Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)

Sabina spune:

Lucia...nu, nu cred ca copiii vor sa ne domine. Nu aceasta incarcatura culturala.....ei sunt doar mult, mult mai imaginativi ca adultii.
Dar daca adultul incearca sa domine copilul, pana la urma cel mic va invata si lectia asta.....copiii sunt ce vad.

a, sa ma explic cu dominatia.

Eu cred ca un adult fara complexe nu incearca sa domine pe nimeni. Isi este suficient . E lejer, relaxat, raspandeste incredere si bunavointa.

Aia care incearca sa domine sunt oamenii nesiguri.

daca ii acuzam pe copii ca vor sa ne domine, noi avem niste probleme la capatana. Noi suntem aia care se simt nesiguri, neacceptati, incrancenati, complexati. Fireste, intr-un grad mai mare sau mai mic.

E pacat ca eu a trebuit sa trec pe lanaga "bye bye " ca sa ma eliberez partial de nesigurante.

Si nu ma refer la indoielile firesti pe care orice om trebuie sa le aiba, sau la acei oameni aroganti care se cred perefecti (si la aia e o buba in cap undeva) ci la acceptarea de sine cu bune care trebuiesc valorificate si rele care trebuiesc imbunatite.

Deci irinus, tu poti alege sa nu te enervezi.
gandeste=-te mereu: am fost si eu copil, am fost si eu copil, am facut si eu traznai, am facut si eu traznai :))





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

lucialu spune:

Sabina, exact. Nesiguranta parintelui prin actiuni contradictorii sau vorbe contradictorii duce la neascultare, tendinta de dominare.Sau dorinta parintelui de a domina cu orice pret ca o autoritate absoluta. De-asta spuneam haat pagini ca parintele trebuie sa ofere siguranta si asta vine si prin fermitate in ceea ce-i spune copilului sau face. Una e sa fi ferm alta sa fi dominator. Ferm poti sa fi ca un judecator care imparte dreptate cu dreptate dar mai ales cu dragoste de parinte, muuulta dragoste. Atunci vei fi si respectat si iubit. Spuneai parca tu ca trebuie sa fim ghizi pt copiii nostri. Exact. Respect primit pt ca suntem asa.Practic noi suntem primii lor ghizi spre lumea in care au venit. Cum le vom deschide noi usa si ce drum le vom arata depinde doar de noi, dar cat de mult poate sa influeteze asta viata copiilor nostri!
Un copil certat mereu, am vazut ca va raspunde mai abitir contrar vointei parintilor. Limitarile chiar sunt bune ac sunt corecte, folosite la nevoie si chiar este nevoie si de ele! Iar un copil certat mereu, care nu are parte de joaca impreuna cu parintii, de negociere, de incurajare, de alint...Nu ai cum sa cresti drept fara apa buna si un strop de soare.
Faptul ca depind atat de mult de noi ne face sa fim un fel de leaderi. Ce fel de leaderi alegem sa fim pt ei depinde doar de noi.
PS:imi cer scuze pt incoerenta, greseli de tiparire si multe altele, dar pitica e mereu pe langa mine, greu sa ma concentrez, am incercat noaptea sa raspund cand doarme, dar se mai trezeste, pana o adorm , mai pierd firul...imi ia ceva sa ajung sa trimit un mesaj De-asta am ales sa nu mai scriu decat dc pot si am ceva de zis, ca nu vreau sa o las singura. Dar va citesc cu maaare drag

rrox3 spune:

Supernanny la nivel declarativ sentimental e OK, ai impresia chiar ca iubeste copiii si, cu siguranta, si ea are impresia asta. Problema e cu metodele aplicate de ea, care, oricat ne-am ascunde dupa deget, sunt dresura = conditionare clasica a la Pavlov. Si dresura asta este o dovada evidenta de lipsa de respect pentru cel dresat. Fiindca e clar ca dresorul il vede inferior, si nu-l considera in stare sa invete si prin alte metode, plus ca nu considera necesar sa vada de ce anume "dresatul" se comporta cum se comporta. Lipsa de respect se traduce defapt in lipsa de iubire autentica, cel putin in conceptia mea.

