Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(3)

Raspunsuri - Pagina 14

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

Maria eu as schimba gradinita. Pe Stefan l-am mutat odata pentru ca infirmierele le spuneau sa stea toti cu fata la geam cand dorm si al meu imi spunea ca el nu poate sta pe partea aia de pat...
Dar pentru asemenea abuz nu l-as duce nici o secunda....
Parca nu-mi vine sa cred ca in gradinite se mai adopta astfel de metode...
Aici unde este Stefi acum nu este totul perfect insa parca asa ceva nu s-ar tolera...


rrox3 multumesc de mesaj, da, ai dreptate in tot ce spui .Cum zice si Maria, in jurul meu majoritatea adopta ca metoda de crestere pusul in genunchi si alte minuni dastea... si eu sunt privita cu compasiune, mi sa zis chiar in fata "o sa fie vai de capul tau cand cresc baietii!or sa te ia la bataie si no sa te mai bage in seama" - pe motiv ca fac numai ce vor ei si nu au frica de mine sau de tati.

La fiecare hop de acest gen imi spun ca va fi ultimul....dar vad ca mai am inca multe de invatat...
Vroiam sa va spun ca Stefan este un copil delicios.
Azi m-am simtit eu mult mai linistita, mai calma, mai... "nimic nu e mai important decat linistea noastra" si vreau sa va spun ca Stefan a fost un miracol DELOC dar deloc nu ne-am ciondanit, nimic nu a avut de protestat... am mers chiar si cu bicicleta la supermarket dupa pampersi la mezin... si acu se uita la desene cu gormiti, mezinul trozneste niste trenulete thomas si eu beau o cafea si e liniste...


blog
proud




"Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente,
iar mintile reduse ii discuta pe altii."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ralucis spune:

Si noi incepem gradinita anul acesta, m-am intalnit cu educatoarea, s-a intamplat sa fie chiar mama unei colege de serviciu a sotului, si i-am spus de la bun inceput ca nu sunt de acord cu pedepse corporale sau de alt fel si mi-a zis ca nici ea nu e de aocrd, dar adopta, totusi, acordarea acestor pardalnice de buline, desi n-am inteles prea calr pentru ce/pe ce criterii le acorda. Stau cu emotie o perioada, sa vad clar despre ce e vorba, dar am incredere in fete ca imi vor povesti daca e ceva care le va deranja si o sa pun si eu zeci de intrebari.

Nici nu stiti ce mult m-a ajutat topicul asta si discutiile de aici, chiar va multumesc frumos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Citat:
citat din mesajul lui ana_a

si eu sunt privita cu compasiune, mi sa zis chiar in fata "o sa fie vai de capul tau cand cresc baietii!or sa te ia la bataie si no sa te mai bage in seama" - pe motiv ca fac numai ce vor ei si nu au frica de mine sau de tati.



lasa ca noi te pretuim!
Zicea un tip, Ham, care nu a fost de mult pe DC: "Denizel, daca unu' care e ..., iti zice ca esti naspa, zi-i sarumana. Doar n-ai vrea sa te aprobe unu' ca ala"





Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buli spune:

la M la gradi se dadeau buline.
insa era un mod oarecum voalat de a discuta despre comportament.
adica se facea un fel de sedinta de grupa si se distribuiau bulinele cum considerau toti.

rezultatul a fost ca acasa ne-am trezit si noi cu buline (eu, tat-su, chiar si bunicii au primit buline-avion cind au facut ceva merituos)

noi am acceptat asta pentru ca ni s-a parut f ok ca M sa ne transmita felul in care ne vede el si pt ca la fiecare bulina aveam si explicatie

"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Ralucis bulinele de la gradinita nu-s la fel de nocive ca cele de acasa. In sistemul de invatamant copiii sunt si vor fi evaluati. La fel ca si noi la serviciu.
Acasa nu trebuie sa existe conditionare, in relatia de atasament care-l sustine.
Sunt doua tipuri de relatie diferite.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ana_a spune:

greu cu acceptarea...

