Rasfat dus la extrem...(2)
Rasfat dus la extrem...(2) | Autor: buli
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Eu am o terie a mea .. care zice ca atunci cand copilul meu face o criza de plans, o criza de nervi, isi descarca frustrarile acumulate doar(sau mai ales) in prezenta mea, care ii sunt mama, inseamna ca al meu copil are incredere deplina in mine si stie ca isi poate dezgoli sufletul in fata mea. Stie ca poate sa rabufneasca, pt ca eu ii sunt alaturi, il inteleg, il mangai si il ajut sa mearga mai departe. Stie ca eu il iubesc neconditionat si are incredere sa isi verse toate frustrarile acumulate. Asa cred/simt eu. Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate Am marfa la bazar umanitar DC Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005) Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi 'Cos what I feel is the only truth for me |
iegzact!
stie sigur ca in fata ta poate sa fie autentic, nervos, intors, tzipacios - nu tb sa fie regulamentar ca sa il iubesti.
[emoticoncuimbratisare]
"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M
Raspunsuri
sdcristian spune:
a, eu intelesesem ca a plans si urlat 2 ore...
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Zina Ce-ar iesi daca si eu m-as lega de ce ai scris tu, si anume ca la prima smiorcaiala o trimiti in camera ei, fara drept de apel? Ca voi nu ati ajuns niciodata la astfel de situatii? Dar daca in urma a tot ceea ce fiica ta acumuleaza in ea (frustrari, nemultumiri, care nu le poate exprima in fata ta), mai tarziu vor rabufni, exact cand nu te astepti? Si poate va fi si mai urat? La asta nu te-ai gandit? |
N-ar iesi nimic draga mea. Frustrarie si nemultumirile si le exprima, dar una este sa le exprimi si alta este sa ti mortis sa le transmiti. Conform principiilor tale mie ar trebui sa-mi fie frica sa-mi trimit copilul sa se desfasoare in alta camera ca nu cumva intr-o zi sa fie 'si mai urat'. Aoleo! Sper sa nu ma bata. Zau, unii oameni cerd ca mai aveau de copilarit pana sa ajunga parinti.
Marina spune:
eu zic ca sigur mai aveai nevoie de ceva copilarie!!!
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
N-ar iesi nimic draga mea. Frustrarie si nemultumirile si le exprima, dar una este sa le exprimi si alta este sa ti mortis sa le transmiti. Conform principiilor tale mie ar trebui sa-mi fie frica sa-mi trimit copilul sa se desfasoare in alta camera ca nu cumva intr-o zi sa fie 'si mai urat'. Aoleo! Sper sa nu ma bata. Zau, unii oameni cerd ca mai aveau de copilarit pana sa ajunga parinti. |
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Zina Exact Luna1 si Laura, si eu sunt de aceeasi parere. Ce-ar fi ca atunci cand baietelul meu ar incepe sa planga, sa-l mai si trimit in camera lui, doar pentru ca eu nu mai pot auzi plansul lui? |
Chiar, ce-ar fi?! Da pun pariu ca n-ai curaj.:)))
Androix spune:
Eu vreau sa va spun ca depinde si de temperamentul copilului nu numai de educatie si de mediul in care traieste. Asta pentru ca am doi copii unul de 5 ani si unul de 3 care par in multe privinte diametral opusi si chiar sunt, iar cel mare inca face crize, pe cand mezina nu prea. Acum in ultimele saptamani copiaza comportamentul fratelui ei dar nici nu se poate pune problema de tantrum, e doar un pic de teatru pe care stiu sa-l gestionez si sa-l dezamorsez in cateva minute.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Blogul grasei
www.bijuteriiandroix.page.tl" target="_blank">Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii! 
Laura25 spune:
Accept, ar trebui si pe mine sotul sa ma tirmita sa plang singura in camera mea cand am un of asa mare ca simt nevoia sa plang? Ce crezi ca m-ar face sa ma simt mai bine? Sa fiu expediata scurt sa plang singura, sau sa fiu luata in brate si consolata 5 minute?
Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Laura25 spune:
Aseara fata mea nu gasea forasul ei de jucarie. Am rascolit impreuna intr-o cutie, in alta... deja o apucase plansul ca ea il vrea si nu-l gasim. Intr-un final, l-am gasit. A zis ca nu e ala, ca nu e al ei. Si da-i cu plans mai tare ... I-am zis sa se mai uite la el cat eu mai caut. Eram cu capul in alta cutie cu jucarii, cand o aud printre suspine. "Ba e asta, e al meu". Ii zic (inca 'bagata' in cutie) ca daca l-a gasit gata, sa nu mai planga. La care ea zice, printre sughituri de plans adevarat, nu smiorcaiala:"dar pe mine cine ma ajuta sa ma opresc din plans?". Am luat-o in brate, i-am sters lacrimile si am mangaiat-o, intr-un minut ii trecuse toata jalea.
Ce am zis eu mai sus, era din categoria "Treci si plangi la tine in camera!" Sau din categoria "sunt aici pt tine cand ai nevoie"?
In fond, ma deranjase de la ce faceam eu ca sa ii caut jucaria, plansese degeaba, ca jucaria o gasisem. Ar cam fi trebuit sa o expediez intr-un coltz, probabil.
Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Accept, ar trebui si pe mine sotul sa ma tirmita sa plang singura in camera mea cand am un of asa mare ca simt nevoia sa plang? Ce crezi ca m-ar face sa ma simt mai bine? Sa fiu expediata scurt sa plang singura, sau sa fiu luata in brate si consolata 5 minute? Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate Am marfa la bazar umanitar DC Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005) Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi 'Cos what I feel is the only truth for me |
Hai sa lasam ipocrizia la o parte si sa recunoastem ca plansu e una si smiorcaia altceva. Iar crizele de nervi cu totul altceva. Si nu stiu cum ar face sotul meu cu mine, dar iti garantez ca daca el ar face o criza de nervi l-as trimite in alta camera. Si as prefera sa faca si el la fel cu mine, sa nu ma lase sa ma fac de rahat. Plansul e cu totul altceva si dealtfel sunt foarte sensibila la el.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Aseara fata mea nu gasea forasul ei de jucarie. Am rascolit impreuna intr-o cutie, in alta... deja o apucase plansul ca ea il vrea si nu-l gasim. Intr-un final, l-am gasit. A zis ca nu e ala, ca nu e al ei. Si da-i cu plans mai tare ... |
Deacord. Iata un exemplu de plans si suferinta reala. Pot sa inteleg motivatia copilului care a crezut ca a pierdut o jucarie. Plus ca plansul ei nu era o presiune asupra ta. Intelegi nuanta?
Luna1 spune:
Eu cred ca depinde de firea noastra, de obicei reactionam cum dorim sa se reactioneze si la faptele noastre. De ex sotul meu cand e bolnav vrea sa fie lasat in pace, total, ignorat. Mie imi place sa mi se dea atentie. Asa ca eu cand e el bolnav sunt atenta, il tot intreb ce vrea, cum se simte etc. Iar el pe mie ma ignora.
In timp ne-am adaptat. Eu am invatat sa il ignor si el a invatat sa verifice din cand in cand daca n-am murit.
La fel ca Laura nu inteleg (pre mult) trimisul in camera. Insa l-am practicat la cel mare pt binele lui, l-am trimis la el in camera cand am simtit ca nu mai am eu control asupra mea si ca urma sa tip sau sa vreau sa-l bat.
Insa o fac rar, efectiv cand simt ca nu mai pot si n-am alta solutie.