Cum sa procedez mai bine?

n/a spune:

Happy_in_to, probbail ca ai copii foarte ascultatori nativ, intelegatori. A mea se urca de zece ori pe mobila sa-si ia CD-urile cu disney, cartile, culorile, ca daca le pun mai jos le trage bebe de acolo si ii zic de zece mii de ori sa se dea jos din cocotier ca o vad cu capul spart intr-o zi si ca poate sa-mi spuna mie ca i le dau eu jos. da ai cu cine sa te intelegi? Oha. I-am zis de o mie de ori ce presupune sa cada de la inaltime. Unde e mai sus, hop si ea. "Lasa-ma draga, ca nu cad!!!". Bineinteles ca la un moment dat aud un mare poc, apoi urlete ca din gura de sarpe. Apar in usa si tot eu sunt de vina ca am cobit. Mirific, dar pedeapsa tot si-o ia dupa ce pup locul indurerat si sterg lacrimi mari de crocodil care seaca subit la alinare si la strans in brate. De ce? ca alta data sa asculte ce-i spun si sa nu o vad, doamne fereste, cu tampla intr-o margine de mobila. Ce pedeapsa? Sa nu se mai uite la CD-uri si sa se joace in sufragerie. Si cu asta end.

Numai ieri dimineata o gasesc cu o seringa cu care isi hraneste pisica ei cu apa, plina cu pipi. Bineinteles ca linistea totala de la ea din camera ma imbie sa o verific sa vad ce face. strigate si urlete "Nu intra, nu ai voie aici" si dai si lupta... sa ascunda seringa. Eu ma prind ca e ceva in neregula si avansez in camera solicitand sa-mi arate ce ascunde (prima oara in viata ei cand ascunde de mine). Ea cu lacrimi mari de crocodil si aproape urland. Eu sa cad jos cand mi-a spus intr-un final in care am folosit "trebuie sa-mi arati acum ce ai in mana" de vreo 4 ori, foarte calm ii explic ca pipi nu-i de joaca, ca e toxic, ca mirose urat ca transporta multi microbi. Intrebarea mea a fost de ce mi-a ascuns ceva ce stia ca nu trebuie sa faca si totusi a facut. De ce? Nici ea nu stie. Pedeapsa si-a ales-o singura. Nu s-a mai uitat la televizor pana seara si nu a mai stat singura. Si i-am spus ca daca se mai intampla o chestie de genul asta si imi mai inseala increderea in ea o sa o tin ca pe bebe numai dupa mine pana imi dovedeste ca face diferenta intre ce e bine si ce e rau. Iar daca are curiozitati trebuie sa vina sa ma intrebe pe mine nu sa se ascunde ca nu ii spun degeaba niste lucruri cand i le spun. I le spun spre binele ei.

Yasmine spune:

Eu am invatat, ca nu se poate impune copiiilor sa faca acum in momentul asta ceva, si am trecut la a face anunturi, adica, in loc sa spun in momentul asta lasi jocul si mergem la spalat pe dinti si la culcare, le spun, "va ,mai jucati 5 minute dupa care la spalat pe dinti si la culcare", astfel copilul nu se simte constrans sa faca imediat ce ii spui, are timp sa adopte ideea ca lasa jocul si face altceva.
Avem si noi un fel de pedeapsa, adica tot cu anunt inainte, "daca nu faci cutare, nu mai ai voie sa faci cutare". Niciodata nu le-am luat jucaria preferata, mi se pare barbar.
Saptamana trecuta am avut un incident cu cel mare (8 ani): l-am trimis seara sa se spele pe dinti, a venit, l-am intrebat daca s-a spalat, si gata. Apoi s-a dus cea mica sa se spele pe dinti, si vine si spune ca periuta lui e uscata. Amandoi au cite doua periute, una normala si una electrica, el raspunde: "m-am spalat cu cea electrica" si da fuga la baie, omul meu, tiptil dupa el si in prinde cind uda periuta electrica la baie, un tipat din baie: "te-am prins", copilul stupefiat, ca l-a prins a inceput sa planga si a venit super rusinat plangand in sufragerie. Aveam doua alternative, ori sa fac si eu circ, dar am ales sa-l privesc in ochi si sa-i spun ca nu inteleg de ce e nevoie sa minta si sa insele la asa o chestie, ca doar stie ca e normal sa te speli pe dinti, si ca de fapt nu se spala pe dinti
pentru mine, ci pentru el, i-am spus ca sunt dezamagita, ca nu ma asteptam.
Eu de cind am copii, am incercat de cele mai multe ori sa nu ma iau dupa carti etc. ci sa ma bazez pe ce simt, si sa fac asa cum simt, sa fiu severa atunci cind asa simt, sa-mi ies din piele atunci cind asa aimt si sa fiu indulgenta atunci cind asa simt.

