Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(3)

maria_alexia spune:

Feedback de beneficiar al sfaturilor de aici:
- ma cuget de cateva zile la mesajul asta si urmatoarele. rrox3, denizel .
- astept cu maxim interes sa faceti o sinteza a sfaturilor din subiect. Desi, uneori, exact in mesaje nuantate ca cele de mai sus sta cheia.

In lumina aceasta, in w/e tocmai trecut am reusit sa schimb perspectiva asupra a ceea ce face copilul si cum reactionam noi. Cred ca facem progrese .

Altfel, ati atins tangential subiectul si am constatat ca avem o mare problema la gradinita, cu disciplinarea si regulile de acolo.
Ati putea sa ma ajutati aici, sa intru in detalii?

ana_a spune:

Laura, la ce vrasta ati avut acele accidente la gradi? Sunt doar curioasa, pentru ca si al meu a avut o astfel de perioada intre 3 si 4 ani si am depasit-o tare greu. Super ideea cu bulina de adus aminte! Am retinut-o si eu!

Mie imi place topicul, si titlul, si as vrea sa ramana asa, eu recunosc ca in ultima vreme ma simt depasita de situatie. O parte din vina o are faptul ca in acest moment nu muncesc si nu-s nici in CIC, sunt in somaj si pana redresez situatia cred ca am eu o stare agitata care o tranzmit juniorului.
Trecem noi cumva.
In schimb, il simt ffff sensibil si iritat, foarte afectat si asta ma sperie, nu numai in relatia cu mine ci si in relatia cu cei din jur.
Aseara sotul ma lamurea ca el trebuie sa ne inteleaga pe noi si pe cei din jur si trebuie sa invete sa accepte situatia in care nu este fix asa cum vrea/crede el...ca nu-l putem tine intr-un balon de sapun...
Pe undeva tind sa-i dau dreptate, nu stiu, sunt confuza...

blog
proud

---

ana_a spune:

si eu cuget la aceasi problema.

multumesc ca mi-ai readus=o in minte, o abandonasem acu ceva vreme.



blog
proud

---

Jasmin012 spune:

Ana, absolut, baietelul tau e foarte sensibil si iritat fiindca si tu esti la fel, din cauza lipsei serviciului, a starii de confuzie. Eu te inteleg perfect, ca si eu sunt in aceeasi situatie (de lispa a unui job si din pacate eu nici somaj nu pot lua), e foarte greu intr-adevar, dar agitatia asta nu e buna nici pt copil si nici pt familie in general.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Laura25 spune:

ana_a, a fost un prim episod cand a inceput gradintia, pe la 3 ani jumate. Atunci problema era ca nu se ducea la WC, sau cand se ducea nu statea sa termine de facut, de frica sa nu cada in WC. A durat un pic pana ne=am prins care e problema si am convins-o ca e ok, nu are cum sa i se intample ceva rau. Apoi am mai avut un episod pe la 4 ani si 7-8 luni. Numai cu fata a fost problema asta, care de altfel e si mai sensibila emotional si mai delicata in genere, se adapteaza si trece mai greu peste unele lucruri.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

denizel spune:

Maria_alexia, si tie! :)

La gradi si la scoala se poate sa fie cam naspa (educatori rigizi care considera ca un copil e o maaaare provocare - in cel mai bun caz - sau un dusman care nu are alta grija decat sa-l supere pe el - cazuri destul de frecvente.
De asta e nevoie sa facemm orice ca un copil sa devina sigur pe el, sa aiba un psihic puternic si sa fie pozitiv. Ca sa faca fatza intalnirii cu lumea din afara casei .
Noi am avut experiente urate si la scoala si la gradi.
Pe unele le-am rezolvat vorbind cu directorul & stuff, pe altele le-am rezolvat schimband scoala, iar celor care nu se pot rezolva le face fatza copilul, in sensul ca le ia asa cum vin si nu e afectat de chestiile care stie ca nu pot fi schimbate (alea care tin de cat de mult il duce "mintea" pe cel cu care are de-a face).
Mai mult, uneori ma supar de cate una-alta si el ma incurajeaza aratandu-mi cat de clar si simplu vede el tot ce se petrece in jur :).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

maria_alexia spune:

Denizel, asa e si cu gradinita noastra. Mai precis cu educatoarea. Grupa germana, mixta de varsta (3-6 ani), educatoare tip guvernanta nemtzoaica, practicanta a disciplinei stricte. Nu repeti dupa ea la lectii, stai in genunchi. Faci vreo prostioara, stai la colt. Emiti vreo prostioara in timpul mesei, mananci in genunchi . Totul in numele "dreptatii", "corectitudinii", "disciplinei".
Printul meu a fost cam socat de metodele astea. Care nici nu functioneaza la el, cred, caci rar trecea vreo zi fara pedeapsa. Reusise totusi, dupa multe luni, o oarecare empatizare cu Frau.
Initial mi s-a parut ok, il credeam prea cocolosit, ziceam ca ii va prinde bine ceva disciplina.
Acum suntem ambii (si el, si eu) ingroziti de reinceperea gradinitei. Ce ziceti, ce-i de facut?

Eu nu sunt prea sigura de mine . Ma gandisem sa discut mai intai cu un psiholog si apoi sa ma apuc sa-i dau sfaturi lui Frau despre cum sa se poarte cu copilul meu.
La intalnirea cu psihologul gradinitei, ni s-a tinut prelegere despre rasfatz (care e nashpa, e sursa celor mai multe probleme etc.) asa ca am taiat-o de pe lista aliatilor.

Jasmin012 spune:

Maria, foarte simplu: schimbati gradinita. E clar ca nu e ce va trebuie voua.
Ca sa invete germana poti sa angajezi un profesor.

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://blogulluilucas.blogspot.com/
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

maria_alexia spune:

Nu e chiar simplu: am schimbat gradinita si anul trecut, la vacanta din nov, caci la prima era inca si mai rau decat la armata .
Peste vara incercasem sa-l duc la o privata unde mediul era ultra-primitor, dar la protestele lui de a ramane acolo si la incercarile mele de a ramane cu el pana se acomodeaza, mi s-au dat exemple de copii care tot asa, primele saptamani urlau de ziceai ca-i tai cand ii lasau parintii apoi "s-au dat pe brazda". Deci metoda generala e sa arunci copilul in apa, invata el sa supravietuiasca.
Oare sa mai am sperante sa gasesc si alta atitudine???

denizel spune:

Maria_alexia, schimbati gradinita. E oribil ce se intampla acolo, nu merge cu psiholog care s-o educe pe frau. E o femeie cu probleme si nu are sanse sa se schimbe decat dupa douaj de ani de terapie...


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.