De ce facem copii si cum ii crestem?

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 9

CorinaDani spune:

selene, atentie mare, esti pe teren minat, ca sa zic asa...in acest moment esti pusa intr-o situatie ingrata si ar fi bine sa incerci sa iesi din ea cat mai rapid.

daca partenerul tau ar fi fost singurul copil al soacrei, sa zicem ca ar fi fost intr-adevar de compatimit biata femeie, ca ramane doar cu batranul bolnav in casa daca voi va mutati la Cluj.

insa soacra ta are si o fiica, buna-rea, cum o fi, e tot copilul ei. cumnata ta este medic, cu atat mai mult are posibilitatea sa-si ajute tatal (dpdv al spitalizarii, consultatii la specialisti, administrare medicatie, etc.) mai mult decat o poate face iubitul tau, care acum a ramas si fara job...pai vine iarna, cu ce o sa traiti ? de unde veti plati chirie, intretinere, alte utilitati, mancare, strictul necesar pentru voi si Daria ?!?

nu mi se pare corect ca soacra ta sa-l "santajeze" sentimental doar pe partenerul tau, direct sau indirect, prin intermediul ideilor pe care ti le prezinta tie, astfel incat sa-l determine sa ramana in Braila, cu riscul de a fi un vesnic nefericit, nemultumit, neimplinit.

si mai e un risc, acela de a-ti intoarce iubitul impotriva ta, ar putea sa ajunga sa te invinovateasca si pe tine, ca l-ai influentat si convins sa ramana in Braila si sa renunte la orice sansa oferita de mutarea voastra in Cluj. spuneai ca nu sunteti casatoriti, poti risca sa-ti zdruncini/destrami relatia, cu atat mai mult cu cat e si o copila nevinovata la mijloc ?!?

intreab-o pe soacra cum ar fi fost daca iubitul tau prindea un contract de munca in strainatate, pe durata de cativa ani, cu rare vizite acasa; si in aceasta situatie ipotetica, fiul ei ar fi fost mai mult plecat decat acasa. ce facea atunci, nu-l lasa sa plece la munca in strainatate pentru ca o lasa singura cu batranul ? pai poti sa traiesti doar cu aer, pe vremurile astea de criza ? cu ce o ajuta prezenta fiului in aceeasi localitate, pentru ca fizic vorbind iubitul tau e acasa cateva ore pe seara, nu poate si nici nu cred ca vrea sa stea non-stop sau in aceeasi casa cu parintii lui. atmosfera de acolo, asa cum o descrii tu, e tare apasatoare si neplacuta, ca sa nu zic altfel...

e greu sa-ti dam sfaturi, insa sunteti tineri si e normal sa va doriti/ sa visati sa aveti o familie normala, multumita, linistita, sa va cresteti fetita, sa aveti candva casuta voastra (spuneai ca stati cu chirie intr-un apartament jerpelit, plin de gandaci si alte ganganii, vara va coaceti la propriu din cauza caldurii, etc.).

tare mi-e teama ca daca acceptati sa ramaneti in Braila, de dragul sau mila soacrei, aceste dorinte vor ramane doar dorinte, iar frustrarile vor fi "cat casa".

cu siguranta boala socrului tau va evolua, mai ales ca el nu mai este in stare sa accepte ca e bolnav, ca trebuie sa-l vada un medic, ca trebuie sa ia un tratament pentru a se comporta cat de cat omeneste; sunt sanse 50-50 ca el sa se prapadeasca rapid (daca nu ia tratament, spuneai ca are mai multe probleme de sanatate) sau sa aiba o evolutie lenta a bolii, cu accese de furie, cu manifestari greu de inteles sau de suportat.

mai bine va mutati in cluj, va gasiti amandoi serviciu, si incercati s-o ajutati financiar pe soacra, in eventualitatea in care socrul va fi internat pe termen mediu sau lung, intr-o institutie specializata...e firesc sa-ti doresti sa realizezi ceva in viata, sa ai o familie, o casa, un job, un copil, sa traiesti linistit; ori, in situatia ta, greu de crezut ca lucrurile se vor schimba in bine, atata timp cat veti ramane in Braila, fara job, cu chirie, apasati de grija traiului zilnic si a problemelor din familia socrilor...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

Selene_Bunny spune:

CorinaDani, avantajul este ca noi stam usa langa usa, deci oricand poate apela la noi, si noi la ea - am mai spus ca ne-a ajutat cu bani (imprumut sau nu), ne-a facut de mancare, statea cu Daria (cat a fost socrul in spital n-a mai stat, ca nu a mai putut), noi hainele la ea le spalam, nu am mai dat bani pe o masina de spalat... Si cu altele ne-a mai ajutat, mai mici, mai mari, a contat, repet, tin mult la ea...