Deasemenea nu cred in varianta cu copilul care incearca sa domine punandu-si in practica insctincte de alpha... este doar o aparenta, o forma sub care poate fi vazut comportamentul copilului ale carui nevoi nu sunt defapt implinite. O strategie de supravietuire.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

irinush si eu zic tot gelozie si, probabil, furie pe tine. D-asta se lupta, se opune, face tot ce poate. Defapt isi striga nefericirea. Nu-l mai pedepsi, il nefericesti si mai mult, se va simti si mai neinteles.
La 2 ani nu a facut asa, fiindca la 2 ani nu avea surioara inca.
Are nevoie sa SIMTA ca-i iubit si cand se poarta rau, si cand e furios si cand e suparat. Ca-i acceptat si asa. Vorbeste cu el. Incearca sa-l intelegi. Fi alaturi de el, nu il judeca si nu il pedepsi. Stimuleaza-i empatia fata de surioara, povestindu-i cum era si el cand era micut. Si mai ales practicand-o tu fata de el.

Ma bucur mult ca ai inceput sa mergi la psiholog. Asta e calea si spre linistea si implinirea ta interioara si spre mama aceea toleranta si optimista din exemplul lui LadyJ. Da-ti timp si o sa vezi schimbari.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Nesiguranta parintelui despre care scrii tu duce la un sentiment profund de insecuritate al copilului, care-si va adopta un scenariu de supravietuire - nu la dominare...

Parintele nu e judecator. Nu are in fata un infractor, ci un copil cu nevoi, care se manifesta. Rolul parintelui nu e sa imparta dreptate, ci sa ghideze si sa sustina copilul spre dreptate.

Postarile tale oscileaza continuu intre mesaje OK, empatice cu copilul si mesaje perfect opuse. E un conflict intre ideologii care te prinde pe drum si amesteca lucrurile. Nu poti fi judecator drept cu dragoste de parinte - e o alaturare de cuvinte paradoxala, din punctul meu de vedere.
Nu stiu daca poti vedea lucrurile din perspectiva asta, nu te critic, e un feedback.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

ladyJ spune:

Irinush, cred si eu acelasi lucru expus aici de Sabina si Roxana, David este gelos.

Ce inseamna asta? Inseamna ca David incearca sa atraga atentia asupra lui ´´hei, sunt si eu aici,am nevoie de tine´´.

Cum face el asta? Prin prostioare. Pariu ca de cate ori face ceva ´´interzis´´ sau de cate ori tipa, loveste, TU esti acolo, intervii. Il certi- Dar esti acolo! Il bagi in seama, ii acorzi din timpul tau.

Certandu-l pentru ceea ce face nu faci decat sa-l impingi mai tare pe drumul asta, el nu va renunta, nu atata timp cat asta e singura modalitatea de a te avea si pentru el.

Incearca sa-i implici pe ambii copii in activitati, vorbeste-i lui David despre cea mica, neputincioasa, spune-i ca el este un copil mare, a fost si el la fel de mic ca surioara lui.
Cand face un lucru bun, spune-i ca esti mandra de cum s-a purtat in cutare situatie, spune-i ca a vorbit ca un baiat mare. Ia-l in brate, asa pur si simplu, spune-i ca-l iubesti. Roaga-l sa ´´te ajute´´ cu diferite activitati pentru cea mica, implica-l pur si simplu in viata voastra, nu-l lasa deoparte.

lucialu spune:

