Oare chiar am facut rau?

Delia21 spune:

Speed,da,fata se afla in Romania

Cris,...da pai asta m-a ingrozit si pe mine...deci 2 dinti...si apoi si un timpan spart...deci nu e vorba de o palmuta ...fara urmari.Chia am fost ingrijorata de siguranta ei;cand esti lovita bestial...cu pumnii...cine poate garanta ca la urmatoarea "dragalasenie"....nu se poate ajunge si mai rau,adica sa nu se mai ridice dupa o lovitura.Biribu,si eu sunt perplexa...de unele raspunsuri primite.

olympia spune:

Delia, toate cele care ti-au spus ca ai facut rau au facut-o pentru ca fata asta are 23 de ani si nu 16. Deci parintii nu pot depune o plangere in numele ei, parintii nu pot s-o incuie in casa ca sa nu se duca dupa tip si asa mai departe. Ea e cea care are nevoie sa inteleaga ca relatia e distructiva, ea trebuie s-o rupa si sa se adune. Acum e furioasa fiindca parintii au coplesit-o probabil cu reprosuri si invinuiri, ca a ajujns in situatia asta, ca s-a facut de ras, ca asa au educat-o ei... Ea se simte tradata de tine, umilita de parinti, de situatie. De ce nu se simtea umilita ci iubita cand o lovea tipul, de ce-ti arata urmele ca pe trofee, asta ma depaseste. E clar ca are nevoie de ajutor, ma indoiesc insa ca parintii vor sti s-o ajute.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Delia21 spune:

Olimpia,nu mi le arata ca pe niste trofee...ci insista sa le vad prin webcam....si plangea,dar imi tot spunea ca el nu a fost asa in primii ani....si ca ea nu intelege ce s- putut intampla cu el;in mintea ei el este un om minunat...si o forta rea de din afara...a pus stapanire pe el...si ea doar are nevoie de rabdare sa astepte...ca el sa redevina asa cum a fost in primii lor 2-3 ani...cand nu a atins-o cu o floare.Ba mai mult....a identificat ca forta malefica...si cauza tuturor relelor facute de le....ca fiind cealalta...ca da,...de cand a venit cealalta in viata lui....cam de atunci au inceput violentele.El o implora sa il lase in pace....ea...il cauta in continuare...din cand in cand el vine pe la ea...si incep "pedepsele" si reprosurile...caci ea a sunat-o si deranjat-o pe cealalta...cu amenintari si promisiuni de genul ca ea nu se va lasa in veci de el ...si nici el de ea....din moment ce el...merge pe la ea cel putin o data la cateva zile/saptamani.E o circaraie acolo....dar exact cum spunea cineva aici....ea se comporta ca un toxicoman;parintii chiar spuneau ca ei nu pricep...de ce poate ea accepta asta....ei nelovind-o o data,nici macar cu o palma in copilarie.Parintii incearca sa faca rost...nu stiu cum...de un nici nu stiu cum i zice....o decizie de la politie prin care lui sa i se interzica sa se mai apropie de ea....dar binenteles ca e greu de obtinut asa ceva fara acordul ei.Nu i-am mai sunat ...si nu am noutati de la ei.

speed spune:

Delia, in situatia asta (prietena ta in Romania si tu in America) cred ca ai actionat asa cum ai putut mai bine in situatia data.ai petrecut timp discutind cu ea pe net( mai mult ce puteai face, nu-ti poti lua bilet de avion in fiecare weekend pentru dicutii face to face sau pentru a o duce la consiliere) , nu a dat rezultate si ca urmare i-ai contactat parintii. daca ati fi fost in acelasi oras sau in aceeasi tara macar poate as fi zis ca ar fi trebuit sa incerci alte metode inainte de a lua legatura cu parintii dar asa sincer nu stiu cum ai fi putut ,fizic, sa fii alaturi de ea.
cred ca acum e important sa tii legatura cu parintii ei cit de des poti si sa vezi daca si cum actioneaza ei.daca crezi ca nu pot face nimic s-o ajute atunci le-as spune sa te puna in legatura cu cea mai buna prietena a ei din Romania si ,impreuna cu ea(sau el) sa stabiliti un plan de a va ajuta prietena.
la urma urmei ,ca mama, mi-as dori sa aflu daca fiica mea s-ar afla intr-o situatie asemanatoare chiar daca ea nu si-ar dori sa aflu.
eu am fost intr-o situatie cumva asemanatoare (dar nici pe departe atit de grava), nu am contactat parintii fiindca situatia s-a rezolvat dupa un timp (fara ajutorul meu) dar daca s-ar fi inrautatit cred ca as fi luat si eu legatura cu parintii...