Happy_in_TO spune:

Ma faci sa rid! Fetele mele sint niste amazoane si sint mindra de ele ca sint asa. Adica sint pline de energie, isi exprima sentimentele foarte sanatos, gindesc logic si nu le e teama sa corecteze un adult daca ele cred ca acel adult gresete.
Eu nu prea dau lectii de parenting si nu ma bag in discutii interminabile pentru ca imi place vorba concisa, mesajele clare si simple. Discutiile cu prea multe detalii si arugmente pro si contra ma obosesc mental si am cu ce sa imi ocup timpul constructiv.

Mi-am crescut fetele pornind de la ideea ca ele sint perfecte asa cum sint. Iar rolul meu de mama este acela de a le pastra naturaletea si a le ghida in viata fara a forta nimic. Cu blindete, maturitate, multa conversatie si rabdare. Fara manipulare emotionala de nici un fel. Simplu si clar.
Atunci cind ceva nu mergea, analizam problema si incercam sa gasesc o solutie simpla. De multe ori problema era la mine, ca parinte.

In cazul tau, cu cataratul. E greseala ta. Daca mi se intimpla mie, stateam si ma gindeam si ajungeam la concluzia urmatoare: copilul meu este un copil curios, curiozitatea este o calitate deci nu trebuie retezata ci dezvoltata. De asemeni, este un copil curajos si determinat sa isi satisfaca curiozitatea. Deci dublu bonus si mindrie! Cum poate fi evitata catararea asta (care este un lucru natural:copilul e curios, face orice sa obtina lucrul care ii place) de catre tine ca parinte? Dai jos tot ce ai pitit acolo sus si le pui intr-o cutie mare de carton cu capac, jos, pe podea. Simplu.
Copilul nu trebuia pedepsit in situatia aia, ci tu trebuia sa iti ceri iertare ca nu te-ai gindit mai demult la asta si nu ai prevenit accidentul.

Happy_in_TO spune:

Lasa tu site-urile de "specialitate" si pe super-nanny!

Creste-ti copiii asa cum ai fi vrut tu sa fii crescuta ca sa fii o persoana matura completa, stabila emotional, cu un caracter puternic si libera de orice inhibitie. Asta sa fie reperul tau.

n/a spune:

Bineinteles ca admir la ea curiozitatea si spiritul temerar si mai ales initiativa de a-si rezolva problemele singura, dar ceea ce este pus sus este din cauza ca ii protejez lucrurile de fratele sau, sa nu fie la indemana pentru el. Si mama mi-a spus sa pun lucrurile ei intr-un loc accesibil, dar i-am explicat si ei acelasi lucru. Eu pe fata am invatat-o altceva, si chiar asta seara mi-a trecut ideea prin cap ca am vazut-o ca prefera sa isi ia singura ce are de luat decat sa imi ceara mie. I-am spus sa isi aduca un scaun de-al ei din camera ei sa il puna in dreptul raftului si apoi sa-l duca inapoi, decat sa se catere sis a se intinda pana unde sunt lucrurile. E vorba de hartie de scris si de CDurile de desene animate si piticlik. Acestea nu mai au loc la ea in camera pentru ca acolo e plin fiecare centimetru pana la refuz. Ma gandesc sa ii gasesc un loc in vitrina. Mai jos. Acolo nu ajunge bebe. Intradevar, greseala e la mine si in vria evenimentelor nici nu am luat in calcul aceasta posibilitate.