Eu il accept, invat incet, incet sa il accept asa cum este Va spun sincer ca nu mi-a fost usor sa-l accept cand in jurul meu cam 70% imi spun ca e rasfatat si ca o sa ramana toata viata un inadaptat...dar ruptura se produce undeva, si nu-mi dau seama de ce nu-l pot accepta pana la sfarsit . In plus, de o vreme tati al nostru care era zen...si-a pierdut usor rabdarea si cumva am ramas numai eu in lupta asta care de fapt e o lupta aiurea, fara sens, dar nu-s eu convinsa ca e bine asa cum este sau nu e bine si tre sa-l modelam.
Incerc din rasputeri sa las lucrurile sa se intample, fara sa intervin, sa-l las sa se desfasoare asa cum este el insa am o frica tampita ca acest "stil" de comportament no sa-l ajute prea mult in viata si pe de alta parte nici nu ma pricep cum sa-l modelez sa fie altfel; ca este mai hotarat pe calea lui decat is eu de priceputa sa-l mut pe alta cale....si cam de aici vin problemele noastre.

aseara am fost usor dezamagita de o afirmatie a sotului meu vizavi de S in care zicea ca "nici no sa stie vreodata sa se dea calumea pe bicicleta". Mi-a lasat asa un gust amar, mai ales ca sotul meu nu-i genul care sa-l fi etichetat asa din start pe S doar pentru ca inca are roti ajutatoare si ce daca are? A incercat mai tarziu acest gen de provocare si eu sunt convinsa ca anul viitor pe vremea asta va cere bicicleta pentru dirt jump si va trebui sa-l aburim ca dirt jump este pentru copii mai mari . Glumesc acum, insa da... rrox3 ai mare dreptate cu acceptarea. De ce le este atat de greu parintilor sa-si accepte in totalitate copii?


blog
proud




"Mintile ilustre discuta idei, inteligentele medii discuta evenimente,
iar mintile reduse ii discuta pe altii."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Ralucis bulinele de la gradinita nu-s la fel de nocive ca cele de acasa. In sistemul de invatamant copiii sunt si vor fi evaluati. La fel ca si noi la serviciu.
Acasa nu trebuie sa existe conditionare, in relatia de atasament care-l sustine.
Sunt doua tipuri de relatie diferite.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


Rox, cred ca ai dreptate. La gradinita e altceva, acolo evaluarea e ok, dar nu si acasa. Exact cum spui. Nu ma gadisem pana acum la asta, dar ai mai dreptate.

Raluca, cu multa placere. Ne bucuram si noi cand cineva se foloseste macar de o ideea de aici, o plica si ii pica bine. Macar toata "trancaneala" asta a noastra foloseste cuiva.

Ana, ma tot gandesc, atunci cand va creste baietul tau si va fi un copil delicios (deja zici ca e) si intelegator, sa vezi ce-or sa-si mai inghita carcotasii aia limbile ascutite.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

Ana, mereu fratele mai mare va fi gelos pe cel mic. Si la mine a fost asa - eu eram cea mica - si vreau sa zic ca toata copilaria am suferit ca nu ma accepta sor'mea. Asa ca, parerea mea de neexperimentata: joaca-te mai mult in legea celui mare, dedica-te mai mult lui, fiindca el are nevoie mai mare de tine acum decat cel mic. Cel mic nu sufera acum daca schimba cel mare jocul, nici daca va face un turnulet singur in loc sa-l faca cu tine. Si, mai ales,cauta-le activitati comune, unde sa se poata juca amanadoi. Daca de obicei cred in noninterventia in relatiile dintre copii, aici insa cred ca trebuie sa intervii; e mai important sa cultivi o relatie buna intre ei.
Si cred ca e undeva si o atitudine a ta pe care cel mare o simte, simte daca abia astepti sa plece la gradi sa te joci cu cel mic.
Ceva ajutoare care sa stea cu piticul cat faci o activitate doar cu cel mare?

