Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)

elaga spune:

Frunza alba sanatate multa! E foarte greu sa stai departe de copil, imi pare rau ca a trebuit sa treci prin asta!

rrox3 spune:

Multa sanatate frunsa_alba!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

IRA_LIZA spune:

Sanatate, Frunza! alintati-va unul pe celalalt, lasa-l sa-si exprime dorul pe care ti l-a purtat si o sa va fie bine. Cat ai lipsit de acasa cum s-a comportat?

ralucis spune:

Buna! Pentru ca trec printr-o perioada de incertitudini in ceea ce priveste modul de relationare cu ai mei copii (2 ani si 9 luni, respectiv 4 ani si 2 luni), ma "agat" de subiectul acesta pentru a va intreba in ce masura vi se pare ca procedez bine sau nu:

Sunt de acord si incerc sa adopt cat de mult pot (spun asta pentru ca nu imi iese 100% din situatii) o astfel de conduita:

- fara violenta verbala sau fizica impotriva copiilor;
- nu ma deranjeaza daca nu sunt cuminti, decat daca fac ceva care sa deranjeze alti oameni;
- daca primesc un "nu" indaratnic din partea lor ii intreb si 10 minute, calm, de ce nu si ii rog sa explice;
- le incurajez creativitatea si nu ma deranjeaza ca au desenat pe pereti sau aranjeaza in felul lor hainele din dulap, scot tacamurile si vesela din dulap sa se joace, aranjeaza incaltamintea aiurea;
- nu imi place sa fiu genul de parinte care le interzice la orice pas copiilor sa faca una si alta;
- ii invat sa fie generosi, desi sut situatii in care nu vor sa imparta jucariile sau altceva;
- nu suport sa imi aud copiii plangand sau sa ii vad tristi si incerc sa evit sa se ajunga la asta;
- recunosc ca au ambii personalitati puternice, dar nici nu vreau sa le inhib prin impunerea unui comportament care vizeaza niste standarde general acceptate de societate.
- sunt ferma cand este cazul, iar daca am rugat sa se respecte o regula si ea a fost incalcata nu vreau sa fac concesii.

Parerea mai multor cunoscuti/apropiati:

- nu stiu sa imi educ prea bine copiii, care nu pot fi stapaniti;
- este eronat sa fiu asa de permisiva pentru ca nu mai am autoritate in fata lor;
- copilul trebuie sa aiba niste limite, pentru ca parintele are viata lui si nu poate sa fie mereu la dispozitia celui mic.

Va rog sa imi spuneti ce si unde gresesc, pentru ca am plans aseara de suparare si am senzatia ca intr-adevar nu fac bine ce fac :(

Sabina spune:

nu gresesti, aia sunt niste prosti :P



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

neimpartit jucariile e nromal la varsta asta, cand se formeaza sentimentul de posesiune. Nu te ingrijora din cauza asta.
Copiii nu sunt feline mari de la circ care trebuie "stapanite".



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Ilinca_M. spune:

Ralucis, nu gresesti cu nimic si tu stii asta. N-ar trebui sa mai bagi in seama parerile "binevoitorilor" si cu atat mai putin sa-ti faci atata sange rau din cauza lor incat sa plangi. In locul tau le-as taia-o scurt si daca ar continua cred ca ar plange ei de suparare.

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever

IRA_LIZA spune:

Ralucis, da' cine iti da minunatiile astea de sfaturi? sau hai sa intreb altfel : ce varsta are persoana? si ce vrea sa insemne in acceptiunea persoanei respective "nu vei avea autoritate in fata lor"? k mie imi suna exact ca si expresia aia "cu frica lui Dzeu" (eu nu am inteles niciodata de ce tre' sa-ti fie frica de Dzeu, nu mai bine il iubim?)

Mie mi se pare excelent cum procedezi.

maria_alexia spune:

Va urmaresc si eu cu maxim interes inca de la inceputuri .
Sunt fix - fix in situatia lui Ralucis: copii cam de aceleasi varste, crescuti cu multa libertate, acceptare, iubire etc etc. DAR dezastru cand e vorba de comportament in societate.

Tocmai ne-am intors dintr-o mica vacanta in care ne-am intalnit si cu niste prieteni cu copiii si in care am avut pe deplin prilejul sa constatam rezultatele educatiilor diferite.
Pe scurt, copiii lor sunt tinuti foarte din scurt, cand fac vreo prostie se ridica tonul si se rezolva problema. Ce se vede: sunt cuminti foc! se poarta frumos, ii poti controla si conduce... Nu stiu cum se simt ei in sinea lor insa. Dar e o placere sa stai in compania lor.
Ai mei???!?!? Uraganul! De nestapanit! Le vin o gramada de idei nastrusnice si le pun in practica fara sa mai asculte de nimic.

M-am tot cugetat intre timp la ce spuneati voi, ca limitele le stabilim noi, in mod oarecum artificial, si nu e obligatoriu sa le impunem si copiilor (daca nu incalca principii de siguranta, vitale, desigur). Ok, suna bine. Dar practic, traim in societate, mie mi se pare necesar sa le impunem si limitele in care sa stie sa se poarte. Limite pe care noi le respectam si pe care le dorim sa fie respectate si de catre altii.
Nu pot fi de acord sa lasam copilul fara aceste reguli.

Intrebarea e: cum le putem impune ? In mod ne-agresiv, ne-autoritar, fara "pentru ca asa am spus eu/pentru ca asa trebuie"? Si cum ii facem sa le si respecte, fara pedepse sau amenintari ?

Mi se pare mai complicat, caci consecintele nu se vad imediat, incat sa lasi copilul sa le testeze pe propria piele.

Ilinca_M. spune:

Dar Ralucis nu a zis nicaieri ca ai sai sunt "dezastru cand vine vorba de comportament in societate".
Tu de ce spui ca ai tai sunt asa? Ai zis ca in comparatie cu cei "cuminti si ascultatori", ai tai erau uragane. Ok, dar de ce era deranjant pentru "societate" ce faceau ei? Adica daca "societatea" ar fi deranjata ca li se toarna nisip in ciorba, de ex, as intelege; daca ar fi deranjata fiindca, de ex, copiii sunt prea "vocali" sau plini de energie, problema e a "societatii".

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
1 AN!
Manole forever