Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta...(2)
Raspunsuri - Pagina 10
Sabina spune:
pai nici eu nu inteleg de ce trebuie parintii sa se incranceneze cand e asa de simplu, te mulezi pe copil cat de mult se poate, astfel incat in momentul in care nu se poate el va avea incredere in tine chiar daca face crizuta de nervi aferenta situatiei stresante.
Crizele, micile lupte, incidentele, sunt ceva normal.
parintii care actioneaza in interesul publicului nu sunt normali.
Eu constat totusi ca acest gen de parinti se imputineaza pe zi ce trece.
O fi din cauza informarii?
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
gmmm spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
Asa. Si ce vrei tu sa spui cu asta? Ce legatura are ce ai spus cu discutia de pana acum?  P.S. In realatia cu partenerul tau, cam cati de "trebuie"/sens exista? Sau, mai bine, exista vreun "trebuie"? Pentru parinti, de dragul copiilor "Omul care a inventat distractia a fost copilul"  - din jurnalul unei mămici de băietel. |
Pai are legatura cu postul dumneavoastra.
Care la rindul lui are legatura cu discutia dinainte.
gmmm spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui olympia Uf, dam niste pagini inapoi si vedem ca "trebuie" este doar pentru cand ia casa foc si "trebuie sa iesi". Altfel, sunt alegeri intre mai multe posibilitati si consecintele respective. As zice ca asta ar fi bine sa invete si sa intelega copilul, sigur treptat si intr-un ritm adaptat. Daca loveste, nu se mai joaca nimeni cu el ca le face rau si deci e bine sa nu loveasca, daca nu se spala pe dinti face carii si merge la doctor si nu e chiar o fericire acolo, daca nu face temele, cand ajunge la scoala nu se descurca si apoi tot el nu va fi multumit si tot asa... Poti sa nu zici "trebuie sa papam sau trebuie sa ne spalam" ci "hai la masa", "hai la baita", sau "acum e timpul pentru...", ca nu suna asa ultimativ si cand cresti cu "trebuie" asta in coasta, ori astepti toata viata sa te dirijeze cineva ori nu mai accepti nicio regula. Si nu-i de dorit, nu? Pene colorate... cate putin din toate! album gradina |
Asta asa este, "trebuie" asta e de dorit sa fie prezentat intr-o forma agreabila.
Insa in spatele lui "veniti la masa!" spus cu surisul pe buze se ascunde tot un "trebuie".
Ca eu n-am resursele umane sa pun masa de n ori, dupa placul fiecaruia.
gmmm spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina pai nici eu nu inteleg de ce trebuie parintii sa se incranceneze cand e asa de simplu, te mulezi pe copil cat de mult se poate, astfel incat in momentul in care nu se poate el va avea incredere in tine chiar daca face crizuta de nervi aferenta situatiei stresante. Crizele, micile lupte, incidentele, sunt ceva normal. parintii care actioneaza in interesul publicului nu sunt normali. Eu constat totusi ca acest gen de parinti se imputineaza pe zi ce trece. O fi din cauza informarii? Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
De acord, te mulezi pe copil cit de mult se poate.
Si cind nu se mai poate?
Sa luam un caz simplu, frecvent, cel al ritmului copilului.
Sfatul foarte raspindit est de a respecta ritmul copilului.
Ce te faci insa cind copilul se trezeste luni de zile de n ori pe noapte si ziua doarme doar mici bucatele (cind, oricum, esti atit de stresata ca trebuie sa dormi ca-ti piere somnul)? Si nu ai cui sa-i predai stafeta, ca tatal lucreza zi-lumina?
Va spun eu: esti un zombie. Si cind esti un zombie, esti iritabil si nefericit.
Sa-l lasi sa plinga, in nici un caz, caci se va simti tot restul vietii abandonat.
Si atunci iti duci crucea mai departe.
Si uite asa a fi mama se transforma intr-un cosmar.
