Un sfat va rog

M-am gandit mult daca sa deschid subiectul sau nu.

Cativa dintre voi ne stiu povestea. Pe scurt: sotul meu nu e tatal biologic al fiului meu de 9 ani desi l-a crescut ca un tata, l-a cunoscut de la 2 ani si ii este tata efectiv de la 4 ani. Fiul meu stie ca nu ii este tata biologic si are mici frustrari pentru ca nu poarta acelasi nume cu noi (el poarta numele tatalui lui biologic).

Tatal lui Cosmin n-a fost (prea) interesat de el de cand s-a nascut. Cat am fost in Romania 4 ani il vedea o data la 6-7 luni si atunci 2 ore. Financiar nu a participat niciodata la cresterea lui. Fizic nici atat (de ex Cosmin isi aminteste un alt barbat, tata al unei fetite cu care se juca el in Romania, ca fiind tatal lui). Deci pensie alimentara nu a platit, fizic nu a existat (desi la mine i-a fost usa mereu deschisa), in concluzie nu au o relatie. De cand am venit aici a sunat doar o data in legatura cu Cosmin cand acesta avea aproape 7 ani sa il trimit in Romania sa-l vada, lucru pe care eu l-am refuzat (Cosmin era speriat la un astfel de gand, sa mearga la un necunoscut in fond, singur).

In fine, sfatul pe care il doresc: planuiesc o mica vizita in Romania. Cosmin nu intreaba de tatal biologic niciodata. Pentru el suntem o familie functionala, e doar un mic detaliu de care nu-i pasa acum. Insa ma gandeam sa-l duc sa-l vada pe tatal biologic pentru ca nu vreau ca mai tarziu acesta sa-i spuna lui Cosmin ca nu s-au vazut din cauza mea. Vreau sa facilitez aceasta intalnire pentru ca fiul meu sa stie ca nu am fost impotriva legaturii lor.

Insa acum ma gandesc la repercursiunile unei astfel de vizite. Noi suntem oameni normali, in sensul ca nu alergam dupa ultimul strigat al modei, sotul meu nu e "cool" din punct de vedere al unui copil de 9 ani, ne imbracam normal, sotul in jeans si tricouri si in smart la serviciu. Pe cand tatal biologic... n-a mai evoluat prea mult. Are 35 ani si inca are parul lung (nimic rau in asta insa descriu imaginea de ansamblu), cercel in ureche, shapca in cap, ii plac jocurile pe pc (pe care le joaca si Cosmin, cu razboaie, masini de curse etc), pierde noptile prin baruri, deci va fi cool in ochii lui Cosmin.

Plus ca n-are simtul raspunderii. Si acum ce ma roade: daca imi stric linistea familiei? Daca Cosmin il va considera mai cool decat noi (care il mai si certam ca in orice familie, il punem la lectii etc) si va mentine o legatura (nimic rau daca omul va fi responsabil), se vor vizita, etc. Daca in anii adolescentei (care urmeaza in 2-3 ani) Cosmin va deveni rebel cu suportul acestui om si nu vom mai putea sa rezonam cu el ca imediat va pleca la "tata"?

Sa nu se inteleaga gresit: mi-as fi dorit sa tina legatura. Dar este un om cu care nu te intelegi. Cu care nu poti stabili niste reguli cu privire la cresterea copilului. Care fiind "cool" l-ar atrage pe Cosmin iar daca noi ii vom spune NU posibil el sa-i spuna DA. Nu vreau sa imi fuga copilul de acasa la 14 ani ca eu sunt rea si el e "cool".

