Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)

Jasmin012 spune:

da, sunt de acord. Cred ca au acest spirit de autoconservare si stiu perfect de ce au nevoie in ciuda teoriilor unora ca ei nu-si cunosc interesele, si deci nu stiu ce e bine si ce e rau pentru ei. Probabil ca stiu perfect de ce au nevoie.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

hristina spune:

Bun subiect, mai ales pentru mine.
De ce? pentru ca am una bucata fiica de 5 ani care de cand am adus-o de la maternitate nu a putut avea un program. EA ni l-a facut noua si nu invers, pentru ca incepand de la colici la 6 zile si alaptat din doua in doua ore...va imaginati....a inceput haosul vietii.
Deci, cu urme adanci in sufletul meu si obligatoriu si marcata psihic, am crescut-o cum am putut mai bine; insa, se pare ca nu e tocmai asa.Nu i-am putut face program de somn niciodata,si zic eu, ca aici a fost de vina si casa, deoarece pe vremea cand am nascut-o, locuiam intr-un apartament de doua camere, si inevitabil ea era cu noi in dormitor. Pui mic nu i-a daunat, dar pe parcurs, e clar ca asta a fost o cauza. Sotul nu renunta la uitatul noaptea indelung la tv, ea profita de lumina probabil si ...am ajuns la o dereglare a somnului, zic eu acum, anormala. Bine ca desi adormea/adoarme tarziu, ziua recupera trezindu-se tot foarte tarziu.
La 4 ani ai ei ne-am mutat la trei camere, i-am facut-o pe ai, dar,nici acum dupa un an, nu doarme acolo singura. Tot cu noi in pat, la noi in dormitor, sau numai cu mine, ca de multe ori se duce sotul la ea, sau acolo la eanumai daca ma duc si eu.....
Asta cum as mai putea-o gestiona? pentru ca efectiv sunt atat de frustrata de-mi vine sa imi iau campii

Oricum, asta nu e singura frustrare; este si foarte capricioasa; pe langa faptul ca a fost efectiv dependenta de mine de mica si pana acum aproape vreun an, acum are alte hachite. De exemplu in seara asta de cum am intrat in parc a inceput cu plansul, pentru ca toate fetitele ei de joaca aveau rolele, numai ea, nu. Subliniez ca a iesit marti si miercuri pe bicicleta, joi si vineri cu rolele, azi pe jos ca nu le mai puteam nici eu cara precum magarul.
Dar, nu...asta nu a contat; a inceput sa jeleasca ca ea nu le are, ca fetele nu s-au dat jos de pe role sa se joace cu ea, si a stat cu o mutra plouata de ziceai ca gata, se rupe pamantul. Cunosc fata, este aceeasi pe care o pune de fiecare data cand nu i se indeplineste o dorinta in momentul in care ea vrea acel lucru.
Drept pentru care, a pus capac cand in contextul ca vrea pe role, dar eu sunt de vina ca nu le are, ca fetele sunt ocupate si pe nu o baga in seama, ca nu vrea legan, nu vrea topogan, vrea doar toata lumea sa se alinize atunci cu ea, ne-am intalnit cu taica-su care plimba cainele in zona si nu l-a bagat in seama. Nu l-a salutat, nu i-a zis nimik, a stat cu fatza aia nervoasa si super razgaiata...de mi-a scos efectiv toate resursele din tzatzani.
Si plina de nervi, am luat-o frumusel acasa, dupa ce ne-am despartit de sot si am adus-o numai intr-o dirigentie.

Pe scurt, nu mai pot! cu mofturi, capricii, mutre, si cate si mai cate!

ladyJ spune:

Buli, iti ramasesem datoare

Nu stiu cu ce sa incep, incerc sa fac asa o povestioara scurta.
Complexul lui Oedip apare dupa faza numita ´´angoasa de castare´´.
Angoasa este constienta, este un proces, o neliniste de care copilul este CONSTIENT.
Complexul este inconstient.



Angoasa se instaleaza cand baiatul intelege ca fetelor le lipseste ceva. Ele fac pipi altfel! pentru baiat,a cest lucru este o enormitate, ceva de necrezut.
In acest stadiu, copiii gandesc cumva sub semnul magiei.Asa cadupa logica sa, dupa stadiul sau mental, copilul incearca sa gaseasca o explicatie pe intelesul lui, la lipsa penisului la fetite.(pur si simplu gaseste anormala aceasta lipsa).
Si incepe sa se gandeasca ca fetele au avut , dar l-au pierdut.Sau le-a cazut.Sau a fost taiat!
Si isi imagineaza tot felul de scene, povesti(magice) despre cum s-a intamplat asta.
Ajung astfel sa isi imagineze ca fetele au fost ´´pedepsite´´ pentru ca nu au fost cuminti. Fetele, nu femeile(!) pentru ca femeile(ca mama lui ) nu pot fi lipsite de CEVA, ele sunt superioare, atotputernice, nu se poate sa le lipseasca..

Copilul incepe sa desconsidere fetele.Se gandeste ca baietii sunt mai puternici decat ele. Nu le accepta pe fete in jocul lor.