Ce NU imi place deloc este ca se sacrifica asa de mult pentru omul ala, care nu o pretuieste deloc, care se poarta cu ea ca si cu o femeie in casa, care nu o respecta, care joaca parsiv - uite, cand a fost vorba sa isi puna centrala termica, initial s-a opus, pe urma a fost de acord, si soacra s-a bazat pe ajutor financiar si din partea lui, ca doar n-o fi sa plateasca singura 50 si ceva de milioane, si acum el nu mai vrea sa-i dea bani...

Asta ne supara pe toti 3...

Si sa stii ca iubi deja m-a invinuit, dar nu din cauza felului in care gandeste maica-sa, ci pentru ca eu m-am distantat de Cluj, in special sentimental, din anumite motive (relatia cu fostul), am vrut sa pun o distanta considerabila intre mine si el, pentru ca, pe cand inca eram in Cluj, cu Daria mica (eu am nascut in Cluj si am stat acolo dupa nastere, o perioada), m-am intalnit cu el (nu intalnire in sens de flirt) si faza asta mi-a lasat un gust asa de amar, ca de-abia am asteptat sa plec din Cluj, na, si acum sunt mai reticenta in a ma intoarce, si mai chibzuita, pentru ca in Cluj nu te descurci cu un salariu de 1.600 de lei, cat era salariul lui iubi aici, iti trebuie macar 1.000 de lei in plus.

Apartamentul nu e chiar jerpelit, este OK, parchetul e naspa, gandacii, daaa, mare problema, inca apar prin baie, iar caldura, vara... infernala. Dar avem centrala, asta e super bine. Si termopane, iar super bine.

Referitor la socrul meu, deja are acele accese de furie, le-a avut si in spital, de l-au legat de pat doua asistente ajutate de doi gardieni, de le povestea el apoi soacrei si lui iubi ca "doua boarfe m-au legat de pat, si au adus si doi soldatoi..." Nici medicul care l-a operat nu si-a putut explica de ce refuza sa bea apa, i-a recomandat soacrei sa-l duca la psihiatru, dar il poti duce impotriva vointei lui? Nee...

Dintre copii, iubi e vazut ca ala mai calm, pe care te poti baza, cu care poit face treaba (si asa e, da' si cand se enerveaza iubi...), in timp ce cumnata e aia mai rece, mai tiranica, mai certareata, cea care se ia mereu in gura cu maica-sa, nu o respecta, o trateaza cu raceala, o bruftuluieste... La fel ca taica-so, cum spune soacra... Io is aia care o mai atentioneaza in legatura cu comportamentul, cum ar fi, si eu altfel discut cu ea.

Multumesc ca esti din nou pe aici si citesti ce scriu!

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Pantofiori de vanzare - noi, frumosi!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Selene_Bunny spune:

Soacra mea mai are o problema, este foarte panicoasa. Acum vreo 2-3 seri, iubi a avut de rezolvat ceva, a plecat pe la 22 si s-a intors pe la 23, soacra era asa de ingrijorata, l-a sunat, nu i-a raspuns, m-a pus sa il sun, nu mi-a raspuns, din 5 in 5 minute a venit la mine sa ma intrebe daca a raspuns sau daca a venit... La un moment dat, am intrebat-o ce e cu teama asta, cati ani are fiu-so, 5 cumva? Si ea s-a simtit scuturata si mi-a spus ca parintii au crescut-o asa... :((

Si mai e si bolnava cu inima, si nici nu vede bine in urma unui AVC... Ia medicamente pentru inima si nu numai, are regim fara sare... Of...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Pantofiori de vanzare - noi, frumosi!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

ina.click spune:

Referitor la cele doua probleme semnalate de tine:

1. Cumva, o inteleg pe soacra ta. Uneori iubesti si oameni care nu par sa iti intoarca nici macar a suta parte din sentimentele tale. Uneori acestia sunt parintii, alteori copiii, alteori partenerii de viata.
Dragostea in sine ar trebui sa fie neconditionata.
Eu am avut grija de mama si bunica mea. Una a ramas lucida pana la moarte, insa mama a fost macinata lent de Alzheimer timp de 15 ani. Cam toata viata mea mama a fost "altfel"
Nu ne-a multumit pentru ca nu mai stia sa multumeasca. Nu ne-a zambit pentru ca isi uitase zambetul. Nu ne-a fost usor si cu atat mai mult cu ploaia de intrebari "de ce nu o duceti la azil" si "eu in locul tau as muri / mi-as lua campii". E ingrozitor, e ca si cum ai atarna pe marginea unei prapastii si stau si se uita la tine toti si spun "vaaai...eu as fi cazut de mult"

