Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)

lucialu spune:

LadyJ, imi place mult cum explici Te rog sa imi raspunzi si mie:cand spui "mamici castratoare", te referi la ce? Sotii care calca peste tatici sau mamici care calca peste copii? Si legat de exemplele tale A, B si C...dc perceptia este chiar reala, adica nu e o perceptie, ci ai dreptate sa te infurii, cum faci sa nu faci implozie si nici explozie? Implozie ca nu te poti exprima, pe sistemul pumnul in gura, pus in fata faptelor. Si desigur cum sa acumulezi cat mai putine frustrari. Imi cer scuze dc nu am inteles bine si sper ca m-am facut inteleasa. Ma intereseaza cum gestionezi situatii(create de persoane desigur) repetate, care fiecare in parte iti dau furie, dar si repetitia lor o amplifica si stres. Nu cred ca solutia e sa taci si sa inghiti, nici sa te certi, iar fuga de "generator" iar nu se poate si nici nu e o solutie. Sau aici depinde de fecare chistuta, caz in parte?
Bic iti multumesc ca te implici activ la acest subiect. Ma ajuta mult si ma regasesc.
Gmmm si eu te inteleg Pe bune am trecut prin ce treci tu. Am visat sa imi cresc copilul singura adica impreuna cu tatal fara ajutoare ca asa mi-a parut firesc, cand a venit copilul oricum nu aveam de ales, pt ca nu as fi primit ajutor cu adevarat.In fine, ca multe dintre voi mi-a fost greu, dar cum spunea Sabina atat de frumos sa invatam sa ne iubim suferintele...ehee m-au facut mare. Are dreptate:din secunda in care am acceptat ca e greu, ca nasol, dar e greul meu...a fost muuult mai bine. Mi-am zis ca asta e situatia si nu am cerut de la mine lucruri imposibile, le-am luat pas cu pas mereu avand in vizor ca tot ce fac si eu si sotul este pt noi trei, ca ce face si mai ales ce nu face fata, adica Program asa cum am fost pisata la max de pediatra mai ales(si de care stiam si eu presarcina si prenastere). Incerc sa imi asez zilnic ce am de facut fara sa uit ca de fapt prioritatile suntem noi si mai ales copilul, ca dc el e multumit si noi suntem pe langa ea. Adica dc am de spalat si nu o fac in ziua x nu e capat de tara, asta e!Fac cand pot. Desigur ca tie ti-e mult mai greu sa le impaci pe toate pt ca ai trei copii fiecare cu nevioa lui de a i se acorda atentie conform varstei. Tocmai de-asta nu te biciui pt ca esti om si tu, nu beton sau supererou. De fapt esti super mama pt ca numai cine nu stie nu intelege!
Pe Capraru nu l-am citit, il aveam in biblioteca demult, alaturi de alte carti visate pt crestere copii . Cum pui a venit mult mai tarziu decat ne-am fi dorit, am dat peste DC si am citit muuult, in asa fel ca pusa in situatia de viitoare mama, cand am dat sa le citesc cu adevarat mi-au parut atat de invechite si inapoiate, pe alocuri absurde,incat le-am abandonat din nou.
Tangerine, eu cred ca un parinte "copil captiv" se deosebeste din start de parintele lui pt ca NU ESTE CA EL. Nu minimizez, dar...la unii criza constientizarii abuzului sau ignorului primit de la parintii lui cand era mic se declanseaza fix cand devine parinte pt ca atunci "vede" ce simte el la randului lui pt BBle nou venit si nu intelege de ce parintii lui nu au simtit la fel, adica (,) nu isi imagineaza cum au putut sa simta altfel? Si poate asta declaseaza frustrarea. La unii stiu, e mai grav, se mai lasa cu furii asupra copiilor pe care ulterior le regreta.Aici se cer masuri mai concrete cu parintii. Eu spuneam ca si parintii copii captivi trebuie incurajati, ca sunt parinti buni, ei sunt si mai sensibili la capitolul"oare sunt un parinte bun pt copilul meu?" , "sa nu fac aceleasi greseli ca parintii mei", dar tocmai asta ii face si mai apropiati fata de copiii lor pt ca il cunoasc ft bine pe ASA NU. Iar dc la fiecare chestiuta, problemita comuna aproape tuturor parintilor, nu doar parintilor cu bagajel din copilarie, se citeste "mergi la specialist" nu stiu cat bine face, pt ca un grad de nesiguranta la primul copil toti il avem, mai ales cei sensibilizati de o copilarie mai trista.
Liliana imi place cum scrii! Si eu sunt mai sensibiloasa si nu pot sa ignor cum poti tu, sa nu sufar, sa nu ma enervez pe "parerile gratuite" exprimate de necunoscuti mai ales. Eu insa am ales varianta sa nu ma plimb prin parcuri, sau doar sa o fac in trecere. Nici BB nu era de natura sa doarma, trebuia sa plimb caleasca mereu, iar eu stiindu-ma cu "capsa pusa" dupa nastere fata de pareri de nedigerat si necerute , m-am calatorit cu fata prin alte locuri. Acum pot sa gesionez situatia, fata sta in parc cat de cat ca vreadeci pot sa infrunt si inca elegant "parerile gratuite" dc e cazul. Oricum e un sport practicat la greu, inclusiv gravida fiind ma trezeam cu mana pe burtica sau la piata "masurata" si concluzie:e baiat!

