Rasfat dus la extrem...

inbox spune:

emilia.m, sa stii ca daca nu puteam linisti copilul nu as fi plecat la nicio nunta, fiindca as fi stat acolo ca pe ace, nu mi-ar fi priit sarmaua si nici muzica si nici nimic, material, mirii nu ar fi pierdut nimic, ar fi pierdut doar fizic doua persoane acre la masa. Noi nuprea avem obligatii cu nuntile, daca spun ca ma duc la o nunta ma duc de placere si fiindca ma simt bine, ca imi plac oamenii respectivi, bineinteles ca daca apuc sa le spun oamenilor ca ma duc, deja am o "obligatie" si as fi facut tot posibilul sa ajung, dar nu asa.
La noi plecarile de acasa sunt destul de rare, dar sunt bine pregatite, copilul stie cu cateva zile inainte programul ( asta daca e vorba de nunti, ca daca iesim la un film ii spun si in ziua aia si vedem cum ne organizam toti trei, adica daca sotul ma intreaba daca am chef d emers la film azi, intrebam si copilul daca are chef de stat cu bunica, in general la noi totul se discuta si ajungem de comun acord la o intelegere). Ritualurile cand plecam la vreun eveniment sunt aceleasi, copilul stie la ce se asteapta, nu surprize ca vine X sau Y, nu vizite de la neamuri in seara respectiva sau orice altceva ne-ar scoate din rutina, copilul stie ca sta cu buni si ca deobicei fac prajituri ( chiar daca nu sunt comestibile toate, dar nimic nu o incanta pe fi-mea mai mult decat asta), apoi cica se distreaza si danseaza cu buni etc...copilul stie ca noi suntem la nunta sa ne distram cu prietenii nostri, ne spune daca ne imbracam frumos, ma intreaba a doua zi cum m-am distrat, cum era mireasa si ce i-am adus ( marturiile), tot timpul copilul a stiut unde mergem si ce facem acolo. Imi aduc aminte ca la o nunta am luat-o cu mine o jumatate de ora ca nu intelegea ce si cum, era mai micuta si mireasa chiar imi zisese sa o aduc daca vreau, asa ca am profitat de ocazie sa vada si ea ce inseamna o nunta, am adus-o acasa apoi si a fost foarte fericita. La o alta nunta la 12 noaptea m-a sunat maica-mea ca plange rau fata, ca s-a trezit plangand ( i-am spus sa nu o lase sa planga sa ma cheme imediat)am ajuns acasa si primul lucru care mi l-a spus copilul a fost ca ii este foarte rau ( mamei mele nu-i spusese) dupa o jumatate de ora a inceput sa vomite si asa a tinut-o toata noaptea, am tras cateva zile atunci cu o enterocolita, am intrebat-o de ce nu i-a spus lu buni ca ii e rau, si mi-a zis ca o vroia pe mami sa-i dea siropel ( copilul s-a fi gandit ca buni habar nu are ce sa-i faca, daca pana atunci doar eu ii administrasem medicamente)...m-am felicitat ca nu m-am luat dupa cei de la masa care s-au uitat la mine ca la nebuna ca "ce face copilul din tine ce vrea/ maica-ta nu e in stare sa pacaleasca un copil". Chiar zilele astea ma intreba fi-mea noi cand ne mai ducem la nunta sa vina buni sa se distreze. Cam asa stau lucrurile la noi, nimeni nu exploateaza pe nimeni, nu profitam unii de altii, pur si simplu tinem cont unii de altii.
Mie chestia asta cu rasfatul a inceput sa-mi sune aiurea, rasfatul este ceva frumos dupa mintea mea, e ca si cu iubitul, te rasfat si nu astept nimic in schimb, numai ca la ce vad in jur rasfatul merge mana in mana cu asteptarile de la copil, merge mana in mana cu recunostinta ...nu stiu cum sa ma exprim, sper sa intelegeti. Tu adult, rasfeti copilul apoi ii reprosezi copilului ca e rasfatat... pai ce vina are el!