Nu ajuta. Ajuta dimpotriva oamenii care par mai aspri care spun "alsa ca trece lasa ca merge te descurci bine, si eu as face asa, totul este bine, va fi si mai bine"

2. De ce facem copii.
Eu sunt insarcinata. Voi avea un baiat si sper sa fie sanatos. Nu il fac sa ma stearga la fund. Nici sa imi aduca fatidica cana cu apa. Mai ales ca in mine e mereu temerea de a nu fi mostenit tendinta catre Alzheimer - inca nu se stie exact daca se trasnmite ori ba genetic. unii zic da, altii nu.
Il fac pentru ca mi l-am dorit. Cei care sunt parinti imi zambesc si spun ca ma inteleg. Altii care nu sunt si nici nu vor imi canta o serenada despre instincte animalice si stupide.
O fi si asa.
Sper sa ma tina instinctele astea animalice si stupide toata viata, pentru ca ele imi spun sa il ocrotesc si sa incerc sa ii ofer tot ce-i mai bun momentan.

Selene_Bunny spune:

Astazi cumnata mea a fost necajita din cauza ca nu se simte fericita, asa cum este viata ei acum. A si plans. Spre seara, ne-am dus (eu cu iubi si Daria) pana la ea, cu doua prajituri. Sa o mai inveselim. Nu era acasa, se dusese pana la o proaspata mamica, pacienta de-a ei. Isi lasase telefonul acasa, am sunat-o si am auzit cum suna telefonul inauntru. Am presupus (corect) unde era. A sunat si soacra, sa vada pe unde suntem si, cand i-am spus ca fiica ei nu este acasa si nici nu raspunde la telefon, ca auzim cum suna telefonul inauntru, s-a panicat groaznic. Nicio clipa nu s-a gandit ca ar putea fi iesita sa isi cumpere ceva, o paine, un suc, sau ca ar fi in vizita la vreun pacient. A inceput sa o sune in disperare, desi ii spusesem noi clar ca se aude cum suna telefonul inauntru. Pe urma a inceput sa ne sune pe noi, repetat, "ati gasit-o, e bine?"

Ne-am intors toti 4 acasa, a venit la mine sa ma intrebe ce are fata. I-am spus ca e nemultumita de viata ei. La care soacra: "si cine e de vina?" La care eu, deja nervoasa: "chiar asa, cine e de vina?" La care soacra: "ea, cine altcineva? O sa faca o depresie de n-o sa mai iasa din ea decat cu pumni de pastile". La care eu: "da? Si daca o sa ia pastile ca sa n-o vedeti trista si plansa, o sa fie bine?"

Da, eram nervoasa. Cu toate ca de multe ori ii facusem cumnatei observatie ca e prea dura cu mama ei, ca e prea rece, prea distanta, prea rea. Uite ca, de data asta, am inteles-o si m-am enervat.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Pantofiori de vanzare - noi, frumosi!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

alex_andra spune:

Selene, parerea mea personala este ca soacra ta te santajeaza emotional si este f urat ce face.
Mi se pare f egoist din partea ei sa apeleze la tine vis a vis de cei doi copii.
Mi se pare urat ca nu o intereseaza fericirea celor 2 copii ai ei: fata nu e fericita in casnicie, baiatul nu e fericit in orasul actual, dar pe ea n o intereseaza aceste lucruri.
Baiatul trebuie sa ramana langa ea, iar fata nu are voie sa divorteze ca bla, bla.

Mi se pare urat ca-si pune in fata propria fericire, in detrimentul copiilor ei.

Ce sa zic....eu nu as apleca urechea la ce zice, indiferent cat tii la ea si indiferent ca va ajuta cu diverse, pana la urma fiecare are dreptul sa-si cladeasca fericirea in felul lui.

Viata pe care o duce acum, este strict alegerea ei, iar daca cei 2 copii nu se simt apropiati sentimental de parinti, din 'n' motive, e urat sa te bage pe tine la mijloc...