ladyJ spune:

Lucialu, multumesc. Fac un efort sa explic in scris cat mai bine ce vreau sa zic, uneori imi iese alteori nu.

Cum nu am de fiecare data timpul necesar, ma mai folosesc de expresii ca ´´mama castratoare´´´, expresii care evident ca nu sunt intelese..Trebuia sa explic, scuze.
Aceasta expresie face parte din psihanaliza si se refera la mamele care comit greseli in perioada oedipiana a copilului, greseli care lasa urme in viitorul adult.Ar fi foarte mult de vorbit pe acest subiect, insa, daca vrei sa intelegi bine bine despre ce e vorba, iti recomand si tie carte ´´paihanaliza si copilul´´ pe care i-am recomandat-o si lui Jasmin cateva pagini in urma. Acolo explica foarte foarte bine, pe capitole, ai si exemple din cazuri reale.(puterea exemplului face cat alte sute de pagini de teorie)

Pana iti iei cartea, incerc sa imi fac timp(zilele urmatoare sau poate mai tarziu) si sa iti dau mai multe detalii.


Pe de alta parte, ABC este din TCC(alta metoda de psihoterapie).
Cum am scris mai devreme, ca sa ma folosesc de acelasi exemplu, faptul ca seful sau sotul tipa la tine poate fi, intr-adevar, un motiv de nervi. Adica nu iti vine sa razi amuzata.
Dar aici e vorba despre modul in care tu vezi o situatie.(am dat exemple cu Ana si Mara). Imagineza-ti un sef care tipa tot la doua zile. Daca tu, tot la doua zile gandesti ca seful tipa pentru ca nu te respecta sau pentru ca e misogin, tu tot la doua zile te vei infuria foarte tare. Furia, sentiment neplacut, face deci parte din viata ta, te opreste sa te bucuri de alte lucruri si poate fi rezultatul unei cognitii gresite, deoarece presupunerea ta conform careia seful nu te respecta, nu e validata.El tipa ca e nervos, nu ca e misogin sau are ceva cu tine. De ce e nervos? pentru ca la randul lui poate avea ganduri exagerate cu privire la unele lucruri si isi lasa furia pe..tine.

Acum, noi cu totii ne infuriem in anumite situatii. Asta e, sunt lcururi care ne scot din pepeni ca nu suntem toti zen. Dar, cand viata noastra ne este afecata de aceste sentimente negative permanente, se cheama ca avem o problema care in primul rand noua insine ne face rau. Si mergem la terapeut, unde descoperim greselile in ale naostre cognitii si, spre binele nostru in primul rand, incercam sa le indreptam.

Furia are o cauza. Dpdv cognitiv-comportamental, sentimentul apare ca urmare a cognitiei nu a evenimentului in sine, deci furia are ca si cauza modul nostru de raportare la cutare eveniment.