mamica de printesa Maria si 32+

dyana27 spune:

uite ca si eu cred la fel ca s-a distrus sensul cuvantului "rasfat", si a devenit ceva negativ; si atat ne preseaza toti din jur cu "nu-l rasfata ca ti se urca in cap" incat am impresia ca ma lupt cu morile de vant!!!! pentru ca eu vreau sa-mi rasfat copilul!!!! si la mine asta nu inseamna nimic rau.
pentru mine rasfat inseamna momentele de tandrete cand ne uitam ochi in ochi si citesc increderea lui deplina in mine; inseamna sa-l pupacesc de milioane de ori si tot sa nu ma satur; inseamna sa nu suport sa vad vreo lacrima in ochisorii lui si sa nu-l las vreodata sa planga abandonat in vreun colt drept pedeapsa;
la noi rasfat insemna joaca cu mami si tati, nazbatii care ne fac sa radem cu lacrimi, tandrete, gingasie, iubire nemarginita si un infinit respect pentru fiinta mica cu ochisori mari si curiosi care ne adora si ne ofera "pupaciosi" dulci.
si ma seaca la ficat cand aud in jurul meu de "copii rasfatati care nu mai asculta"!!! tocmai ca nu sunt rasfatati!!! sunt neintelesi, si frustrati, si pierduti in lumea asta mare careia nu stiu sa-i faca fata; si cu cat se exteriorizeaza mai puternic cu atat frustrarea parintilor creste, incat ajung la un moment dat intr-un cerc vicios care nu-i duce nicaieri; si aici parintii sunt singurii care pot sa faca ceva. degeaba il bati si-l pedepsesti... nu are cum sa inteleaga de ce TU, mami lui sau tati lui nu intelegi ca are ceva de spus, de aratat dar nu stie cum!!!
nu vorbesc aici de crizele razlete pe care orice copil le poate avea; eu zic de situatia constanta in unele familii, de frica parintilor de a mai scoate copilul in lume "ca-i face de ras" si pe care copii o percep mai bine ca oricine... si se vor purta ca atare; singura solutie eu o vad in muuuuulta rabdare in intelegere fata de copilul care-si dezvolata personalitatea!!!
nu le infranati pornirile rebele!!! faceti diferenta intre o cerere naiva si complet inocenta si cererile absurde!!! fiti fermi cand trebuie... dar cu blandete. oferiti-le indrumare (de asta au nevoie oricand si este absolut necesara) nu tiranie neexplicata!!! nu-i transformati in oameni supusi si docili, viata nu o sa fie asa cu ei!!! lasati-i sa devina puternici, sa aiba incredere in ei!!

Diana- mami super fericit de mutzunel incredibil David Gabriel 1 aprilie 2009
MINUNEA MEA

inbox spune:

Zina, orice ati face copilul simte tensiunea dintre voi si incearca sa se lamureasca incearca sa vada ce sa intampla de fapt, el unde se situeaza in treaba asta, apoi se va simti cel mai probabil vinovat. Poate altii care sunt in domeniu it pot explica mai bine.

Si sa stii, ca nu in fiecare zi descoperi o groapa mare sapata de o macara!...Eu cand merg prin oras si vad blocuri in constructie cu macarale, ma gandesc la fi-mea ca i-ar placea sa le vada !

mamica de printesa Maria si 32+

Zina spune:

Inbox, niciodata nu am refuzat sa merg cu baietelul meu, acolo unde a vrut el, ca sa-mi arate ceva sau pentru orice alt lucru. Aici era vorba de altceva. Ca sa nu pierd timp (pentru ca eram in timpul programului meu de la servici), i-am spus ca eu merg pana la macara cu masina (ca sa nu ma mai intorc apoi dupa ea), iar el cu bicicleta impreuna cu bona, si ne intalneam acolo.

Dar ce sa fac cand copilasul meu reactioneaza astfel: de exemplu, ii plac bucatarii (ii stiti voi, manechinele acelea care stau in fata restaurantelor, sub forma de bucatari, a trebuit sa-i cumparam si lui unul, dar mai mic) si azi dimineata, inainte de-a pleca eu la servici, vroia sa-i puna o curea peste burta (ca la mosii craciuni, de-acum, o alta pasiune de-a lui), dar nu statea cum vroia el (pentru ca efectiv nu se putea pune, deoarece mainile erau lipite de corp) si a inceput sa faca crize ca de ce nu-i pun cureaua asa cum vrea el. A inceput sa planga, sa tipe, sa se inchida la el in camera, cu trantituri de usi...i-am data pace, pana a iesit singur de-acolo. Sau il vezi cum dintr-o data incepe si tipa la bona sau da in ea, dar noi nu stim de ce, si plange dintr-o data fara motiv. Precizez ca bona nu are nicio vina este o femeie extraordinara care-l iubeste enorm. Sau daca nu-i convine lui ceva, zbiara la noi ca sa nu ne mai uitam la el si te miri ce motive mai gaseste......
Ce sa fac in aceste situatii?