Multumesc happy_in_to.

fecian spune:

Acum, si eu am un copil de aproape 3 anisori si am avut cel putin jumate de an de isterii, cele mai multe pur si simplu din cauze de dezvoltare.

Acum, cand copilul loveste este absolut important sa il opresti din actiune si sa ii zici raspicat ca nu are voie..nu dat in el, nu tzipat, oprit si explicat ca nu are voie. Copilul trebuie sa stie ca exista limite si nu are voie sa le treaca..nici el nici tu.
Am avut o perioada cand il apucau crizele de dat si procedand asa (si eu si sotul meu) vad ca de o perioada nici ca nu mai face. Se supara se otzaraste pe la noi dar ramane cu zisul.

Iar crizele de isterie pur si simplu la noi a mers cu o perioada de lasat sa se maifeste...pentru ca nu merge nimic. Atunci copilul nu judeca, nu face decat sa se lase in uresul emotiilor. Noi il lasam intr-un colt sigur (ca avea tendinte de a se da cu capul de pereti) si stateam undeva mai departe de el si il lasam in pace pana se calma. Dupa ultimele episoade, cand efectiv l-am lasat pana cand s-a calmat total, nu am mai avut probleme cu el. A redevenit un copil bun si ascultator (atat cat poate).

Tu ai puterea de a seta calea de normalitate la voi in familie. E greu, cere timp...dar mai bine acum decat mai tarziu cand chiar nu se mai poate face nimic.

Succes mult si rabdare,perseverenta si multa iubire.



Felicia,de pui (Gabriel) si 23+ cu bulina (Mihai sauAnamaria???)
Nasterea lui Gabriel
_

Simply happy!

Nati spune:

CrinaAndreea, imi pare rau ca treci prin situatia asta, am trecut si eu printr-un divort, noi nu am avut copii, dar tot nu a fost placut.
Iti doresc putere si multa liniste sufleteasca, rabdare cat cuprinde, ca trece furtuna din suflet,timpul le rezolva pe toate, ori aproximativ toate.
In ce priveste baietelul tau cu aruncatu-l jucariilor, zic eu ca e normal la unii copii, altii sunt mai calmi.
Baietelul meu are 2,10 ani si arunca, tranteste jucariile de nu se vad.
I-am explicat de multe ori(la fel ca si tine, ca le doare, ca face buba,etc), nu a functionat, nu i-am luat jucaria respectiva pe care o trantea de zor.
L-am intrebat doar daca ii place jucaria, ca daca o mai loveste si o arunca de pereti se strica si nu o mai are.
Si l-am lasat sa o strice, normal ca era suparat ca s-a stricat, dar incet incet nu a mai trantit,aruncat de pereti jucariile.
Se joaca si daca nu ii reuseste lui ceva acolo incepe sa tipe,plange, la inceput incercam sa-l calmez, dar mai rau facea, asa ca l-am lasat sa-si verse frustrarea pe jucariile alea, vad ca nu mai face asa de des,se chinuie el acolo pana reuseste.
Oricum, trebui sa ai o rabdare de fier, mai ales la varsta baietelului tau, sunt crize de personalitate, eu una strang tare din dinti, respir adanc si gasesc puterea sa-i vb calm.
Nu pot sa-ti zic sa te linistesti tu prima data, ca nu e usor, numai cine trece printr-un divort stie ce furtuna e in mintea si sufletului tau.
Tot ce pot sa-ti zic e ca timpul va rezolva totul, la ce trebui sa faci eforturi mari e baietelul tau, pt el trebui sa incerci sa fii zambitoare, tonul trebui sa fie calm,etc.....cu toate ca in tine e o suparare mare.
Iti doresc tot binele din lume, rabdare si multa sanatate tie si baietelului tau.

Sanatate maxima!

pitzinuca spune:

copii isi iubesc parintii neconditionat. ii simte dorul, nu este doar obisnuita, nu mai desconsidera sentimentele copilului, si mai ales nu il mai considera un mic profitor.

mami de andi si ilinca
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."