Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)

maria_alexia spune:

Scuze daca am mers prea departe cu comparatia cu situatia lui Ralucis (pe care nici n-o cunosc suficient, de altfel). Ma refeream strict la ai mei ca sunt dezastru.
Vazusem o situatie similara in datele majore: varstele copiilor, abordarea noastra, a parintilor, rezultatele si perceptia lor de catre cei din jur.
Putem reveni acum la tema, va rog?

Da, ai mei fac tot felul de traznai, care lor li se par amuzante. Unele si noua. Dar altele nu. Si e vorba strict de limite impuse de societate - pe care noi le respectam.
La exemplul tau: nu, nu e problema celorlalti oameni din restaurant daca sunt deranjati de galagia si alergatura copiilor nostri, ci a noastra, ca parinti! Si vrem sa o rezolvam.

ralucis spune:

Multumesc pentru raspunsuri!

Maria, si noi ne-am confruntat recent, in concediu, cu o situatie ca cea descrisa de tine, copiii nostri vs copiii altora, si am vazut si la alti parinti exact ceea ce spui tu, copii cuminti, pe care parintii reuseau sa ii domoleasca in anumite cazuri prin ton sau anumite reguli stabilite de ei. Eu nu ii vad pe ai mei dezastre in societate, desi nu sunt genul de copii care sa stea smirna acolo unde ii pui. De exp, nu pot intelege de ce li se cere unor copii de varsta alor mei sa fie nemiscati la masa pana vine mancarea la restaurant, ca sa nu mai spun ca langa restaurant era un loc de joaca care suscita interes si copiii trageau inspre el sau o lada mare cu inghetata si ei vroiau sa se uite pe pozele cu inghetata de pe ea. Eu cred ca e normal ca ei sa fie...copii, pana la urma, dar cand unul, doi, trei oameni iti spun ca, de fapt, nu e normal ca cel mic sa nu asculte parintele care ii spune copilului ca nu are voie sa se dea jos de pe scaunul de la restaurant 25 de minute pana vine comanda, te intrebi daca tu nu esti cumva pe langa subiect si procedezi gresit.

Va spun sincer ca ce m-a deranjat cel mai mult era nu ce faceau ei, ci faptul ca ii vedeam pe prietenii de la masa deranjati ei insisi de faptele lor. Deranjati in sensul ca, neobisnuiti fiind cu un copil curios care pune zeci de intrebari si vrea sa vada ce e in jurul lui, il percepeau poate ca pe un posibil exemplu negativ pentru copiii lor, nu stiu?

Pe mine m-a mahnit foarte mult in ultimul timp ca primesc sfaturi despre cum sa ii "cumintesc" pe copii si toata lumea imi spune ca nu este normal ca ei sa fie asa energici, iscoditori, si, chestie care ma irita cel mai tare, ca nu este normal ca ei sa faca ce vor ei. Adica, daca ei scot vesela din dulap (le-am explicat ca cea de ceramica se poate sparge, au inteles, o scot doar pe cea de plastic/inox, obiecte mici, pe care le pot manevra pe o bucatarioara de jucarie a lor) eu ar trebui sa le spun ca "nu faceti ce vreti voi, ca asta nu e jucarie" ca si cu alte obiecte care nu sunt jucarii, de exp haine, incaltari, carti, si sa ii determin sa inteleaga ca nu au voie decat cu ceea ce este al lor. Asta nu pentru ca ar strica ceva, desi iau in calcul si asta, ci pentru ca mi s-a spus "cum, ei scot astea si pe urma tu muncesti sa le pui la loc?". Ei uite ca uneori am muncit sa le pun la loc, dar de multe ori si copiii le-au pus singuri inapoi, amuzandu-se de situatie si aranjandu-le mai frumos decat inainte!
Ceea ce este confuzant pentru copii, zic eu, este ca eu incerc sa adopt un fel de educatie, rudele/apropiatii le explica altceva, de exp eu nu vreau sa ii admonestez in niciun fel, dar altii isi permit sa ii certe, tipe la ei, etc.

Si stiti ce mi s-a spus chiar ieri, cand am incercat sa vin cu niste exemple de pe forum, de aici? Ca astea sunt exceptiile care confirma regula, regula fiind ca majoritatea parintilor stiu sa se impuna in fata copiilor si copiii sunt ascultatori, nu ca ai mei :(

maria_alexia spune:

Ralucis, am inteles.

Eu nu am asa multe pretentii de la copiii mei. Alegem anume un restaurant cu loc de joaca, incat ei sa aiba unde sa-si descarce energiile cat timp asteptam dupa mancare. Nu ii chem la masa decat strict ca sa manance. Cat vor ei, ce vor ei.
DAR: le cer sa manance sezand frumos pe scaun, si sa nu faca toate traznaile cat timp sunt la masa (nu le insir aici, ca va ingroziti de cate pot ). Si e foarte greu chiar si asta.
Nu ma intereseaza si nici nu ascult de parerile cum ca "le lipseste o mama buna de bataie ca sa stea locului."
Dar vreau sa fim in stare sa le impunem niste limite clare de comportament cu cei din jur. Daca nu le invata acum, atunci cand ???

maria_alexia spune:

Da, nici eu nu ma simt confortabil in situatia asta, care ni se intampla de cele mai multe ori - copiii mei rareori gasesc companioni crescuti la fel de liberi. Dar am inceput sa nu-i mai privesc prin ochii prietenilor (=cu dezaprobare) ci sa fiu activ de partea lor, am intrat in actiune si i-am condus, incat am reusit chiar sa le scot in evidenta si partile bune (afla/cunosc mai multe, se misca mai activ si mai bine etc. etc. ).
Si de multe ori am reusit sa rastorn balanta - e doar o chestie de perceptie a lucrurilor.