Luna1 spune:

Zina pe langa faptul ca baietelul tau reactioneaza asa pentru ca asta vede si acasa (un tata care apare cu nuiaua si urla la mama impunator de frustrare) mai cred ca face asa si pentru ca tu nu gestionezi aceste tantrumuri in niciun fel.

Cand spun asta ma refer la faptul ca, din ce citesc, ramai impasibila cand el are o problema. Trebuie sa reactionezi cumva. Da, nu se potrivea cureaua, inca de cand a inceput sa vrea sa ii puna cureaua, cand inca nu era frustrat, tu, stiind ca nu se va potrivi puteai sa ii spui "cureaua nu se potriveste pe bucatar insa poti sa o pui pe...(alta jucarie)". Presupunand ca el mergea mai departe si ajungea la tantrum sunt diferite metode de a reactiona in situatia asta si tu trebuie sa gasesti metoda care vi se potriveste voua.

Spui ca a mers in camera si a urlat acolo. O metoda ar fi cand incepe sa urle sa mergi si sa ii spui ca il intelegi si ca iti pare rau ca nu se potriveste cureaua, cand vii de la servici vei sta cu el si veti fabrica o curea care se potriveste. Daca nu ai cu cine discuta in momentele alea arata-i ca vezi ca suparat si spune-i ca puteti discuta despre problema cand se calmeaza. Spune-i ca nu pricepi ce spune cand urla (eu chiar nu inteleg ce zice fie-mea cand urla de frustrare si cand ii zic asta ea se opreste si imi zice suspinand ce problema are iar eu fac tot posibilul sa o gestionez sau, daca e ceva imposibil sa-i explic de ce e imposibil si sa ii ofer o alternativa). Trebuie sa ii arati cumva ca iti pasa in momentele alea. Si iti spun de ce. Fa un exercitiu de imaginatie simplu:

te supara sotul, rau, tu incepi sa plangi de suparare si mergi la tine in camera pe pat. Si acolo pnagi si suspini. Ce iti doresti? Sa vina sotul sa te ia in brate si sa iti sopteasca vorbe de iubire, sa iti spuna ca inca te iubeste. Si plangi si plangi si el nu vine. Cum te simti? Abandonata si in nesiguranta, te intrebi daca ii pasa de tine. La fel si baietelul tau.

Crede-ma am facut greseli cu baiatul cel mare. Multe. Ma chinui si repar, cat pot. Am reusit incet incet sa recapat incredere. Uneori imi mai pierd firea. Dar anii nu ii poti da inapoi. Crede-ma.

Despre metodele si pedepsele si cum isi dreseaza fetitele anca-28 nici nu discut, pe ea a impresionat-o pana la lacrimi acest subiect, pe mine pana la lacrimi copilaria fetitelor ei.

CorinaDani spune:

zina, lasand la o parte relatia sotului tau cu tine si cu copilul, te-ai gandit sa mergi totusi cu baietelul tau la un psiholog pentru copii ? nu crezi ca un specialist ar putea sa-ti dea cateva sfaturi folositoare, astfel incat sa poti intelege mai bine starile prin care trece copilasul tau si cauzele care duc la aceste "crize" (tantrum ai spus tu) ? iti dai seama cata frustrare si manie acumuleaza cel mic ? un specialist ar putea sa-ti spuna unde/daca/cum gresiti, ce metode puteti folosi pentru a preveni acele momente de furie ale baietelului...si este foarte important ca tu, mama ta si bona sa aveti o "metoda de lucru" unitara, sa stabiliti de comun acord cum veti proceda, astfel incat baietelul sa nu fie bulversat de situatii gen : mama nu-mi da voie sa ma urc pe scaunel, dar bona/buni ma lasa sa fac acest lucru...