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns sanziana27 spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Sanziana nu inteleg argumentul asta al tau: doi copii de varste apropiate, ba chiar intarit faptul ca-s baieti...
Faptul ca sunt de acelasi sex si de varste apropiate chiar e de ajutor, se pot juca impreuna, poti sa faci aproximativ aceleasi activitati cu ei. Sunt convinsa ca cel mic e mai mult decat incantat sa-si imite fratele si sa se joace exact cu ce se joaca el.
Nu crezi ca ar fi mai eficient sa fi alaturi de ei, sa te perceapa ca pe un sprijin neconditionat, si nu ca pe un judecator?
Crezi ca degeaba se trancane atat despre iubirea si acceptarea neconditionata? Nu sunt vorbe in vant, pe care sa le fluturam toti ca drapel de parinti perfecti. Ar fi bine ca ele sa se regaseasca in toata interactiunea noastra cu copii.
Sistemul bulinos e conditionare. E etichetare: copil bun / copil rau. Ceea ce copilul traduce ca: copil iubit / copil neiubit. Concluzia copilului e simpla: trebuie sa fac lucruri bune ca sa ma iubeasca mama. Si asta il urmareste toata ziua. Il poate chiar motiva sa-ti ofere o floare, pe care altfel ti-ar fi dat-o dezinteresat, doar fiindca te iubeste.
Asta vrei sa le faci copiilor tai?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


Am subliniat faptul ca sunt baieti si varsta apropiate, de ce?(faptul ca amandoi au aceleasi preocupari, adica unul nu se joaca nu papusile si altul cu masinile)

Ex: scoatem masinile si ne jucam de-a parcarea, plecam ...bla, bla, alegem toti 3 cate o masina, totul e roz pana ne intalnim in intersectie si vor sa faca schimb de masini si incepe circul.
Am recurs si la varianta sa primeasca amandoi la fel....unul dintre ei ii strica ceva masinii (scoate un cauciun, scoate un alt accesoriu)cealalta masina e intacta....cel care o are stricata vrea sa faca schimb...
Le-am luat ochelari de soare la fel...tot timpul cereau sa-i schimbe intre ei, dar cu plansete pe ca celalt nu era dispus in acel moment, ci peste 10 minute...
Facem castele le construim impreuna, dupa ce este gata cel mic le strica, cel mare face crize de frustrare cu plasete si tipete (i-am explicat ca si el cand era ca david tot asa facea, ca David e mic si el asa stie sa se joace, se supara pe el si-l respinge)
Au scaunele de plaja la fel (pe fiecare am scris numele) Dragos nu-l mai vrea pe al lui si tipa ca nu pe ala scrie numele lui ci pe celalalt, David si-l recunoste pe al lui si nu vrea sa il mai dea.

Voi renunta la buline, ca doar nu-i lege, a fost o incercare....v-am spus sunt foarte flexibila si de aceea m-am bucurat ca aici se impartasesc experientesi nu doar opinii.

RRox acum te intreb pe tine de ce cel mare vrea sa-l copiez pe cel mic (vorbeste ca un bebe, vrea sa fie imbracat ca cel mic...) stiu ca e gelos, desi nu facem nicio diferenta intre ei, cu el chiar am stat acasa 2 ani, cu cel mic mai putin....
Nu-l fortam cu absolut nimic: inca bea din biberon pt ca nu vrea sa renunte, dorm amandoi in aceasi camera cu patuturile lipite, merg o data la olita, de cele mai multe ori cu el incep sa-i imbrac, sa-i dau ceva, cand mergem la cumparaturi el isi alege unde sa stea in masina sau in cosul de cumparaturi....

Mamica fericita de boboci de toamna:
Dragos Mihai (26 septembrie 2006) si David Gabriel (8 octombrie 2008)
Despre cei doi nazdravani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Monnvas spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Ralucis bulinele de la gradinita nu-s la fel de nocive ca cele de acasa. In sistemul de invatamant copiii sunt si vor fi evaluati. La fel ca si noi la serviciu.
Acasa nu trebuie sa existe conditionare, in relatia de atasament care-l sustine.
Sunt doua tipuri de relatie diferite.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


In plus, nu cred ca il intereseaza daca educatoarea il iubeste neconditionat. Dar daca tu il iubesti neconditionat, no, asta-i important!

CRISTIAN (7.03.2009)
--------------------------------------
cioburi de viata in 3
SILUAN are dreptul la viata!

Mergi la inceput