Oare chiar am facut rau?
Raspunsuri - Pagina 5
cleo78 spune:
Delia, eu as fi facut plangere la politie ca am vazut-o batuta/luand bataie Te admir ca ai facut ceva.... din punctul meu de vedere, ai facut ce ai crezut ca e mai bine!!
Asa cum a zis o fata atat de frumos, in romania aceste cazuri ajung si la spital, sau mai rau, la morga.
Sunt diverse dileme: asta se intampla in Ro? sau EA e cu tine, in SUA? pt ca e o diferenta imensa de atitudinea viitoare. Eu as fi facut plangere si la politie... dar in ro nu merge....decat daca face plangere vreun vecin ca e deranjat de ce urlete aude etc. Ea locuieste cu parintii? ea ce viata are? Unde in Ro este? pt ca in provincie, e mai rau ca in Bucuresti...
Are job? depinde financiar de parinti? ca daca locuiesti si depinzi si financiar, atunci mi se pare firesc sa accepti conditiile lor. Eu nu as accepta sa imi vina copilul batut in casa! M-as implica...m-ar afecta... iar la educatia romaneasca, prima idee ce imi vine in cap este "ce zice lumea????"
Din ce presupun, voi sunteti la mii de km, si ea a avut curajul sa ti se confeseze tocmai pt ca nu da ochii cu tine. Cand a fost nevoie sa se explice fata in fata... a intervenit shocul.
Din pacate, cred ca ea are probleme mult mai grave. E intr-o relatie obsesiva...bolnava, si nu se poate debarasa. Imi aduc aminte, ca in anii de facultate, la camin, am vazut un asemenea caz (la barfa baietii sunt sunt mai tari decat fetele ....), o tipa se tinea dupa un X, ca e indragostita, nu accepta ca el nu o vrea, ca el e cu alta, ajunsese ala asa de agasat de ea, incat a inceput sa o loveasca, sa o injoseasca, sa ii ceara bani, orice - era dispoerat tipul dar si fara scrupule... iar ea era fericita asa, ca macar o atingea, fie si cu piciorul ....
Nu stiu cum s-a terminat... sau cum au mai decurs.
Delia, si io am cazuri de genul asta in jur. Diferite, dar agresive. Am incercat sa 'imi salvez' mama, din pacate ea nu vrea sa fie salvata... am revazut aceleasi scene in relatia verisorilor mei..am fo f. afectata ca cel mai mult le sufera copilul. Si io am simtit nevoia sa intervin tocmai pt ca mi-e mila de copil, si mai ales ca m-am regasit io in el, si ca banui ca mama nu poate sa opreasca cosmarul. Din pacate, inca continua, si la un moment dat am incetat sa ne vedem si am racit discutiile, pt ca nu puteam duce. O lasam pe verisoara sa povesteasca, incercat sa o conving sa mearga la psiholog, sa o scot din casa, din pacate salvarea nu vine de la mine, ci din ea.
din ce inteleg, fata asta are nevoie de atentie. Si o cere in toate modurile!!!! Asta inteleg din faptul ca iti cere tie, ca in noptile tale sa stai sa te uiti pe webcam la vanataile ei. Probabil nici nu are prietene reale... la naiba, nici nu as vrea sa ma vada cineva cu asa o tipa disperata!!! Mie imi sugereaza ... a fenomenul drog, a in sevraj dupa atentia lui! nu conteaza efectele secundare, numai sa fie drogul...
Intrebi daca exista o cale mai buna. Nu cred ca exista raspuns! Orice decizie ai fi ales, toate aveau efecte secundare, iar solutia de a tacea si a continua sa o asculti cum ia bataie era cea mai proasta din toate. Iar indoielile care le ai...le-am fi avut toate de aici, de eram in situatia asta, sunt pt ca te doare sufletul sa vezi pe cineva suferind, ca ti-e draga asa cum e... si poate de aceea ai si facut ceva, sa simti ca faci.
Ce alternative aveai? sa stai in continuare pe mess doar sa o consolezi? Sa o sfatuiesti acolo unde ea nu aude ce zici tu? Sa vorbesti cu el?
Din pacate te-ai bagat intr-o relatie bolnava cu ea. Ea e bolnava. Ea nu are prietenii reale. Nici tu nu esti o prietena reala pt ea, esti prietena virtuala careia a putut sa ii spuna orice, si care din lumea virtuala a leganat-o putin...Relatia voastra, fiind doar virtuala (cum presupun), nu are consistenta!
