Viitoare mamici de Sept-Oct'10!(143)

simona24 spune:

ziua buna, la burtici!
bun venit in gasca burticutzelor, fetelor! sper sa va simtiti bine alaturi de noi!
ieri nu am intrat pentru ca nu m-am simtit deloc bine! am avut mari dureri de rinichi si o stare psihica tare urata! am fost nervoasa si bineinteles ca toti nervii i-am aruncat asupra sotului. saracul, cate are de indurat cu mine...
azi am fost la control la dr urolog si mi-a spus ca dl rechin este ok; un pic dilatat, dar nesemnificativ. i-am spus si de culoarea urinei, care variaza de la roz la rosu; mi-a recomandat sa beau multe lichide in continuare( am ajuns sa beau 4l de apa/zi) si ne vedem la control peste 2 saptamani. si dupa ce va veni modaldeatza pe lume, ii voi mai face o vizita sa scoatem sonda. mi-e asa teama de momentul ala... iar anestezie,iar dureri de cap,iar discomfort... doar ca de data asta ar fi cazul sa imi revin foarte repede, pentru a avea grija de matei. ufffffff...
uitasem, mi-a mai spus ca mogaldeatza este cu capul in jos si ca pare a fi in regula!
mai3, sa-ti traiasca sotul si sa fiti o familie sanatoasa si tare fericita!
va , fetelor!

simona cu matei 34+

magdyi2001 spune:

Bun venit!

Timisoara primeste intariri!!!

Magdy, de Gabriel (05.03.2009) si Theodora ingeras.
Acum 32+ cu MARIA
Doamne ajuta inca 4 sapt!!!

Cei trei Palmieri

Povestea ei,povestea lui,povestea noastra...

tutz spune:

Mersi maitreyi, yanemara, simona24

Office presupun ca alearga prin casa de nervi - eu cel putin nu as fi in stare sa stau linistita, as fi cu nervii la pamant

Simona24 - si mogaldeatza mea a stat transversal timp de 2 luni, si dr mi-a dat termen pana la 32 de saptamani sa se intoarca. Si s-a intors la 30, cuminte ce e

Tutz cu Julia la purtator 33+

fulguta28 spune:

Doamnelor, va multumesc foarte mult pentru incurajarile voastra. De cand am venit de la control si pana mai acum o ora am dormit. Vestea m-a cam dat peste cap si simteam nevoia sa ma resetez cumva.
Ehhh, sa speram ca pana la 36 de sapt sa-si revina la pozitia de "dat cu capul".

uta28 este 33+ cu Mara Elena
------------------------------------------------
http://micaevents.ro

tutz spune:

Da da.. Timisoara primeste intariri :)
Aici aveti datele mele, pt a ma trece pe listutacand aveti timp :D
UM 04.01.2010 DPN 11.10.2010 fetita Julia

Tutz cu Julia la purtator 33+

Alina_feier spune:

Ana dar nu ma plang ca la 1,65 ai mei am deja 82 de kile inca un pic si ma da sotul de-a rostugolul...singura problema a mea e ca bebe sa fie ok
Am fost la medicu de familie si a zis ca atata timp cat bebe e activ si misca sa nu imi fac griji.Si analizele sunt ok doar la urina mi-au iesit "corpi cetonici pozitivi" dar a zis sa nu imi fac griji ca poate sa fie din cauza secretiilor.

Alina 34+ cu Daria Elena

http://lbdf.lilypie.com/6ECdp2.png

Alina_feier spune:

Bine ai venit Tutz

Alina 34+ cu Daria Elena

http://lbdf.lilypie.com/6ECdp2.png

2ingerasi spune:

