Rasfat dus la extrem...

ladyJ spune:

Pai adica sotul tau se comporta ca un copil?

Este de preferat ca adultul sa se comporte ca un adult, de aceia tot scriu fetele pe aici ca nu exista copil rau, exista adult care face greseli si care este incapabil sa lege cu copilul o relatie autentica de acceptare si iubire.

Eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu sotul tau,si cand acesta greseste fata de copil sa fie in stare sa-si ceara scuze, ca nu este o rusine sa ne cerem scuze, nu? Si pana la urma toti gresim cumva, candva.

Mi se pare amuzanta scena, sotul tau imbufnat, copilul imbufnat si tu, judecatorul care-i pune fata-n fata sa-si dea mana si sa se impace.
Este mai bine ca sotul tau sa se comporte ca un adult si sa incerce sa stabileasca o legatura autentica cu copilul fara sa fii tu nevoita sa ´´stai de sase´´ si sa intervii la fiecare vorba pe care ei si-o spun.

ladyJ spune:

Zina, acum am reusit sa-ti citesc toate postarile.

Sa nu mai zici ca copilasul tau e rasfatat la extrem,. Copilasul tau traieste intr-un mediu nepotrivit! Care va lasa urme in viata lui daca nu schimbi ceva!

Sotul tau...nu vrea la terapie, mda, m-ar si mira sa vrea.
Dar te rog , rezova-ti problemele din casnicie in vreun fel, nu sta asa agatata, suferi si tu si copilul tau.

tatal copilului este pur si simplu incapabil sa aiba o relatie de iubire cu acesta.este frustrat, trist , anxios...

Zina spune:

Luna1, doar nu crezi ca stau impasibila la reactiile lui si astept sa faca aceste crize?
Binenteles ca nu, dar nu am dat toate detaliile aici, normal ca la faza cu cureaua, de ex., de la bun inceput i-am explicat (inainte de-a o pune bucatarului), ca nu va merge, deoarece asa si-asa. I-am explicat frumos, dar el nu si nu. Insista doar pe ce vrea el. Nu asculta si optiunile mele. Daca ii spun, ok, punem cureaua pe altceva, iese alt scandal, ca nuuuuuuuu, eu vreau aiiiiiici, si dai pe plans si tipete. M-am dus si dupa el, cand a plecat in alta camera, dar tipa sa nu intri acolo, daca intru, urla si mai tare, nu vrea nimic in acele momente. Sa nu credeti o clipa ca eu nu am incercat toate metodele stiute de mine. dar sunt la capatul puterilor. Imi pierd rabdarea cand vad deja o situatie care s-ar putea transforma in nemultumirea baietelului meu. Cu toate explicatiile frumoase, cu luatul cu frumosul, cu imbratisarile, parca nimic nu merge. E o perioada tare urata...
Pe langa toate astea, este un baietel foarte foarte inteligent, comunicativ, receptiv, si bun, cuminte in rest. Doar situatiile astea ma depasesc, sper sa ajung sa deslusesc metoda care sa-l faca sa inteleaga ce vreau sa-i spun. Si sa si asculte...

Adriana mica spune:

LadyJ, multumesc de raspuns. Cred ca sotul meu incearca de fapt sa ii arate copilului cum te simti cand altcineva tipa la tine (pt ca intotdeauna copilul este cel care initiaza "cearta"). Si in opinia lui, tot copilul este cel care ar trebui sa isi ceara primul scuze. De regula stau cateva minute imbufnati, apoi ii aduc eu fata in fata, isi cer reciproc iertare si se impaca. Am avut intotdeauna impresia ca atitudinea mea este echidistanta, doar ca eram curioasa cum se vede din exterior. Sunt cazuri rare, de regula reactionam altfel in situatii de acest gen.

Adriana, mami de Tudor alias 'Dudu'(26sept2006)

Uite ce mare am crescut...
www.totsites.com/tot/duduburlacu" target="_blank">Povestea merge mai departe...

denizel spune:

LadyJ, teoria pt. Buli e una jungiana? :D Ca nu-s de acord cu nimic din ce zice el si suna a "el".