Ea zice ca i-ai inselat increderea. La naiba, ce incredere?? ca ti-a destainuit uo ilegalitate, si care a pus-o situatii penibile? Voi nu erati prietene!! tu erai doar un umar de sters lacrimile... pt ca increderea nu era in ambele directii. Daca avea incredere in tine, macar incerca una din solutiile care i le-ai propus.
cum as fi procedat eu? acum 10 ani, stateam langa ea, plangeam langa ea, ii bandajam vanataile.. iar si iar. In ultimii ani m-am indepartat de relatiile bolnave. De oamenii bolnavi.
Intrebarea care imi vine: ce relatie are cu parintii? Orice copil are secrete fata de parinti... dar ea nu mai e copil, are 23 ani... adica incerc sa inteleg cum de accepta ea agresivitatea...cu atata seninatate, de atatia ani! Si aici si io vad greseala la parinti: daca iti sunt tie buni prieteni, si din interesul relatiei cu copilul, nu trebuiau sa dezvaluie sursa, si anume pe tine. Tu ai facut bine ca le-ai zis, pt ca ei nu stiau, - pana la urma, inteleg ca ei iti sunt mai prieteni decat fiica lor.
Incerc sa inteleg de ce au simtit nevoia sa ii 'desconspire' sursa.
Si mai grav, e altceva: ca ea se comporta cu tine fix ca prietenul ei: a devenit ca el! si-a gasit victima in tine, si a devenit agresor si te-a transformat pe tine in victima, si se descarca pe tine!. Mi se pare ca ea copie profilul agresorului ei....
parerea mea e: EA, VICTIMA, e un copil abuzat. Asta e profilul meu care mi-l fac din ce descrii. Si ca a ajuns in situatia de a fi iar abuzata de parinti.
DIn pacate, asta nu aveai de unde sti... numai un psiholog putea desface lucrurile si sapa si sa o faca sa inteleaga...
Mai re-citii din urma subiectul...
Prietenul ei este abuzator? Toate am sarit cu gura pe el... dar daca el este o victima, si, ca si copiii mici de la nisip, cand alti copii se suie in cap, si il sufoca, tot ce stie sa faca este sa ii impinga cu picioarele... Daca in relatia lor, ea este abuzatorul?
Loma spune:
Raspuns la subiect: Da ai procedat foarte bine.
Fata trebuie ajutata, singura nu reuseste, si probabil ca nu intelege cat sunt de grave unele lucruri, mai tarziu o sa iti multumeasca.
Daca te uraste inseamna ca mama ei nu a stiut cum sa vorbeasca cu ea, nu sunt prietene bune, probabil de asta fata ti-a zis tie intai si nu mamei ei... de aici incolo e treaba parintilor ei sa o ajute pe copila lor, tu doar le-ai tras un semnal de alarma.
Kariris spune:
Da Delia ai procedat bine. Altfel nu o puteai ajuta, tu fiind la asa o mare distanta si neputand sa te implici fizic direct in viata ei. Nu conteaza ca are 23 de ani sau 43 de ani... sunt oameni care la un anumit moment trebuie ajutati, chiar daca cu forta sa iasa dintr-o situatie, pentru ca sa isi poata continua viata normal. Nu poti stii ca fata nu se drogheaza si de aceea e obsedata de el si suporta atatea maltratari de la el. E clar ca il iubeste si e obsedata de el. Am cunoscut si eu tipul acesta de femeie care ca prin minune a ramas in viata dupe 15 ani de batai crancene. Si acum e tot cu el dar nu o mai bate.
Acum depinde de puterea si perseverenta parintilor in a o ajuta si in modul lor de abordare....
Din nefericire omului poti sa-i iei cu forta, sa-i dai cu forta niciodata!
Asa ca o foarte probabil ca ea sa fie setata pe autodistrugere pe "altarul iubirii" si nimic si nimeni sa nu o poata ajuta pentru ca ea de fapt nu vrea.
buflea spune:
Dar care este continuarea povestii ? Tu ai spus parintilor si ...ce s-a mai intamplat, in afara de faptul ca ea s-a suparat pe tine ?
Mie mi-e teama ca parintii nu au cum s-o desparta cu forta de ala, asa ca degeaba au aflat si actiunea ta, desi cu intentie buna, nu a facut decat sa o indeparteze si mai rau de cei care o pot consola.