Aici as face o paranteza, trebuie neaparat sa spun ca severitatea parinteasca, fara fundament logic in aceasta perioada pre-oedipiana, (de exemplu severitatea si atitudine nervoasa la galagia si energia copilului,sau la violenta acestuia-absolut normala la aceasta varsta) nu fac decat sa intareasca angoasa de castrare. baiatul se va gandi ca va fi castrat, deci ´´peddepsit´´ ca fetele si el NU isi doreste asta, este o teama reaala a lui.
Inchid paranteza

Comportamentul baiatului devine mai plin de incredere in sine, mai zgomotos, mai aventuros,mai brutal, deoarece se simte cumva favorizat de partea lui anatomica, in plus fata de a fetelor.
(considera ca o face pe mama mandru de el, comportandu-se ´´ca un barbat´´ fara frica)Copilul considera o favoare speciala din partea mamei faptul ca e baiat(deci ´´ne-pedepsit´´)
Totusi, mama ramane cea in bratele careia ´´micul barbat´´ poate plange fara rusine cand se loveste .
In fata altor baieti, isi va inghiti lacrimile:)Baiatul indura curajos si mandru cucuiele sau cazaturile, astea sunt cuceririle lui barbatesti.

Cu cat baiatul dezvolta mai mult ideea de a placea mamei si de a fi ca tatal(barbat, curajos, puternic) cu atat devine mai clara instalarea complexului lui Oedip.
Copilul are fantasme doar cu mama( vrea sa fie doar a lui, doar pentru el, el va fi cel puternic care va aduce banii si va avea grija de mama..etc)
Dar existenta tatalui ii da planul peste cap:)
Atunci el devine artagos cu tatal ( dragastos cu mama, isi paraste tatal acesteia spunanadu-i ca-i rau si nedrept)
Apare asadar ideea de a-si egala tatal, de a fi ca el, dar si ideea de a scapa de el,(conflict) astfel incat mama sa fie doar a lui.Este vorba despre o supraestimare a tatalui si de o gelozie la adresa lui.
Si incep fazele ´´ma voi casatori cu mama´´
tatal: nu, mama ta este sotia mea, tu vei creste si vei gasi o sotie pentru tine´´
Copilul ´´ba nu, eu o vreau pe mama´´


Copilul nu e pregatit sa admita aceasta realitate. Il vrea pe tata disparut, el sta in calea lui de ´´barbat´´
DAR, aceasta dorinta a lui ii trezeste sentiment de culpabilitate.(inconstient).

Paranteza importanta: mama nu trebuie sa faca jocul copilului si sa-l invinovateasca pe tata de asprimea lui. (Copilul merge la mama si ii spune ca tatal a fost rau cu el, iar mama il invinovateste de acest lucru)
facand asta, se pierde autoritatea in fata copilului( acea necesara, de care copilul are nevoie), se vor intensifica certurile cu tatal(ale copilului) iar sentimentul de culpabilitate al copilului se va intensifica.
Daca mama il ataca pe tata si acesta ii cedeaza, e ca si cum ea ar da dreptate copilului in complexul lui(complex inconstient, care trezeste culpabilitate in copil). Deci scurt spus, nu-i face copilului nicio favoare.

Complexul lui Oedip se desfasoara normal daca tatal este ´´capabil´´ sa suporte agresivitatea copilului, fara a-i ceda . El trebuie sa ramana corect si autoritar(autoritatea de care copilul are nevoie, repet, nu vorbim de violente sau alte abuzuri!)Daca tatal e prea bland sau prea sever, copilul intampina dificultati .

Totul se sfarseste cu renuntarea copilului la ideea cuceririi mamei.(obiectul primar)
Competitia dintre copil si tata nu este reala, tatal exista acolo dinaintea copilului:)Baiatul va renunta cu atta mai usor la acest comportament cu cat isi va da mai devreme seama de inutilitatea lui.

In familiine normale, copilul depaseste fara probleme complexul. In familiile nevrozate, cu mame ´´castratoare´´, copilul va avea foarte mari dificultati.

ladyJ spune:

Dau quote doar pentru ca am observat ca e al doilea post al tau, gmmm, inc are spui ca psihologii se contrazic.

Tu nu esti de acord cu psihologii care-ti spun ce si cum, dar te deranjeaza ca ei se contrazic.Pai ce-ti pasa tie?

Stii cate curente au existat si exista in psihologie? Stii cat a reusit psihologia sa se dezvolte, in ciuda tuturor opiniilor care s-au batut LA UN MOMENT DAT CAP IN CAP?

Stii tu cati si-au tocit coatele si neuronii incercand sa gaseasca raspunsuri si solutii la probleme? Se lucreaza cu psihicul, pentru Dumnezeu,nu cu saci de cartofi!

Multe proiecte au ramas neterminate, multe au fost incepute si apoi refacute, multi psihologi au facut o adevarata descoperire in domeniu pornind de la greselile sau lucrurile incomplete ale predecesorilor. Important este ca psihologia este o stiinta care a ajuns in puctul in care POATE ajuta real oamenii, si mai ales, avanseaza cu cele mai bune pronosticuri.