Roxana dc am fost inteleasa si de alte persoane, nu oi fi chiar asa de oscilanta. Si nu o iau ca pe critica. Stiu sigur ca am prejudecati si dc unele nu mai sunt adanc inradacinate, altele inca mai sunt. Vreau sa cred ca putine. Si lucrez la ele Sper ca nu s-a inteles ca treaba cu furia avea legatura cu copilul meu, ac i-am cerut niste explicatii mai amanuntite lui LadyJ.Era vb de ceva cu totul si cu totul diferit.
Spun judecator, pt ca inevitabil mai ajungi sa dojenesti o fapta a copilului. Dc nu o faci drept adica sa judeci doar fapta, la marimea la care este ea cu adevarat, dc mai si umilesti copilul... Cu dragoste de parinte pt ca nu ai cum sa uiti ca tocmai cespui tu:e vorba despre un copil si inca al tau, nu de un infractor. Si ma e si situatia cand chiar copilul iti cere sa ii dai dreptate vis-a-vis de cum a procedat el cu alte persoane chiar frati,ori situatii la un moment dat. Ori cer sa le faci dreptate. Asta e alta ciorba vei spune.
Nu stiu, dar pt mine e simplu:parintele chiar tre sa sa se plieze pe nevoile copilului:educator, prieten de joaca, confident, judecator suna dur dar tocmai am explicat,cel care mangaie si alina, ghid, medic ca noi luam primele masuri pana ajungem cu ei la medic, infirmiera... o gramada de atributii. Cat despre capacitatea de a discernamant a minorului nu mai e cazul sa ma repet si cred ca si tu stii poate chiar mai bine ca mine. Eu de aici vad nevoia de limitari. In fine, undeva noi doua si nu doar cu tine nu reusim sa ne intalnim Si tu esti oarecum inflexibila in a recunoaste ca e nevoie de limitari.
Cat despre Dadaca, mie mi-a venit acum in cap un ex scris in carte cu fetita care nu accepta sa fie spalata. Sincer nu vad nici un Pavlov sau alt bau-bau acolo, dc si felul cum a procedat nu e just si nu arata empatie... Depinde la ce spuneti voi dresaj. Nu am citit tot, dar categoric mai faina e cartea decat emisiunea. Chiar nu cred ca poti sa dresezi un copil.
Cat despre alpha oi fi fost deplasata, mi-e greu sa ma exprim cand simt inflexibilitate , cand vad etichetari si mai greu imi e, plus cred ca am desenat in ce conditii scriu mesajeTotusi discutiile care se poarta aici nu sunt usoare. Trebuie insa sa nu uitam ca suntem mame, ca e vorba de copii si mai ales ca nici una dintre cele care posteaza aici nu detine adevarul absolut.

OCTAMI spune:

Buna ziua dragi doamne,
va urmaresc , ma gandesc si va multumesc pentru ca mi-ati deschis ochii
baiatul meu face in curand 10 ani ,am depasit perioada critica din preajma varstei de 3-4 ani insa am de lucrat la o comunicare mai buna fata de el ,la mai multa intelegere caci consider ca am gresit in perioada de crestere neintelegand mesajele transmise de el si am judecat stramb unele manifestari
deseori tip la el cand ma supar si a preluat acest obicei ,am vazut ca ati discutat subiectul si ca se intampla si altor mamici ,oare cat dauneaza acest obicei ,acesta imposibilitate de control a furiei?
imi trece repede dar ma apuca regretele ca am comis-o din nou, am nevoie de terapie?singura nu-mi iese..
si v-as mai intreba un lucru:daca reusesc sa renunt la tipete si cicaleala aplicata copilului, l-au marcat deja sau mai am o speranta sa devin o mama apreciata si normala ?

rrox3 spune:

Octami eu te felicit ca vrei sa schimbi si sa imbunatatesti relatia cu fiul tau Nu-i nimic definitiv pierdut sau stricat, nu te invinovati atat. Esti o mama normala, ai niste probleme, toate mamele au ceva probleme macar cateodata.
Cred ca ti-ar folosi o consiliere psihologica. Sa vezi exact de ce nu poti reactiona altfel fata de fiul tau si sa rezolvi problemele.
Numai bine!

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

irinush spune:

Da, cam acelasi lucru mi l-a spus si psiholoaga referitor la David, sa nu il mai pedepsesc, sa stabilim niste reguli clare de la inceput si sa ne tinem de ele.
Si ca eu trebuie sa ma detasez si sa ma gandesc mereu ca e doar un copil ...
spuneati sa imi amintesc mereu ca si eu am fost copil si am facurt prostii, asa e, problema stiti unde e? ca pe mine tata ma batea penttu orice prostie, chiar si pentru alea pe care nu le faceam si cred ca din cauza asta primul meu impuls la prostii sau cand David nu ma asculta e sa ma impun ...
Dar chiar am de gand la modul foarte serios sa lucrez din greu la mine ca sa schimb aceste lucruri.
Va multumesc mult pentru suport!

Acum, referitor la activitati, Sabina, mi-ar placea sa il dau la pian, a avut un pian de jucarie la care canta mereu, cred ca si lui i-ar placea, imi poti recomanda pe cineva? La fel si pentru aikido, eu nu am gasit la noi in zona (13 Septembrie) pe nimeni care sa lucreze cum trebuie cu copii sub 6-7 ani.