Iti stiu povestea, am citit-o de ceva timp,dar neavand acces la cont pe DC nu am putut comunica. Am o poveste lunga,de la maritat (aprilie 2007) pana in prezent si voi incerca sa fiu cat pot de scurta...
Deci,m-am cunoscut cu cel care urma sa imi fie sot in septembrie 2006.A fost ceva fulgerator.Am hotarat sa ne casatorim in noiembrie 2006, stabilind ca in aprilie 2007 sa se produca evenimentul la starea civila si in iunie sa facem nunta si cununia religioasa. In martie am ramas insarcinata,ambii fiind constienti ca se poate intampla si dorindu-ne acest lucru. De Florii, fix pe 1 aprilie 2007 au aparut si cele 2 liniute, desi eu stiam inca de pe 16 martie (ziua conceptiei) ca s-a produs o minune la mine in burtica. Am fost foarte fericita... Doar eu...ca desi era programata nunta, ai mei nu au fost deloc de acord cu aceasta sarcina,socrii nici ei...iar viitorul sot...a ramas indiferent la vestea data. Soc! Dar eram fericita ca urma sa am un bebe.Nu stiu a fost ceva ce nu pot explica,am simtit cu mult inainte ca bebe se apropie, ca el este in preajma mea spiritual si ca doreste sa devina o fiinta. poate suna aberant, dar asta am simtit eu... Bun.. cu o saptamana inainte de cununia civila (eram fix in 7 saptamani de sarcina)am avut o sangerare puternica si m-am prezentat de urgenta la dr meu. concluzia: iminenta de avort, carenta de progesteron. Solutia: 600mg utrogestan/zi si o injectie de gravibinon/saptamana. A trecut etapa critica si bebe crestea. In 4 luni lucrurile au inceput sa se deterioreze intre mine si sot pe de o parte si intre mine si parintii lui pe de alta parte... Cauza a fost reusita mea la un examen si posibilitatea de a pleca impreuna cu familia,definitiv, la Bruxelles. Au inceput amenintarie din partea sotului (care e si genul de 'baiatul mamei')cum ca daca indraznesc sa accept postul la Bruxelles, el divorteaza si nu va recunoaste copilul. Desi in tara lucram amandoi la firma lui si nu aveam venituri constante... Pe de alta parte, m-a mai dat si afara din firma pentru a fi legata de el si a nu putea lua nici macar indemnizatia de crestere copil. Ai mei ma certau intr-una ca am lasat copilul si ca nu am avortat, inclusiv in luna a 7-a.. Am dus singura toata sarcina, cu col intredeschis in luna a 6-a, cu 4 servicii si alergatura toata ziua prin tot Bucurestiul pentru a-mi putea plati rata la banca pt apartamentul cumparat inaintea casatoriei si pentru a avea bani de nastere. Cand eram in luna a 8-a am primit confirmare de angajare la Bruxelles. Eram in culmea fericirii. Era luna octombrie 2007. M-am suit in avion si am semnat actele pentru post, urmand sa incep sa lucrez din februarie 2008. Ajunsa inapoi in Bucuresti am gasit in cutia postala citatia pentru divort. Era programat pentru luna noiembrie, cu 10 zile inainte de nasterea lui Matei. Sotul nu mai locuia de 4 luni cu mine, ci cu parintii lui, dar totusi nu ma asteptam la asta... Din cauza stersului Matei al meu era un agitat in burtica. M-am prezentat in instanta si am solicitat amanare de termen datorita situatiei in care eram. Judecatoarea, o bomboana de femeie, vazandu-ma cu burtica, mi-a dat termen tocmai in ianuarie 2008, pentru a-mi putea reveni dupa nastere. Pe 29 noiembrie 2007 am nascut, prin cezariana. A fost o operatie cu probleme. am avut o hemoragie urata pe care nu au putut-o opri la timp medicii, anestezicul il afectase deja pe copil si au decis sa il scoata cat mai repede.Din cauza sangelui medicul nu a vazut unde taie, si a intrat cu bisturilul in capul lui Matei. Copilul a plans dupa cateva minute care mi s-au parut o eternitate. Eram agitata si mi-au bagat sedative dar stiu tot ce s-s intamplat in jurul meu,inclusiv discutiile despre cum sa ii puna copci la cap copilului. Pana la urma au decis sa nu il coase. Apoi l-am vazut: era atat de frumos si de roz...si era AL MEU! La spital m-au asteptat doar parintii mei, care l-au iubit pe Matei din prima clipa! Mi-am revenit repede dupa cezariana, rana lui Matei s-a vindecat in 3 luni, fara sechele. A fost un bebe mic: 47 cm si 2700g, la termen, dar a crescut si a recuperat foarte bine.
Am divortat in ianuarie 2008 si am plecat singura in Bruxelles in martie. Mi-am crescut bebelu' singura, penduland intre serviciu, cresa si casa. A fost o perioada grea dar si frumoasa si m-a facut sa imi iubesc copilul si mai mult, si mai intens.
Timp de un an de zile fostul sot nu ne-a cautat. Pana intr-o zi...cand a inceput sa sune, sa intrebe de copil,sa isi exprime dorinta de a-l vedea, de a ne impaca, de a forma iar o familie, pt copil, sa nu aiba handicapul de a creste fara tata...etc.Am fost de acord, am spus ca fiecare dintre noi 3 mai merita o a doua sansa.. Au inceput vacantele impreuna, vizitele lui la noi si...luna septembrie 2009, care a venit iar cu 2 liniute pe un test de sarcina. Au fost 2 liniute la fel de dorite, desi noi eram in continuare divortati si intr-o situatie ambigua. La fel de constienta am fost cand am ramas din nou insarcinata. Mi-am dorit, mai ales pentru Matei sa mai aiba un frate/sora... Si fostul sot a fost de acord.... doar ca am avut iar probleme cu sarcina. Carenta de progesteron.. Am avut si nenorocul sa dau peste un medic ce lua o gramada de bani si imi spunea ca nu imi da sa iau nimic pt sustinere pana la 3 luni, ca lasa sa se faca selectia naturala... In zadar m-am dus ca disperata, cu sangerari, de la un spital la altul..nimeni nu a trecut peste medicul respectiv... Am ajuns prea tarziu la dr pe care il am acum... La 8 saptamani inimioara bebelusului nu a mai batut. Am simtit ca imi ies din minti...Toti imi spuneau ca sunt tanara si ca pot sa am cati copii vreau, dar nu cred ca isi dadeau seama ca eu voiam acel copilas, ca nimic nu poate inlocui acel gol... Si am plans...mult. Si inca imi vine sa plang cand ma gandesc la el... Apoi a urmat avortul...fara chiuretaj, doar din medicamente. Totul ok pana aici.... dar eu stiam ca asta se face sub supraveghere medicala. ori...mie mi s-au dat pastilele din spital si mi s-a spus sa le iau acasa....si am sa avortez... Stupefiant, nu? Pastilele respective se numeau Cytotec. Am avortat la mine in baie, cu dureri fizice, dar mai ales sufletesti...Se intampla in noiembrie anul trecut,cu 2 saptamani inainte de aniversarea lui Matei. In decembrie am aflat de la televizor ca medicamentul respectiv a dus la moartea unei gravide din Iasi si ca este interzis in UE...si ca se afla inca in teste, Iar stupoare...am incremenit..Eu am fost un cobai si nici macar supravegheat medical... Multumesc lui DD ca sunt alive...
In fine...eram atat de marcata de acst episod incat imi doream enorm sa raman iar insarcinata. Si am ramas...pe 2 ianuarie, la fel de constient ca si primele 2 dati. Am stat cu sufletul la gura pana in sapt 8 si tocmai cand jubilam ca a trecut pericolul pe langa mine...a inceput sangerarea. Am fugit la medicul meu si m-a consemnat la pat 20 de zile si la hormoni de mancat ca pe bomboane. Am trecut de 12 saptamani cu bine. Stresul insa a continuat in viata de familie...cu un tata iresponsabil, care nu are nimic importiva sa aiba copii, dar sa nu stie de ei. Mi-am asumat aceasta viata si acest risc si ma bucur ca am 2 copii cu acelasi barbat. Dar datorita stresului si oboselii bebelina mea e mititica tare, are retard de crestere intrauterina de 3 saptamani si conform masuratorilor ecografice cantareste 1900g la 35 de saptamani. Dr meu a spus ca daca reusesc sa o duc la termen va avea undeva in jur de 2500-2600g. Ar fi ok. Dar din iunie cantitatea de lichid amniotic a scazut tare (atingand indicele limita de 5)... Acum a mai urcat la 7, dar au inceput si contractiile, asa ca sunt iar consemnata la pat, pana nasc. Mi-am chemat ajutoare (pe tatal meu)sa se ocupe de Matei. E ok acum, ma simt mai in siguranta...
Situatia mea familiala se va definitiva dupa ce nasc....adica eu cu copiii, el cu viata lui. Dar nu disper. Sunt chiar fericita. Mi-am dorit enorm copii si o familie, dar partenerul nu e sigur ce isi doreste el... Adica sufera mai mult daca pleaca de langa mamitzica lui decat daca isi lasa copiii....
Asta e povestea. Cu final fericit, spun eu.

Si scuze daca e prea lung...



2ingerasi, mamica de nazdravan Matei Stefan (29.11.2007) si 35+ Antonia Maria

andr33aaa spune:

bun venit fetelor noi!
si noi schimbam azi semnatura, 33 saptamani, cu ceva emotii dar iata ca bebe este maricel acum. are 2100g si o gurita perfecta nu am inca poze scanate, le pun in album cat pot de repede.
nu s-a intors inca, capul lui sta in coastele mele si dr mi-a spus ca la 2100g si 1.60m ai mei s-ar putea sa nu o mai faca. dar asteptam si sigur... o sa facem cum vrea el
office, iti tin pumnii stransi pentru maine, sa fie bebe cel mai sanatos iar tu sa te refaci repede, repede... fara dureri, ok?

andreea, 33+ cu bebe andrei

tanamera spune:

2ingerasi jos palaria,mai rar atata optimism intro persoana.Esti de admirat.

Andr33aa felicitari pentru semnatura si pentru vestile bune.

Magdyi vreun semn de la medic?

31+ cu

http://lbdf.lilypie.com/QU3kp2.png