Jasmin012 spune:
Fetelor, hai sa zi si eu, despre limite si altele. Eu nu impun lui Lucas aproape nici o limita, decat din cele care-s absolut obligatorii ca sa nu se afle in pericol: sa nu traverseze singur, sa nu bage dejtele in prize, sa nu se joace pe langa fierul de calcat si cam atat. Cand era mic am incercat chestia cu programul de supt, ca asa zicea lumea; dar am renuntat in doua zile la el vazand ca fiu-meu cere sa suga din ora in ora si ca nu se limiteaza la 10-15 minute repriza de supt ci si la 2 ore... deci 
si schimbat foaia. Adica lasat copilu' sa suga cand plange si cat vrea. Obositor pentru mine dar benefic pentru el, judec eu. Adica nu stiu cat neaparat benefic pentru el din punct de vedere pedagogic (asta daca aplicam pedagogia si la supt 
, ceea ce nu prea e indicat, dar absolut necesar, ca asa cere printu') dar asa se "cerea". Asa ca i-am facut pe plac.
Apoi cu timpul am vazut mamici care aplicau copilului un program foarte strict. Noi nu putem. Cand vrea sa manance spune, sau se duce si-si cauta singur in frigider, asa ca poate manca si la fiecare ora daca vrea. De dormit doarme cand vrea. Adica, daca are chef doarme si la ora 13 sau si la ora 16. Doarme aproape intodeauna cate 2-3 ore; daca se trezeste prea tarziu, pe la 6-7 seara, pana la 12 nu se mai culca.
De pedepsit nu pot sa-l pedepsesc. Am incercat time out-ul dar nu sta nici o secunda singur pe fotoliu sau unde il pun. Asa ca dupa vreo 2-3 incercari esuate am renuntat. Singura pedeapsa pentru el este sa nu vorbesc cu el, dar nu rezist prea mult, ca ma face sa rad si apoi se strica toata "pedeapsa". Spuneti-mi si mie daca e normal asa ceva pentru un copilas de 2 ani si 8 luni: sa nu aibe nici un program, nimic. Si limite foarte "limitate" adica aproape inexistente. Cu toate astea este un copil delicios si minunat (eh, sunt o cioara, dar sa stiti ca nu exagerez, ci sunt una destul de realista si obiectiva)... daca e sa ma iau dupa instinct as zice ca suntem pe drumul cel bun, dar daca e sa ma iau dupa teorii, e de rau...
Deci, eu cu cine votez? Adica fac bine sau rau?
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
tangerine spune:
mai, eu simt nevoia sa mai vina simali sa ne mai explice o data cum e cu trebuie ala; sau cum nu e
daca cineva e fericit sa isi conduca viata dupa trebuie si sa zica ca orice activitate e cu trebuie, atunci foarte bine; desi eu nu inteleg de ce trebuie :) visul meu secret e sa traiesc trebuie-free; si sper sa si reusesc in urmatorii 10-15 ani
in legatura cu temperamentul copilului, e posibil ca acesta sa nu se potriveasca deloc da deloc cu cel al parintelui; ba chiar sa-l scoata din sarite pe bietul parinte; de unde rezulta ce greu e sa fii parinte
gmmm ce anume te intereseaza despre asta?
Jasmin012 spune:
Aaa, si apropos de dr. Spock: eu nu l-am citit. Am o carte a lui in engleza, dar eu nu ma prea apricep la engleza, asa cum am mai spus. Cred ca pentru timpul lui a fost un inovator... dar nu si pentru timpurile in care traim noi. Dr. Carlos Gonzales, un pediatru celebru din Spania (asta e, citesc si eu ce pot si ce pricep), care sustine educatia cat mai naturala (alaptat la cerere, dormit cu coplilul daca e necesar, deci gen Atachment Parenting, dupa cat am reusit sa-mi dau seama) nu prea e de acord cu dr. Spock. Asa ca tot interesul meu pt dr. Spock s-a dus la naiba.
Eu am cartea lui Capraru. Mi-a daruit-o o prietena inainte sa nasc. Ea cica a folosit-o foarte mult. Eu insa am considerat-o inadecvata din primele zile a lui Lucas (de fapt reactia mea a fost: "ce carte tampita!"). Dar a fost reactia mea si nu pot generaliza. Chestia e ca nu am putut aplica aproape nimic din ea si nici nu mi s-a parut prea normal sa fac ce zice acolo, adica sa nu-mi iau copilul in brate, sa nu dorm niciodata cu el, cand singura noastra sansa (mai alesa a mea) de a dormi era sa-l pun pe burta mea si sa dorm asa cu el, foarte bine si foarte frumos.