pearljam spune:

Delia ma bucur ca mai sunt si oameni care le pasa. Poate metoda nu a fost eficienta, nu inca, dar daca parintii incearca sa fie alaturi de ea si sa nu inceapa cu reprosuri la adresa ei sau a "prietenului", exista o speranta. Poate acum ea e in defensiva, e normal, dar daca acum parintii incearca sa discute deschis despre ce se intampla poate o pot ajuta. De multe ori cand interzici ceva cuiva acel ceva devine si mai ravnit, in situatia de fata prietenul. Ma gandesc ca ar fi bine ca parintii, impreuna cu fata sa vorbeasca deschis cu prietenul, sa vada care sunt intentiile lui, desi noi banuim, fara acuzatii de nici un fel, stiu ca e greu. Lucrul acesta nu ajuta la imbunatatirea relatiilor dintre "prieteni", dar in acest mod parintii pot fi alaturi de fiica lor, iar ea o sa poata sa vorbeasca deschis cu parintii. Daca intr-o zi el vine, o abuzeaza in fel si chi iar ea nu are pe nimeni poate de incredere cui sa povesteasca poate fi si mai rau.

Cei salbi nu vor putea niciodata sa ierte. Iertarea este calitatea celor puternici. - Mohandas Gandhi

Alizee spune:

Am avut o prietena in adolescenta. In urma cu cateva luni, m-am trezit cu ea la usa. Era foarte suparata; voia sa intenteze divort de barbatul cu care era maritata de 20 de ani si care tot de atati ani o bate, o injura si trateaza ca pe o carpa. Betiile lui sunt la ordinea zilei; fara alcool ii tremura tot trupul. Au impreuna 2 fete, traumatizate de scandalurile din casa.
Eu am sfatuit-o din punctul meu de vedere, dar nu a coincis cu punctul ei de vedere, asa ca imi tin gura si nu o mai tulbur cu nimic.
Concluzia : sunt oameni carora le face placere sa aiba o viata mizera si sa isi planga de mila in acelasi timp.

Delia, daca fata te uraste, de fapt uraste faptul ca ai dezvaluit parintilor ei in ce fel de relatie intelege ea sa traiasca. Asta inseamna ca in subconstient realizeaza ca nu este normal ca un barbat sa se cmporte astfel cu ea, dar din cine stie ce motive, ramane agatata de acesta.
Daca ea nu se respecta, nimeni nu o va respecta niciodata.

Nu poti decat sa te indepartezi de astfel de persoane care te obosesc, fiind in dezacord cu modul tau de gandire.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

Alizee spune:

Exact.

Edit : tocmai am citit postarea in care povesteai cum fata se tine dupa el si ii cerseste atentia chiar daca asta inseamna bataie pana la mutilare.
Eu as zice sa discuti cu parintii ei inca o data; fata asta a dezvoltat o obsesie. Daca nu era acest barbat, ar fi fost altul.
Subaprecierea propriei persoane si relatia precara cu parintii ar putea fi o explicatie, totusi are mare nevoie sa mearga la un consilier competent ea si parintii. Parintii pt a intelege cum sa o ajute; este evident ca nu stiu. La 23 de ani nu ar trebui sa ii interzica sa nu se mai vada cu el, ci sa discute cu ea in permanenta, sa ii fie aproape cu vorba si cu fapta.



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

emilia.m spune:

Si eu cred ca ai facut bine. Mai tarziu, cand isi va da seama cat de rau putea sa ajunga daca nu interveneai, o sa iti multumeasca chiar ea. Poate nu iti va multumi in fata pt ca poate va fi prea orgolioasa sau jenata de situatia groaznica in care ajunsese, dar cu siguranta va fi recunoscatoare. Ar fi o idee poate sa le trimiti parintilor ei linkuri despre sindromul Stockholm, sa inteleaga mai in profunzime ce se intampla cu fiica lor, astfel poate o vor putea ajuta mai mult. Noroc ca termina in curand scoala si astfel se va distanta poate de el.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

Dorsilia spune:

dupa parerea mea trebuia sa o convingi pe ea, pe studenta batuta de prieten, ca are nevoie de suport si sa o indrumi unde sa-l caute (prieteni, parinti, medici psihiatri etc) pt ca daca nu era rapita si sechestrata, si nici macar casatorita (cu sau fara copii) cu individul, numai Dumnezeu stie de ce indura abuzurile in acele moduri....faptul ca ti se plangea tie si iti arata cum era mutilata pe webcam poate insemna ca cerea sprijin (moral, poate si material ?) .... si tu asta trebuia sa faci. Nu e minora si nici macar psihiatrul ei nu ar avea dreptul sa-i informeze parintii despre plangerile ei, de aia zic ca tu nu ai facut bine ca i-ai informat parintii fara sa-i ceri ei permisiunea sa faci asa ceva.

