
4.nimeni nu te ajuta. nu mai ai pe nimeni pe care sa te bazezi, rude...vecini la care sa ceri un pahar de zahar...sau 10 dollari...
5. sanatatea. nu ai sanatate, nu ai cum sa muncesti, sa te intretii.
6. limba straina de invatat...asta probabil trebuia pus pe locul 1....
7.sa fi total dezamagit de Romania, incat sa nu mai vezi nici o alta cale mai buna de stat acolo. Sa nu te mai gindesti ca te intorci decat poate in vizita.
8.vei avea multe de invatat;sistemul, oamenii, cultura...creierul nu iti este lasat sa lincezeasca.
9.esti emigrant dar ai drepturi si esti respectat.
10. ai o perspectiva buna , noua de viitor...nu e totul asa negru ca in Romania.Cindva este loc si de mai bine. E greu inceputul...apoi totul cu rabdare se mai clarifica...e din ce in ce mai bine.


michelle