Nu e ok sa iti inghiti furia. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu vei exploda, in diferite moduri. Trebuie sa identifici exact gandurile care te fac sa te infurii.

Hmm..ce exemplu sa dau?
Sa zicem ca pe X o infurie faptul ca copilul din dotare mazgaleste peretii. Ce gandeste X? ´´i-am spus de n ori sa nu mai faca, l-am si pedepsit, l-am luat cu frumosul, dar el o face dinadins, ca sa ma enerveze pe mine, ma sfideaza. Ce copil neascultator!´´.
Rezultat:nervi, furie-actiune exagerata, poate chiar bataie.

Ce gandesc eu, la acelasi copil din dotare, cu aceiasi pereti mazgaliti?
´´copilul meu e un mic artist,oare cu cine seamana?
Mi-ar placea sa inceteze, dar n-o va face de la sine acum, ca bat eu din picior. Am incercat sa-i explic, dar e clar ca nu am gestionat bine problema, sa-l fac sa inceteze si sa-i canalizez ´´talentul´´ in alta parte.II voi cumpara o tabla speciala apoi zugravesc´´

Despre asta e vorba.

gmmm spune:

Lucialu, LilianaB, multumesc.

Nu, nu la reguli de genul primelor doua exemple date de Jasmin ma refeream : « faci ce spun eu, ca eu sunt maica-ta »; « cand eu vorbesc tu sa taci »; (desi incerc sa le inculc ideea ca nu-i frumos sa tai vorba cuiva, insa nu cred ca la asta se referea Jasmin; si oricum n-o fac cu parul).

Cit despre al treilea exemplu (« mami e obosita, deci voi, copii, duceti-va in camera voastra si nu deranjati »), ei bine, subscriu. Cind doarme bebele, singurele mele momente in care pot sa ma destind, fetele stiu ca au dreptul sa ma deranjeze doar daca arde casa sau daca debarca super-zombies de l'espace. Bineinteles insa ca nu dau cu ele de pamint daca nu respecta interdictia, insa protestez daca ma deranjeaza fara motiv intemeiat.
Asta tine de limitele mele, de data asta in sensul fiziogic. Ca doar nu sint facuta din otel, n-am rezerve nesfirsite.
In plus, cum eu sint (printre altele) un exemplu binevoitor de fiinta umana, nu-i rau sa afle (asa, intr-un mod soft) ca din cind in cind nevoile altuia trec inaintea dorintelor lor.
Zic bine « dorinte » si nu « nevoi », caci vorbeam de a ma deranja fara motiv intemeiat. Acum bineinteles, putem discuta care sint dorinte si care sint nevoi. Dorinta: sa le dau (acum, imediat) jos de pe dulap Docteur-Maboul. Nevoie: le e foame.

Bic spune:

SabinaDa, stiu la ce te referi. Curat justificabile, din punct de vedere al copilului.

rrox Bravo, ai sumarizat perfect ceea ce tot incerc si eu sa spun.

In alta ordine de idei, noi tot umplem pagini, dar intrebarea care imi sta pe limba este: ce face Frunza_alba?

irinush spune:

Ok, ma bag si eu acum ...
Lady J, cum face mama din primul exemplu sa ajunga sa gandeasca si sa simta ca mama din al doilea exemplu? Eu chiar nu inteleg cum ar putea desi imi doresc foarte mult. Eu ma enervez cam din orice si ma intereseaza foarte tare cum sa imi gestionez aceste furii, apreciez orice fel de sfat sau sugestie sau ce altceva mai aveti oricare dintre voi in acest sens. Multumesc.

Sabina spune:

lady o sa stie sa-ti explice cu cpilul din tine neacceptat samd, eu nu ma pricep .
ce pot eu sa-ti spun e sa-ti privesti copiii ca pe niste fiinte independente, cu sufletele lor curioase si pline de viata, cu inteligenta lor si cu toate calitatile pe care le au.

Si sa te gandesti ca orice pozna ar face, ei o fac pentru ca altfel nu pot cunoaste lumea, decat asa, prin experiment.