Voi ce ati face?

emilia.m spune:

Iti faci deja prea multe probleme. Copilul tau e inca mic, mai are suficient timp pana la episodul critic din adolescenta (pe care nu toti adolescentii il au, apropos).
Nu te gandi nici ca un adolescent nu face diferenta intre tatal care-l creste si ii vrea binele si parintele "cool" pe care nu-l prea cunoaste si pe care il vede cand si cand.
Nu te gandi ca o sa il prefere pe el sau o sa fuga la el pentru ca mereu va fi constient ca acel parinte nu l-a prea vrut si nu s-a implicat in cresterea lui, nu l-a interesat de el cat ati facut-o voi. Chiar daca prin absurd ar fugi la tatal biologic vreodata, ar fi pentru scurt timp, pana si-ar da seama de greseala si ar vedea ca nu e mai bine acolo si ca iarba nu-i mai verde pe partea cealalta de gard. Daca il inveti ce inseamna dragostea parinteasca si recunostinta sunt convinsa ca nu vei avea astfel de probleme pentru care iti faci griji prematur acum.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

marius spune:

Delicata situatie intradevar. Pe de o parte as evita contactul chiar daca as merge in Romania in baza celor scrise de tine - nimic de pierdut daca nu se vad.
DAR:
Moral cred ca ar fi bine sa-i spui fiului tau ca veti merge in Romania, moral cred ca ar fi bine sa ii dai timp de gandire si sa decida atat cat considera el DACA doreste sa-si vada tatal si in caz afirmativ i-as facilita intrevederea. Moral orice parinte ar trebui sa isi vada proprii copii. Astfel incat mi-as asuma acest risc daca il putem numi risc si cred ca ar trebui un pic investita incredere in fiul vostru sa aleaga natural daca si cat anume investeste el intr-o legatura sau alta. Este corect atata vreme cat efectiv nu este nociv ca fiecare copil sa-si cunoasca parintii naturali asa cum sunt ei. Nu stiu cum sa zic dar gandindu-ma ce as face eu in locul fiului tau sunt convins ca mi-as dori extrem de mult sa-mi cunsoc parintii naturali orisice as gasi. Ca as avea si parinti adoptivi, ca ar avea locul lor, ca as trai cu acestia din urma, tot ce este posibil ar as avea o maare frustare sa stiu ca undeva traieste mama mea sau tatal meu si eu sa nu-l fi vazut vreodata.
Cred ca totusi merita sa-si cunoasca si sa-si vada tatal. E oarecum dreptul lui natural. As trece peste mine gandindu-ma la el. Oricum eu as fi tot timpul alaturi asa incat as putea sa-l protejez la,o adica dar nu cred ca ar fi cazul. In viata sunt muult mai multe si mai perfide riscuri cotidiene.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

emilia.m spune:

Plus ca nu-i usor ca un copil de 14 ani sa plece peste mari si tari la tatal biologic care probabil n-are si nu va avea nici un chef sa-si asume responsabilitatea pt el. Si nu-i ca si cand s-ar duce 3 strazi mai incolo. Vorbim totusi de distanta UK - Romania, de un drum lung si ceva mai costisitor decat un bilet de autobuz.
Si cred ca ii a fi si lui clar in scurt timp ca viata in UK e mai cool decat viata in RO (din pdv al civilizatiei, curateniei, standardului de viata etc).

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

emanouela spune:

ai putintica mai mare incredere in copilul tau....e ft corect ce zice marius...pune-l in tema, poate nici nu vrea sa il vada deocamdata. e mai sanatos sa isi cunoasca tatal daca isi doreste facilitandu-i tu acest lucru

Luna1 spune:

Emilia multumesc de sfat. Recunostinta nu doresc sa i-o sadesc eu in suflet, l-am facut in mod egoist, din dorinta mea de a avea copii, deci nu cred ca are pentru ce sa-mi fie recunoscator. Iubire da doresc. In plus da, distanta intre UK-Romania e mare insa crede-ma nu distanta conteaza ca nu o ia la pas. Nepoata mea la 11 ani i-a zis mamei ei ca vrea sa stea cu tatal in UK (tatal fiind fratele meu). Au incercat AMANDOI (deci nu erau prostii bagate in capul ei de fratele meu) sa o convinga ca ii e mai bine langa mama, nu s-a putut, acum locuieste aici de 1 an. Deci daca el ar hotari la 14 ani ca ii e mai bine langa tatal "cool" eu nu am sa imi tin copilul cu politia langa mine. Insa da, si eu sper sa aprecieze mai mult viata langa noi, desi Romania e mai "cool", mai putine reguli de urmat.