Daca tot ai vrut s-o ajuti sa depaseasca aceasta problema, singurul mod concret si simplu in afara de faptul ca o ascultai, era sa o asiguri ca trebuie sa ceara ori ajutor psihiatric, psihologic, poate sa se intoarca spre parinti, prieteni sa mai ceara sfatul lor, ori sa renunte pur si simplu la asa relatie.
Si daca nu era suficient de convinsa fara dinti, cu vanatai, cu timpanul spart si stima de sine terfelita la maxim ca e cazul sa se indeparteze de acea relatie, atunci evident ca ii trebuie un ajutor specializat.

edit: oare ce model familial de mic copil a a vut fata asta? o bateau parintii ca s-o disciplineze? se bateau ei intre ei, tatal ii batea mama cumva? nu vad normala ancorarea ei intr-o asa relatie si mai ales nu vad normala reactia ei violenta cand a aflat ca i-ai informat parintii (chiar daca nu aveai dreptul sa o faci, ea daca avea o minte limpede, macar putea sa aprecieze ca ai vrut s-o ajuti cum te-ai priceput si tu, insa mintea ei e tare tulburata). Tu personal de acum, nu o mai poti ajuta cata vreme ea insasi "nu misca un deget", intampina cu rezistenta orice tentativa de sprijin efectiv. Nu poti oferi ajutor decat daca ti se cere si se si accepta, nu cu forta. Ea vrea mereu sa aiba probabil pe cineva ca tine careia sa i se vaicareasca din nou si din nou, poate daca i-ai fi trimis un teanc de bani pt o dantura noua si mai rezistenta ar fi reactionat mai bine, dar nu aia era alegerea corecta pt ea (suna sarcastic dar poate ar fi mai bine s-o intrebi direct "fata draga, spune-mi cu ce vrei tu sa te ajut, concret, de aici de peste ocean") Asa....numa plangaceala din partea ei si oboseala psihica pt tine...nu e de nici un folos nimanui.

emilia.m spune:

Nu cred ca mediul familial a avut vreo legatura. Ai mei se mai certau cand eram mica dar nu se bateau nici-intr-un-caz si nici pe mine nu ma bateau. Am fost un copil mult dorit si rasfatat si iubit. Si cu toate astea am ajuns pe rand in 2 relatii abuzive (fizic dar mai mult psihic) fara sa-mi dau seama. Primul, iubitul din liceu, la inceput era ok si pe urma, pe masura ce ma atasam de el, devenea tot mai posesiv, mai obsedat, ajusese gelos si pe aerul care ma inconjura, nu puteam misca fara el, m-a lovit de cateva ori pt ca-mi reprosa ca n-a fost el primul barbat din viata mea. Era un handicapat. Vroiam sa ma rup din relatie dar nu puteam ca era scai dupa mine, cu amenintari ca se sinucide sau ca ma omoara pe mine... in fine... cu greu am scapat de el.
Ulterior am fost 6 ani cu un tip care nu era gelos, imi oferea maxima libertate, puteam face orice, dar avea mentalitatea aceea conform careia femeia tre' sa aiba cariera dar si grija de casa si de barbat iar barbatul doar sa mearga la servici si atat. Si ma saturasem sa-l vad cum nu misca un pai, sta cu burta-n sus si telecomanda in mana si imi cere mie sa gatesc, sa calc, sa aspir si sa sterg praful (in acelasi timp daca se poate). Am incercat o vreme dar n-a fost de mine si ne tot certam ca nu imi convenea sa ma trateze ca pe o sluga. Colac peste pupaza la un moment dat i s-a parut ca-l insel si m-a lovit. L-am parasit dupa 6 ani de relatie. Si nu regret. A fost o relatie in care am invatat lucruri multe si m-am dezvoltat din multe puncte de vedere (de aceea n-as califica-o tocmai drept abuziva) dar nu a fost o relatie care ar fi putut avea o finalitate fericita.
Acum sunt, de un an, cu un tip care nicidata n-ar ridica mana asupra mea. Bag mana in foc pt asta. Evident - daca cumva viata imi va dovedi ca ma insel - si 80 de ani sa am si 5 copii cu el si tot l-as parasi.

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.