Si sa incerci sa dai valoare celor spirituale, nu celor materiale.

Asta se face prin cultura in primul rand.
ca ghid de viitor, du-te cu ei la muzeee, pune-le muzica clasica, ocupati=va de frumos si o sa dispara si enervarile in cauza asa ziselor stricaciuni sau asa ziselor obraznicii.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ladyJ spune:

Irinush, exact din acest motiv ti-am scris ca te felicit pentru initiativa, e o idee minunata.

Eu acum din pacate nu iti pot scrie o ´´reteta´´ de genul fa asa nu fa asa, pentru ca aici vorbim de cognitii, adanc inradacinate, ele trebuiesc identificate si pe baza a ceea ce tu spui la terapie, punct cu punct, terapeutul te va face sa intelegi , in cel mai logic mod cu putinta, unde sta defapt problema.
Defapt, pana la urma tu iti vei raspunde tie, terapeutul iti arata ´´usa´´ pe care sa o deschizi.

Sunt o multime de tehnici aplicate pentru a identifica gandurile automate care te duc in starea de furie, frica, tristete, etc.Apoi trebuie lucrat la ele.
Nu se rezolva de azi pe maine, dar se rezolva.
Cam asta ar fi abordarea cognitiv comportamentala, pe scurt.

Sunt si alte abordari, desigur.


Stiu ca asteptai de la mine un raspuns concret, nu te intrista ca nu ti l-am dat, nu am cum sa fac asta. Nu cunosc nimic despre tine, despre problemele tale, etc.
Sfatul dat de Sabina este unul foarte bun, stiu ca oricum nu ti-l poti insusi citindu-l aici, dar ai sa-l intelegi dupe o anume perioada si ai sa te miri cum de nu ti-ai dat seama mai repede.

Important e sa realizezi ca tu ai putere sa schimbi propria ta abordare asupra a ceea ce tine de viata ta.

irinush spune:

Sabina, LadyJ, multumesc!

O sa discut asta si cu psihologul, stiu ca e ceva de durata si mai stiu ca difera de la caz la caz.
Oricum ma simt putin mai bine doar pentru ca am inceput sa merg la psiholog si pot sa vorbesc cu cineva care chiar ma poate ajuta.

Acum, ca sa scriu si eu la subiect, David al meu are 5 ani si are momente in care pur si simplu ma scoate din minti (zilnic de altfel), este extrem de capos, nu asculta, nu vrea sa faca mai nimic din ce il rog eu, dar eu trebuie sa stau drepti cand vrea el ceva si o loveste in mod constant pe sor-sa, uneori total gratuit.
Il pedepsesc cand nu ne mai intelegem altfel si niciun rezultat, adica de multe ori face mai rau, tipa, tranteste, loveste, deci adevarate crize de nervi de care el nu facea la cei celebri 2 ani ...
Eu stiu ca problema este la noi, la parinti, eu ma enervez repede si tip si ajungem efectiv la o lupta intre noi doi, ceva de genul care pe care lucru care ma stoarce de orice energie as mai avea ...
Sper ca psihologul sa ma ajute si in sensul asta, asta este principalul motiv pentru care am inceput terapia, pentru ca imi iubesc copiii enorm de mult insa, paradoxal, cum zicea Sabina cred, nu reusesc sa ma inteleg cu ei.
Sper ca se intelege ce am scris, e tarziu si sunt cam obosita, asa ca noapte buna!

lucialu spune:

LadyJ multumesc!Astept cand ai timp, poti, sa mai ne zici. O sa imi achizitionez cartea.
Irinush nu sunt decat mamica, dc ma uit la datele de nastere ale copiilor tai, ehheee mai e mult pana departe la noi. Ce pot sa spun eu este sa te detasezi, avem un calm maternal primit la nastere dar si el si rabdarea trebuiesc exersate. Ok, tu nu poti mergi pana la "poate devine un artist"(nici eu nu as putea de altfel), dar poti sa zici "e copil" .Eu scriam cu creta pe mobila din camera mea si eram la scoala Nu-mi amintesc sa fi fost prinsa sau sami fi fost interzis,dupa caz, pt ca stergeam tot frumos, dar dc mi s-ar fi oferit alternative as fi fost deschisa la ele. Stiam ca nu e bine, de-asta m-am specializat pana la urma-deci m-a tinut ceva timp- sa scriu pe usa camerei mele, fiind alba, ca sa nu fiu totusi cumva certata, dar placerea si nevoia de a ma juca de-a profesoara erau mari. Si mi-am schimbat "meseria" de cateva ori. Dar asta era a mai groasa fapta, restul tinea de muuulte julituri dobandite in "campul muncii". Chestia e sa intelegi ca piticii nu o fac intentionat sa supere/enerveze parinti, ci din joaca, pt ca sa experimenteze, sa descopere si sa cunoasca. Si da, sa imite. Si nu aprofundeaza consecintele alea explicate de parinti, oricum nu toate explicatiile. Copiii vin la pachet cu totul si eu nu am uitat cum am fost la randul meu copil. In plus compenseaza sa zic asa chestiile astea care la un moment dat supara, dar ce amintiri se construiesc acum pt viitor!Cand sunt bolnaviori esti terminat si nimic nu-ti mai trebuie decat ei sa fie bine,nu?
Tin minte ca eram terorizata sa nu ma lovesc prea grav, ca sa nu fiu nevoita sa urc sus si vazuta fiind sa mi se interzica sa mai ies afara. Am invatat sa nu mai plang, sa merg la pompa sa-mi spal ranile.

Mie imi place superdadaca, nu am terminat-o inca de citit dar mi-au placut mult niste vorbe spuse de ea la inceputul carti, vorbe spuse cu mult suflet. Nu cred ca dreseaza copii. Din contra cred ca ii place ft mult. Insa chestia asta si discutiile de aici ma duc cu gandul la o intrebare retorica mai mult:dc nu cumva e posibil ca si copiii sa incerce sa domine persoane, parinti, bunici, bone, pe alti copii. Este in firea lucrurilor ca unii sa-si manifesteze "forta", sa incerce sa fie superiori, sa intre in competitie...intalnim asta la animale, alfa la haite, intalnim asta la oameni, de ce la copii nu ar fi valabil sa incerce cat pot sa mearga, sa ne incerce pe noi ca parinti? nu stiu exact sa explic mai bine de atat, cel putin acum.

Sabina spune:

Irinus, cel mare e evident un pic gelos pe cea mica.
So fimea il capseasa pe Gh....si ma supar, evident, ii despart cand se lasa cu cafteala. Dar nu o pedepsesc, ci stau cu ea de vorba si ii explic...acuma nu mai trebuie sa mai spun ca e mic si ca il doare si ca el se uita la ea ca la o icoana si ca o va copia in tot ce face....daca se mai intampla episoade de tubulente e suficient sa le spun sa se impace si se impaca, dar am dus ceva munca de lamurire.
Si sa-i vezi cat sunt de dulci, ca Gh uita imediat ca afost pocnit, ii sclipesc ochii si zice "facem impacaie impacaie, mai iepede"
Si le trece orice suparare:)

Acuma, a mea cea mare e fetita si eu nu stiu nimic despre cum isi accepta biateii surorile mai mici....ar ti-am povestt ca sa stii ca oricat de mama zen sunt eu la origine, nu sunt scutita de episoade din astea care ma cam scot din pepeni.

Mai ales ca firea mea e una extrovertita si dpdv vocal cam dau drumu la decibeli....ina am invtatat sa ma controlez.

Nu uita ca baietii de 5 ani au aceasta perioada in care motricitatea rulz, adi9ca trebuie sa fie in continua miscare. Daca cumva stati la bloc...e de inteles de ce face "figuri", la varsta asta baietii trebuie sa stea pe maidan cu mingea la picior :)

Gandeste-te si ce activitati placute ai putea sa ii gasesti , sa fie ale lui personale. Eu ti-as zice sa il dai la pian:) si la un sport gen aikido .
Ma uitam la fimea asta iarna. Cand facea ski 5 ore pe zi.
Era suuuuper cuminte in restul timpului:)))



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo