Iadul din rai....
Raspunsuri - Pagina 7
luny spune:
nu mai am cuvinte... doar ca e INACCEPTABIL ca vinovatii sa nu plateasca, macar sa-si simta constiinta incarcata, ca Ziua Judecatii va veni pana la urma...
Iubirea mea,
MATEI CRISTIAN - Mufarina Pufarina!(16 martie 2008)
Life is to precious to worry about stupid Shit!
maria_t1971 spune:
Dumnezeu sa-i vegheze pe ingerii din ceruri, pe cei de pe pamant, iar parintilor sa le mangaie sufletele indurerate.
Condoleante si mii de lacrimi pentru toti cei in suferinta.
CorinaDani spune:
marius, respect !
sincere condoleante celor loviti de aceasta enorma si de neinteles tragedie...
eu m-am cutremurat din nou, acum cateva zeci de minute, citind intr-un ziar on-line ca una dintre familii a fost anuntata ca le-a murit copilasul in teribilul incendiu, apoi au fost anuntati de preotul de la Gr. Alexandrescu de faptul ca bebelusul traieste, desi este intr-o stare foarte grava...daca stirea este adevarata, nu mai am cuvinte, sunt inmarmurita...sper din tot sufletul sa fie doar o stire falsa, si sa nu se fi intamplat asa in realitate...
Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)
inaioana spune:
Stirea e reala, i-am vazut eu la Tv. Tine de "profesionalismul" Politiei Romane care a incurcat borcanele.
Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).
ad_rianna spune:
marius ai toata admiratia mea! in cuvinte putine ai reusit sa exprimi toata suferinta si frustrarea noastra, a celor care ...nu putem face nimic decat sa fim revoltati...si cam atat...mai mult nu stim si nu putem face. pentru ca nu avem cu cine "sa luptam". totul se intampla la nivele mari
plang la fiecare stire noua, am plans si acum...si doar atat. doare chiar si neputinta. insa nu pot sa ma impac sub nicio forma cu cuvintele "asa a vrut Dumnezeu". eu ii multumesc in fiecare clipa a vietii mele lui Dumnezeu pt tot ce am, pt ca am copii sanatosi...nu cred ca in aceasta tragedie se poate pomenii numele Lui, decat in rugaciunile de odihna a sufletelor celor care au pierit. si pentru putere si liniste parintilor....eu asa consider 
ariel_7000 spune:
Imi simt sufletul inghetat...plang cu lacrimi amare. plang pentru puii aceia mici, pt parintii lor, pentru chinurile lor...pe mine inca ma mistuie chinul prin care a trecut puiul meu la nastere, dar el a supravietuit! de cate ori vad ceva de genul asta, imi simt sufletul sfasiat iar si iar si iar...e de nedescris in cuvinte ce simte o mama cand vede cum se scurge viata din puiul ei! pentru sansa pe care mi-a dat-o Dumnezeu o sa multumesc mereu...cand ma gandesc ca am fost la doar 1 secunda de o asa nenorocire, din vina celor care trebuie sa dea viata, nu moarte...
Dumnezeu sa ii primeasca la El pe ingerasi si sa le aline suferinta parintilor...sa ii pazeasca pe ceilalti pui si sa ii ajute sa lupte...sa faca dreptate in lumea asta, sa nu mai existe oameni care sa sufere din cauza acestui sistem putred! Sa ne apere Dumnezeu...!
" SALVEAZA-L PE SILUAN!!! TU IL POTI AJUTA!"
cori_mic spune:
Cand am nimerit pe canalul pe care transmiteau in direct imagini de la giulesti am sperat sa nu fie adevarat.. am sperat sa fi reusit sa scoata copiii inainte de a fi afectati... am sperat. Durerea parintilor, micutii scosi in paturi termoizolante m-au adus in pragul disperarii. Am plans pana tarziu in noapte si nimeni nu m-a putut opri cu toate ca sotul a incercat orice.
Si cum sa nu plangi cand suflete total nevinovate, ingerasi abea adusi pe lume care aveau atata nevoie de ajutorul nostru, care erau cu totul in grija noastra, a adultilor, fara nici un fel de putere si aparare, au fost chinuiti si smulsi din viata fara sa primeasca ceea ce aveau atat de mare nevoie: grija si ajutor in acele clipe...
Nu vreau nici sa imi imaginez ce e in sufletele parintilor... Si a cui e vina? Mai conteaza? Mai are vre-un rost? Cum de se intampla astfel de lucruri , cum de se permit atatea tragedii in maternitatile in care ar trebui sa ne simtim in siguranta?
Cu inima sunt alaturi de parintii ingerilor, desi de acum nimic nu le poate alina durerea...
Cori 
35+ cu 
Maya. Doamne ajuta-ne sa crestem sanatosi.
dietrich spune:
Dumnezeu sa-i odihneasca in pace!