Deci, tatal ii face copilului o nedreptate, copilul incearca sa se apere, tatal e inflexibil, copilul inghite galusca, iar mama trebuie sa taca si, cand copilul nu e prezent, sa aiba o discutie cu tatal.
Asta suna cam ca mama + tata = front comun sau cam ca "pupa-l, da' in somn" :).
In plus, experienta mea arata cat de benefic e ca unul din parinti sa ia atitudine atunci cand celalalt face (fara sa vrea) o nedreptate copilului. Benefic incepand cu insusirea metodelor de rezolvare a unui conflict si terminand cu constatarea ca respectul nu e o vorba in vant.



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mãmici de bãietel.

medeea76nou spune:

Mai fetelor, stati usor, nu va repeziti asa pentru ca aplic sistemul bulinelor... Tot in mesajul meu spuneam ca recompensa functioneaza mult mai bine decat pedeapsa! Este si motivul pentru care fetita mea cea mare nu a mai primit de 2 luni nici o bila neagra, in schimb acumuleaza bile rosii mai mereu!!! In cazul nostru a functionat metoda, am recomandat-o si la gradinita si e aplicata cu mare succes (bilele rosii au fost inclocuite cu insigne, iar cele negre nu se aplica, ci copii sunt trimisi la suparici, o fatza trista desenata pe perete, ma rog, asta a fost optiunea educatoarei, dar si atunci sunt lasati sa priveasca activitatile copiilor, nu sunt pusi cu spatele spre ceilalti). Iar fetita cea mare vine in fiecare asptamana cu o insigna-doua. Nu inteleg mamele care acuza, atata vreme cat in cazul nostru sistemul de buline a functionat! Fetita cea mica, in schimb, nu e interesata sub nici o forma de bilele noastre, sunt copii si copii, mame si mame, fiecare incercam sa facem cum e mai bine pentru copiii nostri, eu venisem doar cu o propunere.

Mamica de Tea (2006) si de Ana (2008), din nou 10+

ladyJ spune:

Nu, Denizel, nu despre asta e vorba.Ma stii tu pe mine aplaudand metoda ´´pupam copilul doar in somn?´´

Vorbim despre copilul de 3-4-5 ani, copil care absolut normal fiind, isi vede parintii ca pe doi super oameni.Ei le stiu face pe toate,nu-i asa?:-)
Baietelul, la varstele astea critice, dezvolta o mare mare dragoste fata de mama, vrea sa o surprinda placut, sa-i faca pe plac,se simte bine in bratele ei, vrea sa stea lipit de ea,... si o mare dragoste fata de tata, dragoste amestecata cu idealizarea lui.
Baietelul vede in tata modelul de urmat. Vrea si el sa poata face ce face tata, care este, nu-i asa, foarte foarte puternic si pe care MAMA il iubeste(il pupa, dorm impreuna, astea toate-s dovezi de dragoste).
Copilul va incepe o ´´competitie´´ inconstienta cu tatal.Telul competitiei este ´´vreau sa iti iau locul, o vreau pe mama doar pentru mine´´
Exemplu:
copilul ia ochelarii tatalui si-i arunca pe jos. tatal reactioneaza si se supara. Copilul fuge in bratele mamei , la ´´adapost´´ si cu lacrimi in ochi ii spune ce rau e tata, l-a certat:-))

Asta este momentul cheie despre care vorbeam eu. daca mama intervine in favoarea copilului si are discutii cu sotul LEGAT de copil, copilasul va simti VINA si nicidecum bucurie, pentru ca competitia cu tatal NU este una reala! In plus, marele tata, puternicul tata, nu mai e asa puternic, mama l-a ´´pus la punct´´. Ce facem atunci cu modelul baiatului?

Separat de asta, stii ca atunci cand copilul (chiar mai mare fiind) asista la certurile parintilor, se simte vinovat?Asta e unul dintre motivele pentru care specialistii tot spun ´´NU va certati de fata cu copiii, nu-i bagati in problemele care nu ii privesc´´.

Este foarte bine ca, copilul sa dezvolte relatii bune atat cu mama cat si cu tatal. Daca la o cearta dintre tata si fiu mama e intotdeauna acolo ca mediator, ce relatie autentica pot dezvolta cei doi?De la copil nu avem pretentii de intelegere la varstele astea atat de mici, dar tatal trebuie sa poata, sa INVETE sa creeze o legatura saantoasa intre el si fiul sau.
Parintii decid impreuna, evident, modelul de educatie, dar fiecare parinte ramane el insusi in relatia cu copilul, si apoi ei trei formeaza familia functionala. O familie e functionala doar daca relatiile dintre toti membrii sunt functionale, fara sa trebuiasca sa asculte toti de dreptatea mamei, care-si ia rolul de judecator. (desigur cu cele mai bune intentii care sunt insa nefolositoare in relatia directa a copilului cu tatal.)

Cu ultima parte a mesajului tau sunt perfect de acord, asta nu anuleaza cu nimic ce am spus pana acum.
Asta inseamna o familie buna, functionala,cand parintii(in primul rand) se pun de acord si cand un parinte(oricare) il trage de maneca pe celalalt care a gresit.
Repet insa o idee si anume, copilul mic, prescolar, la varstele mentionate, n-ar trebui sa participe la discutiile adultilor care-si reproseaza diverse.

Denizel, tu te bucuri de o familie functionala in care membrii se respecta reciproc. Sunt convinsa ca sotul tau nu este nevrozat si are o relatie autentica cu baiatul vostru, asa cum si tu la randul tau ai.
Ar fi extraordinar daca ar reusi toti parintii sa faca ce ati facut voi, ar fi extraordinar sa aiba toate mamicile rabdarea pe care o ai tu. Dar NU este asa.
Nici nu cred ca-ti poti imagina ce discutii exista in unele familii , in fata copilului de 3,4,10 ani(nu mai conteaza..)Nu cred ca-ti poti imagina cati copiii se simt vinovati de problemele parintilor sau cati copiii dezvolta teama si frica. De ce? Doar pentru ca dragii de parinti nu-si pot tine gura in fata copilului atunci cand trebuie, doar pentru ca NU au invatat sa-si rezolve problemele separat de copil,sau sunt atat de...(beep) incat..ok, cred ca ai prins ideea , nu ma mai intind.

accept92 spune:

Ideal ar fi sa ne rezolvam problemele asa cum spui tu, departe de ochii si urechile copilului. Insa in asteptarea momentului cand asta ar fi posibil s-ar putea sa se piarda multe din cele ce se vor a fi spuse. De aceea cred ca e important ca intr-un cuplu cei doi sa stie sa dezamorseze conflictele cu umor, chiar daca se inteapa, dar fara a pune mainile in sold, astfel incat comunicarea sa aiba un curs natural fara 'noduri'. Cred ca este mai sanatos sa oferi copilului un model sanatos de dezamorsare a conflictelor prin comunicare decat sa susotesti pe la colturile casei. Oricum nu te poti ascunde iar daca lasi tensiunea sa se acumuleze faci mai mult rau.

Si dupa ce am citit detaliile legate de problemele Zinei cu sotul ei sunt convinsa ca mai mult sau mai putin constient aceasta nu vroia sa mearga la nunta. La nunta sunt multe cupluri care danseaza, se simt bine, sotii isi privesc intr-un anumit fel nevestele dichisite, dragostea pluteste in aer...si e greu sa faci fata atmosferei cand tu lupti pentru niste aparente. Realitatea asta nerostita a generat o tensiune care s-a transmis baiatului si criza acestuia i-a oferit Zinei portita de scapare.

ladyJ spune:

Dar nu e vorba de sosoteli la coltul casei. Chiar asa rau ma exprim?

In rest, tot ideal se cheama si ce ai scris tu acolo. Si cum este infinit mai greu sa-i inveti pe oameni sa-si rezolve conflictele cu umor...prin comparatie e mai simplu sa le explici ca copilul nu trebuie sa fie martor cand ei au chestii de reprosat unul altuia.Macar atat.(si asta nu are legatura cu ce am spus in postul anterior, asta e asa la modul general. Pentru ca(,) chiar si atunci cand perioada dificila a copilului a trecut, tot nu e ok ca tanarul scolar de 6,7,8 ani sa participe cand parintele isi varsa sacul cu nemultumimiri asupra celuilalt parinte)

gabitza2005 spune:

Banuiesc ca in cazul catelului folosesti cuburi de zahar....