Hehe, de cate ori nu ne-am ales si noi cu observatia asta . Exprimata in sensul de: copiii vostri nu asculta de nimeni si nimic!
Cand a fost cazul, am explicat ca noi acolo pur si simplu nu pusesem limita, caci nu ni s-a parut ca e nevoie, ca e mai bine sa lasam copilul sa exploreze.
Problema ramane in celelalte cazuri, unde chiar e nevoie sa punem limite. Pentru ca asa consideram noi, ca parinti. Si aici adresasem eu intrebarea.

Sabina spune:

ba eu as vrea sa stiu ce fapte ingrozitoare fac ei la masa.
Hellllo!
vorbim e copii care nu ai nici macar 5 ani.

ati luat-o razna? la varsta asta totul se concentreaza pe afi in miscare.

prietenii vostri sunt niste intepati si gata.

Iar mersul la restaurant mi se pare unul dintre cele mai strasente chestii pt copii, care nu pot intelege ce e aia sa astpeti, creierul lor nu traieste in viitor, pur si simplu inca nu li s-a dezvoltat capacitatea asta.


(ok, nici eu nu mi-as lasa copiii sa puna nisip in ciorba altora, dar daca ar pune in a lor personala, nu mai e problema mea)





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

maria_alexia spune:

Sabina, si daca ar vrea sa puna nisip in ciorba altora, cum ai proceda?
Daca luandu-i de acolo ar face tot circul din lume (dat din picioare, lovit, urlat), cum rezolvi situatia?

Pana la urma chestiunea e aceeasi: nu conteaza care e limita pe care vrei s-o impui (asta s-a stabilit deja ca e cava arbitrar). Dar cum anume o impui, atunci cand e nevoie?

PS. Sabina, toata admiratia pentru disponibilitatile uriase pe care le ai pentru a-ti creste copiii si pentru faptul ca ai ajuns singura, in urma experientelor personale, sa cunosti si sa practici ceea ce spun si ultimii autori in materie .

Sabina spune:

Imi asum ca vor plange si vor da din picioare , n-am ce sa fac altceva, trebuie sa le permit sa isi manifeste emotiile. Oricum, daca ajung sa faca asa ceva, inseamna ca sunt f f obositi sau plictisiti , e altceva la mijloc.

intotdeauna la restaurant si cu prietenii problema e urmatoarea: parintii vor sa se relaxeze si sa vorbeasca cu adultii, dar copiii necesita exact aceeasi atentie ca atunci cand suntem singuri cu ei, si noi nu le-o dam. De aici incolo incepe showul.
Asa ca preventia e sfanta, trebuie sa le dam ceva interesant (si totodata pasnic )de facut, ca ei simt imediat ca de fapt noi ii vrem pe amici la taclale....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

szivarvany spune:

Depinde de personalitatea copilului, nu neaparat de parinti.
Eu am un copil perceput foarte cuminte, dar asa e ea. Insa si eu sunt o relaxata si daca o apuca nebunia eu o las, in limitele bunului simt.
Nisip in ciorba altora nu, in ciorba proprie - e treaba ei si ramane ciorba ei (fi`mea e pre fomista, n ar strica ciorba )
Mie personal imi place cand vad copii alergand, neastamparati, asa e normal !!! Asta e datoria lor, sa fie fericiti, galagiosi si energici.
Insa ma repet, probabil mie imi este foarte usor cu un copil intelegator si chibzuit, nu e meritul meu

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

maria_alexia spune:

Cum s-ar derula la noi scena:
- ok, le vine ideea sa puna nisip in ciorba cuiva. Bine remarcat, probabil din plictiseala.
(Dar cu ce ii poti tot distrage/distra la restaurant? Dupa o zi cu siguranta obositoare? Sa ma apuc de studiat origami, sa facem din servetele???? )
- noi ne prindem de miscare si incercam sa-i indepartam. Daca nu reusim cu distragerea atentiei, incepe "lupta". Si ce mai lupte de putere avem noi . Evident ca iedul cel mare e cel mai inteligent si mai siret si nu va scapa ocazia sa ne demonstreze cum ne poate el fenta. Va incerca la infinit sa-si reuseasca miscarea, indiferent de piedicile pe care i le punem.
- moment in care suntem nevoiti sa folosim forta. Amenintari, pedepse, luat de la locul faptei. E grav ca am ajuns aici, circ maxim etc.

Iesiri onorabile vad doar 2: impiedicata situatia de la inceput, sau reusit sa distragem atentia in timp util. Ambele mari consumatoare de energie pentru noi. Si asta doar intr-o situatie. Daca viitoare suntem in alt loc, trebuie sa inventam altceva.

Si atunci nu e mai simplu sa ai o comanda-minune pentru copil, precum prietenii, si cand ii spui "GATA" sa inceteze si sa se potoleasca?

Cred ca am uitat sa mentionez ca noi suntem etern obositi si storsi . Oare de ce?

Sper sa veniti voi cu idei mai bune, ale mele astea sunt toate.

szivarvany spune:

Maria, eu nu as iesi la restaurant daca am nervii in pioneze, pt ca orice ar face cupilu` m ar scoate automat din minti si n as mai putea articula cuvinte pe un ton calm.
Si neaparat as duce cu mine "artificii" care sa l distreze pana vine mancarea.
Ideal e sa mergi la restaurant unde este loc de joaca. Altfel ... e greu.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"