Ma rog ptr parintii care si-au pierdut ingerasii sa poata trece peste aceasta nenorocire datorata SISTEMULUI SANITAR INEXISTENT IN ROMANIA!
mutze spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui marius Situatia face ca eu un simplu om ce-mi petrec viata atat de comuna sa fiu pus in situatia de a plange. Plang rar. Daca pana mai ieri nefiind un adept al ziarelor si stirilor am aflat de tragedia inimaginabila petrecuta intr-un loc pe care 99.99% dintre oameni il pot numi poarta raiului, acum dupa ce am vazut imagini de acolo m-am pomenit trecand prin stari diferite, de la atentie, la soc, la lacrimi de furie. Nu cred ca tine de montaj. Atata disperare nu am mai vazut demult. Si nici nu mi-as dori sa mai vad. In mod normal o femeie si un barbat ajung in teritoriul numit maternitate cu sufletele incarcate de emotie, de griji, de bucurie. In mod normal 99.99% dintre viitoarele mame si viitorii tatici isi vor aduce aminte toata viata de aceste prime momente ale nasterii copilului lor. Si acum? Ce greseala atat de mare de absurda sa determine sau de ce sa existe femei care duse pe targa ori sprijinite de altii sa se uite sa intrebe sa se chirceasca de durerea neputintei intreband : "Unde mi-e copilul? Unde mi-e copilul? E viu sau e mort?" Mi se strange inima si pielea ma doare doar vazand si auzind. Nu stiu daca ma pot transpune. Dar doare. "Mama, copilul e bine" plange un tata ridicand bratele spre cer. "Nu stiu, am auzit un bubuit, apoi fum, mult fum, tipau, m-au scos pe targa. Copilul....a ramas" spune o mama cu ochii goi. Nu plange. E o fata golita de orice. Nu plange. Stau si ma gandesc ca mai bine ar plange. "Plangi femeie! Plangi!" Urla in mine neputinta, aproape ca urasc clipa aceea. "Plangi femeie!" palma trecuta peste fata imi sterge lacrimile. Plang eu! La naiba sa o ia de viata! Si aud si vad si eu ambulantele si pompierii si aud ca prin vis: " Daca ar fi fost acolo asistenta cred ca nu ar fi fost asa ceva. Dar eu cu un stingator nu am putut sa fac nimic" - este ceea ce un tatic asteptand clipa nasterii fetitei lui a facut acolo. "Totul frigea, era o caldura si un fum insuportabil. Credeti ca un copil ar fi rezistat la asa ceva? Eu cred ca nu." Si ma uit la el si la fetita din brate, copil cu noroc, parinte cu noroc, mamica cu noroc, noroc din noroc. Si vad din nou si din nou acei doi ochi goi al unei femei venita din rai, pierduta in iad, neasteptand nimic, decat pierdutele-i cuvinte: "Nu stiu, am auzit un bubuit, apoi fum, mult fum, tipau, m-au scos pe targa. Copilul....a ramas" Si eu raman la randu-mi cu sufletul stors de neputinta si strig nici eu nu stiu catre cine, si de ce : "Plangi femeie! Plangi! Ai mila de tine!" Unde Doamne suntem noi? In iad, in rai? sau undeva pe drum, pierduti, rataciti. Si cel putin eu plang. Eu pot. Dar ea? Off, Doamne! De ce? Eu pur si simplu / Pagina legislativa |
,pentru randurile scrise.eu recunosc faptul ca nu am vrut sa urmaresc cu prea multa atentie derularea evenimentelor,pt.ca as fi atins un prag al disperarii,frustrarii,neputintei adunate in ultimul timp,prag pe care l-as fi trecut foarte greu.azi,mi-a spus iubita ca s-a deschis un subiect nou legat de tragedia de la Giulesti,subiect lansat de un barbat.nu stiu,curiozitatea sau dorintza din ce in ce mai mare de a fi cat mai in apropierea acestei tragedii(asta nu dintr-un spirit morbid),m-au facut sa citesc toate postarile.disperare,deznadejde,neputinta in stare pura.iti propun ceva:pe acest forum esti o autoritate,cred ca oamenii care sunt pe aici,vor citi ce scrii,deci esti in masura sa ne mobilizezi a.i.sa actionam ca un tot comun.cere-le un nr.de telefon,o adresa....orice data de contact,luam legatura,vorbim si ne sfatuim cum putem ACTIONA.e datoria noastra morala si singurul mod in care le aratam celor indurerati ca ne pasa de ei,ca ii sprijinim.P.S.mi-ar placea ca,indiferent de decizia pe care o iei,sa-mi dai de veste ca ai citit propunerea mea.multumesc anticipat,Marian.