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

emilia.m spune:

Pai... in situatia de fata eu cred ca le-as da satisfactie soacrei si cumnatei.
De ce sa il accepti pe barbatul asta langa tine daca nu va face viata mai buna, mai frumoasa, mai cu motz?
Mai bine singura decat intr-o relatie deficitara.
Stiu ca pare simplu de zis si greu de facut dar la mijloc sunt mai mult decat fericirea, linistea si viata ta. E vorba si de copil si de modelele pe care le va avea in viata. Zici ca singurul model masculin este tatal care vine acasa si se priponeste in fata televizorului. Decat un asa model mai bine lipsa. Daca asa vede asa va face cand va creste.


Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

emilia.m spune:

inbox
Unii oameni daca nu se duc la nunta dau un dar mai mic decat ar da daca se duc, chiar daca anunta ca merg si se razgandesc in ultima clipa.

In posturile mele am folosit cuvantul "rasfatat" cu sensul de "razgaiat". Rasfatul de care vorbiti (alintat, iubit, dragalit) e un lucru bun. Razgaiala in schimb... e alta mancare din cu totul si cu totul alt peste. Pot exista intre rasfat si razgaiala relatii tip cauza-efect dar depinde de parinti cum gestioneaza punctual fiecare situatie de "razgaiala".

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

ladyJ spune:

Buli, sa nu mai faci asta. Tu daca il contrazici pe sotul tau de fata cu cel mic, si mai ales cand e vorba de cel mic, practic ii stirbesti autoritatea(aia buna) in favoarea copilului. Copilul are nevoie de a se identifica cu tatal, de a dori sa fie ca el, adica puternic.

Sentimentul de culpabilitate apare la copil pentru ca inconstient, copilul il vrea pe tata ´´disparut´´ astfel incat mama sa-i ramana doar lui. Tu daca-i stirbesti tatalui aura aia minunata in care-l vede copilul, copilul va intelege mesajul astfel ´´ Eu am facut asta pentru ca eu imi doresc asta´´-si se simte vinovat.
Astea sunt procese care se intampla inconstient, in capusorul copilului se dezvolta o multime de scenarii, are o multime de trairi si fantasme.

Cand ti se pare ca sotul e nedrept vorbesti cu el singura.

Nu exagera nici cu luatul apararii baiatului.
Este de dorit sa-l inveti sa se apare singur. Este suficient sa stie ca TU esti acolo pentru el, ca-l iubesti si ca-l ajuti cand are nevoie, dar nu este de dorit sa stie ca TU ii rezolvi lui toate problemele.Facand asta, nu-l lasi sa se manifeste singur si el are nevoie sa se stie manifesta singur.Incurajeaza-i independenta, nu-l lega de fusta ta.

Arata-te mandra de realizarile lui de baiat mare, ii va da incredere in el. Nu te lamenta (de exemplu daca se joaca si se loveste, nu-i spune ´´ah, ti-am zis eu sa fii atent, ti-am zis eu ca asa vei pati´´ -este nepotrivit!)

Lasa-l sa aiba o relatie si o ´´lupta de putere´´ cu tatal lui, nu te baga. E o faza naturala care trece.Presupun ca sotul tau este OK, nu e agresiv, nu e exagerat de bland, nu e papa -lapte ( ) deci e CAPABIL sa faca fata ´´atacurilor´´ celui mic.
Cel mic il vede ca pe un zeu, se identifica cu el, vrea sa fie ca el. deci este chiar de dorit ca tatal sa nu cedeze in fata lui, ´´lupta´´ e benefica pentru baiat.

Adriana mica spune:

LadyJ, am si eu o intrebare referitor la raspunsul pe care i l-ai dat lui Buli. Este ok ca in aceasta "lupta de putere" sa intervin cu mustrari, daca amandoi gresesc (de exemplu, tipa unul la altul)? Sau dupa, eu sa fiu cea care ii pune fata in fata, sa se impace si sa isi ceara iertare unul altuia (pt ca altfel nici unul dintre ei nu vrea sa faca primul pas)?

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/duduburlacu" target="_blank">Povestea merge mai departe...