As mai scrie, dar tre' sa fac un rapot pt servici, dar incerc sa revin maine

Ah...mi-am amintit sa-ti mai zic ceva:aproape intotdeauna cand esti bagat la mijloc, vei iesi sifonat, de ambele parti, ti se va reprosa ca te-ai bagat.
Cel putin mie asta mi s-a intamplat pana acum.
Deci, am invatat sa incerc sa nu ma bag in conflictul unor persoane.
NU-mi reuseste mereu, e drept, si primesc bobarnace mereu.

Dar....tu trebuie sa te gandesti la familia ta restransa, in primul rand: tu, iubi si Daria.

Daca tu-l vei forta pe iubi sa ramana in Braila, doar pt ca asa te-a convins soacra, e o greseala (opinia mea, evident).

E alta mancare de peste, daca tu nu vrei sa te intorci in Cluj.
Asta discuti tu cu iubi, puneti pe hartie plusuri cu minusuri si vedeti ce concluzie trageti, dar voi alegeti, nu aleg altii pentru voi.

Da...daca amandoi ajungeti la concluzia, benevol, ca e mai bine sa ramaneti, cel putin o perioada langa parintii lui, asta e altceva.

Dar, sa fiti obligati si santajati emotional...hmmm...nu e frumos.

PS: felicitari pt vocabularul bogat al Dariei
Si eva are un vocabular destul de dezvoltat, dar Daria o intrege cu brio

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Selene_Bunny spune:

ina.click, sarcina si nastere usoare, bebe sanatos sa ai!

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Pantofiori de vanzare - noi, frumosi!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Jasmin012 spune:

Selene, am citit si eu primul tau post, nu stiu ce ai mai scris pe urma, ca de-abia am gasit subiectul.
Dar in virtutea acestei prime postari eu zic asa: i-o fi facut socrul soatei sale multe, o fi batut-o, injurat-o umilit-o, etc, dar a trait o viata cu el, i-a facut 2 copii... si candva l-a iubit... poate-l mai iubeste si acum, sau s-a obisnuit cu el. A fost tovarasul ei de-o viata. Eu o inteleg, sincer. Si mie mi-au facut parintii mei multe pocinoage, am avut o copilarie nu tocmai fericita. Au gresit mult fata de mine si fata de fratii mei, nu ne-au crescut cum trebuie. Dar cu toate astea ii iubesc. In fine, ceea ce vreau sa spun e ca are si ea dreptate in felul ei, ca poate se gandeste ca sotul o sa moara si copiilor lui nu le pasa. Asta lasand de-o parte datoria crestineasca, pentru ca aici decide fiecare in dreptul lui.

Referitor la motivul pt care soacra a facut copii: poate fiindca asa trebuie, ca o femeie maritata sa faca copii, poate fiindca nu a avut incotro si nici posibilitatea de a face contraceptie; sau poate din acelasi motiv pentru care facem toti copii: ca ne dorim un copil care sa dea sens vietii noastre sau sa avem pe cineva la batranete, ca sprijin si ca bucurie.
Poate si-a facut si ea iluzii pentru ei, asa cum ne facem toti pentru copiii nostri. Poate ca lucrurile nu s-au intamplat asa cum si-ar fi dorit ea si au luat o intorsatura neasteptata. Mai intervine si aici mentalitatea romanului de acum 50-60 (care mai persista si azi).
Sunt multe circumstante, multe lucruri care nu neaparat depind de vointa unui om.
Soacra ta e pur si simplu un om, cu sentimente, cu greseli, cu pacate... ca noi toti.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Jasmin012 spune:

Acum referitor la copii: deja am spus cateva motive pt care facem copii, dar toate mi se par egoiste. Pana la urma facem copii gandindu-ne la noi, ca pentru ce muncim o viata daca nu avem cui lasa ce-am agonisit; ca sa avem si noi o alinare si sprijin la batranete; sa avem o bucurie in viata... taoet astea sunt motive egoiste care au de-a face cu noi, cu binele nostru, nu cu copilul in sine.

Cum ii crestem? De cele mai multe ori, rau... cum se vede imediat ce iesi pe strada.
Cum ar trebui sa-i crestem? Ar trebui sa-i crestem cu dragoste si generozitate, cu intelepciune, cu daruire. Fara sa ne gandim ca acel copil ne datoreaza ceva, ca ne datoreaza viata si tot ce-am facut pentru el. Sa-l crestem cu constiinta ca daca e cineva dator noi, ca parinti, suntem aceia.
Si de ce n-o facem? Sau nu facem mereu asa? Aici fiecare are motivele lui, personale sau nu, impuse de vointa proprie sau de mentalitatea colectiva.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)

www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...