Marius cam asa am gaidit si eu, poate mai egoist putin. Ideea e ca el "tatal" are propria realitate si desi cei care il stiu ii aduc aminte amanunte pe care el le "omite" din povestire totusi daca il asculti ii plangi de mila, de aceea mi-e frica de povestile de mai tarziu. Insa vreau sa-l cunoasca, vreau sa-l vada, si cel mai mult vreau sa-l vada bunica lui pentru ca eu pe ea am apreciat-o si era o femeie buna.

Chiar imi doresc sa-l vada pentru ca, desi mi-a provocat multa durere (timp de 2 ore cand venea la 6 luni imi povestea de noua iubita si de viata lui perfecta) totusi cred ca e dreptul fiului meu sa isi vada radacinile. Mi-e doar frica sa nu imi stric linistea cand urmeaza perioade grele in viata lui Cosmin (de ex anul urmator are admiterea in secondary school, trebuie sa invete mult).

Cosmin stie deja ca planuiesc o excursie in Romania, deja a reactionat aiurea. Ii este dor de tara (noi n-am fost de 5 ani in Romania) insa cand a auzit ca plecam doar noi doi s-a suparat oarecum ,dorea sa vina macar sotul meu cu noi. Inca n-am atins subiectul tatalui urmeaza sa o fac dupa ce cumpar biletele.

Luna1 spune:

Multumesc. Tocmai aici sta putin problema. El zice ca nu doreste sa-l vada (nu acum, insa in trecut l-am mai intrebat din cand in cand si a zis ca nu vrea sa-l vada). Si nu stiu daca zice asa din solidaritate cu mine, desi eu i-am explicat ca nu ma derajeaza, nu am vorbit niciodata de tata urat in fata lui, cand a intrebat i-am explicat de ce ne-am despartit (ca el nu era inca pregatit sa aiba o familie functionala), i-am spus ca in felul lui il iubeste. Deci nu stiu, chiar nu vrea sa-l vada, sau doar zice asa sa nu ma supere?

emanouela spune:

nu cred ca ar zice ca sa nu te supere...i-ai vb in trecut de el, cand era la distanta, vb si inainte de a merge in Rom, ca sa il pregatesti intr-un fel si cand vei merge in Romania si nu va mai fi acea distanta....daca nu doreste sa il vada, n-ai ce face, ii spui doar ca atunci cand va dori sa te anunte...dragoste cu sila nu se poate

Anka74 spune:

Si daca tatal biologic nu ar vrea sa il vada? Ca exista si posibilitatea asta, mai ales ca nu l-a cautat atata timp?! Copilul va fi dezamagit, chiar daca nu a fost prezent in viata lui!

Luna1 spune:

Anka nu mi-am pus problema asta, eu vreau doar sa ii spun "mergem in Romania, vrei sa-l vezi si pe C?" si daca zice da sa ii zic ca am sa incerc sa dau de el. Nu vrea sa-l vada, asta e, insa ma indoiesc, macar pentru mama lui care mereu si-a dorit sa-l vada (bunica) si care l-a vazut de 3 ori in viata cand am mers eu la ea.

In plus crede-ma, da bine la prieteni sa povestesti ca ti-ai vazut copilul.

accept92 spune:

Eu pur si simplu nu as umbla la un lucru care merge bine. Daca baiatul si-ar fi exprimat dorinta sau tatal biologic ar fi insistat sa-l vada te-as fi inteles. Asa mi se pare ca te scarpini unde nu te mananca.