Cel mai bine incercai sa o convingi pe ea sa caute ajutor specializat, sau sa plece din relatie, din oras, sa le marturiseasca ea parintilor sau puteai sa te oferi sa le spui tu ca sa-i pregatsti ... nu stiu, trebuia sa joci in continuare rolul de confidenta, ca sa incerci cumva sa o manipulezi spre salvare (asta daca chiar iti pasa si vrei sa te implici) - poate tu ai fi avut mai multa influenta asupra ei decat parintii ei ... dupa mine, numai ea poate sa se salveze, cu ajutor, dar trebuie initiativa din partea ei ... cu forta, cu parintii amenintand ca ii taie fondurile la telefon si politia batanad in usa nu cred ca o sa iasa un final fericit din povestea asta.
Ca o concluzie - cred ca te-ai grabit spunand parintilor si nu ai rezolvat nimic. E ca si cum ai tratat-o ca pe un copil neresponsabil cand cu siguranta ea se crede matura si stapana pe propriile decizii.
cleo78 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui buflea Cel mai bine incercai sa o convingi pe ea sa caute ajutor specializat, sau sa plece din relatie, din oras, sa le marturiseasca ea parintilor sau puteai sa te oferi sa le spui tu ca sa-i pregatsti ... nu stiu, trebuia sa joci in continuare rolul de confidenta, ca sa incerci cumva sa o manipulezi spre salvare (asta daca chiar iti pasa si vrei sa te implici) - poate tu ai fi avut mai multa influenta asupra ei decat parintii ei ... dupa mine, numai ea poate sa se salveze, cu ajutor, dar trebuie initiativa din partea ei ... cu forta, cu parintii amenintand ca ii taie fondurile la telefon si politia batanad in usa nu cred ca o sa iasa un final fericit din povestea asta. |
cum ai spus, numai ea poate sa salveze. Sugestiile, asa cum zice Delia21, i le-a dat - ea trebuie sa ia o decizie. DUpa 5-6 ani in relatia asta - evident are nevoie de ajutor specializat.
Chiar Delia21, cum au mai decurs lucrurile?
Nu ai de ce sa te simti vinovata, si indoielile nu isi au locul - orice decizie ar fi afectat-o negativ, inclusiv aceea de a tace si nu te implica, pt ca realitatea ei e negativa (io mi-o imaginez ca intr-o mlastina, in care se zbate dar nu vede malul si se indreapta spre ape mai murdare).
Delia21 spune:
Continuarea:reiau...in iunie-iulie...am pierdut nopti aiurea....ascultand-o.Eu ...nu sunt un om cu resurse de energie nelimitate,...am un copil,am cursuri....si nu cred in a nu face nimic.Sunt un om de actiune,iau decizii,le gandesc in prealabil binenteles...si le urmez...nu cred in lamentari care tin mai mult de o zi.Asa ca...am intervenit sunand parintii...ea s-a suparat foc...si am convenit de comun acord eu si ea...sa nu ne mai vorbim.E mai bine asa....daca ea...nu e pregatita sa faca ceva bun pentru ea...eu am datoria sa ma protejez pe mine de energia negativa....eu nu puteam sa fac ce imi cerea ea....adica sa-i sun parintii respectivului...si sa le spun ce?Sa-l farmece ei pe fiul lor...caci ea nu poate sa renunte la obsesia ei pentru el...si ca atare...ea e dispusa sa astepte si sa indure orice....numai ca sa fie cu el.Am incercat sa o ajut...dar daca ea nu vede ca are o mare problema...si nu doar o problema...nu mai am cum sa o ajut.Trebuie sa imi vad de ale mele...caci destule nopri,ore...mi-am consumat cu povestea asta.sunt impacata ca am incercat sa o ajut...asa cum am crezut eu ca e posibil.....mai departe e problema ei si a parintilor ei.Poate suna cinic...dar chiar am suferit sufleteste pentru ea pana m-am saturat...si simt nevoia sa trec mai departe si sa-mi vad de viata mea.
blackpanterro spune:
Delia, din pacate nu poti sa ii ajuti pe cei ce nu vor sa se ajute singuri...pacat de fata asta ca isi pierde mintile dupa individul ala...
Adriana 39+ Isabelle Marie si Aidan Alexander - 5 ani
A ticket to hell has never been funnier