In incheiere..sunt pe piata o multime de carti si cartulii. degeaba la citesti pentru a ´´descoperi´´ ce si cum se face.Poti sa-ti prinzi urechile.
Esti curioasa de ceva, simti ca gresesti, ca ccc clachezi, ca nu mai vezi luminita din capatul drumului? mergi la psiholog. Asta e.

Sabina spune:

da, gmmm, stiu ce-i aia sa nu dormi ani de zile, am trecut prin asta, si prin depresie postnatala diagnosticata, si prin situatii inimaginabile pe care nu le mai descriu acuma, si cu toate astea nu am devenit nefericita iremediabil si nu am considerat ca e vina copilului niciodata.
pentru ca orict de greu iti este, zambetul copilului sterge tot, altfel absolut toti parintiii ar lua-o razna.


si acum referire la un post dinainte, Doamne, nu mai suport sa aud de parinti care isi critica in halul asta copiii, pur si simplu imi face rau, na, ca m-am descarcat, dar mi se pare asa de trist, ingrozitor de trist :((((((((



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Sabina spune:

Lady, apropos de complexul lui oedip, pe ce la varsta incepe sa se intample asta la baieti? asa, aproximativ.

ca la fimea...parca parca acuma a inceput sa-si aduca aminte ca are si mama, ca de pe la 3 ani am crezut ca a uitat definitiv :P


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ladyJ spune:

Situatia asta oedipiana apare la baieti, cam pe la 4 ani.
La fetite, ceva mai devreme, 3 ani, trei ani jumate.

gmmm spune:

LadyJ, de ce imi pasa?
Pentru ca atunci cind am avut primii doi copii mi-au picat in mina exclusiv carti care spuneau exact ce se tot spune pe aici: sa "asculti" copilul, adica: sa te pliezi la ritmul lui (luni? ani? tacere); neaparat alaptat si neaparat "la cerere"; sa nu-l lasi, Doamne fereste, sa plinga ca-i inculci un sentiment de abandon etc. Pedeapsa in caz de calcat strimb fiind nefericirea eterna a copilului.
Plina de dorinta de a face bine, am aplicat intocmai sfaturile astea.
Si am constatat ca oricit m-as fi straduit, plinsete, crize etc. Sa va descriu starea de epuizare, anxietate, culpabilitate pe care am trait-o?

Si tare bine mi-a prins sa aud si un alt fel de a aborda subiectul.


Sabina, pai ai avut o depresie si nu te-a facut nefericita?
Ca ai iesit la liman e altceva.

Sabina spune:

am zis ca nu am ajuns iremediabil nefericita, nu ca nu am avut momente de nefericire. Dar chiar si in depresie fiecare mic progres al copilului ma bucura.

ceea ce e e fapt nasol e ca ne trebuie carti ca sa fim naturali in relatia cu copilul...
Aceste carti vin ca reactie la anii in care se credea ca un copil e o chestie e hranit si dormit si in rest nu are nici pic de credit.


Eu la al doilea copil ,a bucuram ca ma scoala noaptea, inseamna ca ma iubeste...

totul e o problema de atitudine.
daca iei suferintele astea fizice cu bucurie, incepe si copilul sa doarma in cele din urma....macar 3 ore legate odata la saptamana.






Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

ladyJ spune:

Am inteles, gmmm.

Lasand la o parte teoriile astea, adica cea explicata de tine si opusul ei, cred ca starea ta de epuizare a venit atunci deoarece tu faceai lucruri mecanic,´´dupa carte´´. N-aveai ritm. Erai un mic robotel care , din dorinta de a avea copii saantosi si fericiti, lua si aplica litera cu litera ce scria in cartea nu stiu care, FARA sa tii seama de tine insati.

Ai inceput sa te simti frustrata pentru ca tu nu mai aveai nimic pentru tine, nici cele 5 minute la baie nu iti erau complet dedicate. Ai incercat asadar sa fii ceva ce nu esti, fapt care a dus la epizare, nervi si nemultumire.

Pentru situatia asta creata de tine dai vina pe cartile de psihologie care se contrazic...dar pe tine, unde te lasi?
Cartile astea sunt scrise la un mod general, cand ai o problema, te duci spre modul PARTICULAR adica psiholog cu care TU vorbesti direct.

Sunt copii mai linistiti, sunt altii mai nelinistiti, sunt mame mai calme, altele mai putin calme, unele cu probleme, cu un intreg bagaj de frustrari..cum sa existe oare reteta perfecta universala?

Nu are sens sa ne punem acum intrebarea´´de ce tu n-ai putut si X a putut´´.
Daca atunci mergeai la psiholog, asa deprimata si frustrata cum erai, aflai de ce si aflai si cum sa manageriezi situatia. O mama nervoasa, trista, nefericita si iritata nu face bine copilului si nici ei insasi nu isi face bine. Unele ajuns sa isi acuze copiii din aceasta cauza´´tu m-ai terminat cu nervii, m-ai stors ca o lamaie, of, copil rau!´´ Ce rezulta? relatie tensionata, probleme emotionale, etc.