Deci, nu avem nici un program si nu stiu daca e bine privind din afara, dar pentru noi e al naibii de bine.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
tangerine spune:
Jasmin, eu zic ca esti pe drumul cel bun.
Eu cel putin nu mi-am convins dupa care nici nu mi-am mai propus sa imi conving pe copiii sa urmeze un program.
Imi amintesc acum cativa ani stateam la masa cu Maria intr-o sambata dimineata si ma intreaba: " mami, unde mergem azi?"
Stiu ca copiii se simt bine cu o rutina si predictibilitatea; eu ma gandesc ca faptul ca stau in aceeasi casa cu cam aceeasi oameni si in general merg cam in acelasi parc e suficient de previzibil. Cand mananca, dorm, etc depinde de ei nu de program. Si pana la urma daca somnul nu e suficient azi, a doua zi regleaza problema asta; la fel cu mancarea- eu asa am observat. Sunt niste organisme adaptabile cu scop de supravietuire, vor cauta sa se conserve.
parere mea e ca programul asta strict ii ajuta mai mult pe parinti si pe cei care se ocupa de copiii, insa exista si copiii cu o mare pasiune pentru program (din declaratiile parintilor); si atunci, n-ai ce face, trebuie sa il respecti
in legatura cu pedepsele, eu sunt pentru nu complet; desi da, se poate interpreta ca pedeapsa si faptul ca il iei pe copil de la topogan pentru ca i-a lovit pe ceilalti, da inca n-am gasit alta solutie la asta
gmmm spune:
tangerine, pai uitati cum vad eu chestia cu "trebuie".
Sa ridice mina cine nu trebuie:
- sa mearga la seviciu;
- sa faca mincare;
- sa faca curatenie (macar din cind in cind);
- sa mearga la cumparaturi...
Acum va las, caci trebuie sa dau cu aspiratorul...
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui tangerine Jasmin, eu zic ca esti pe drumul cel bun. Eu cel putin nu mi-am convins dupa care nici nu mi-am mai propus sa imi conving pe copiii sa urmeze un program. Imi amintesc acum cativa ani stateam la masa cu Maria intr-o sambata dimineata si ma intreaba: " mami, unde mergem azi?" Stiu ca copiii se simt bine cu o rutina si predictibilitatea; eu ma gandesc ca faptul ca stau in aceeasi casa cu cam aceeasi oameni si in general merg cam in acelasi parc e suficient de previzibil. Cand mananca, dorm, etc depinde de ei nu de program. Si pana la urma daca somnul nu e suficient azi, a doua zi regleaza problema asta; la fel cu mancarea- eu asa am observat. Sunt niste organisme adaptabile cu scop de supravietuire, vor cauta sa se conserve. parere mea e ca programul asta strict ii ajuta mai mult pe parinti si pe cei care se ocupa de copiii, insa exista si copiii cu o mare pasiune pentru program (din declaratiile parintilor); si atunci, n-ai ce face, trebuie sa il respecti in legatura cu pedepsele, eu sunt pentru nu complet; desi da, se poate interpreta ca pedeapsa si faptul ca il iei pe copil de la topogan pentru ca i-a lovit pe ceilalti, da inca n-am gasit alta solutie la asta Curaj si Responsabilitate. Moka pe Google |
Tangerine,
, aveam nevoie de incurajarea asta... Uneori, cand vezi ca esti printre putinii care aplica altceva (sau mai bine zis nu aplica nimic) decat aplica altii, te simti stingher, ca un extraterestru. Si nu stii daca e bine. Stii poate doar ce simti tu, dar tot timpul te intrebi daca faci ce trebuie, doar fiindca esti pasare rara. Eu astazi am avut o experienta sa zic, neplacuta. Fiu-meu vrea mult in brate, chiar si afara. Deci, la 2 ani si 8 luni vrea "tzatze" (= brate). Il iau. Azi, m-am intalnit cu o vecina de pe langa bloc, are o fetita mai mica decat Lucas cu aproape un an. Ma plang si eu la ea, de dragul conversatiei: "Uite ce mi-a facut fiu-meu, m-am murdarit pe pantaloni"; la care ea: "da' ce, l-ati invatat in brate"? cu un ton de repros. La care eu, cu o voce iritata, nu ma mai abtin si-i zic: "L-am tinut in brate spre placerea parintilor si a copilului, de cate ori am vrut si ne-am dorit". Cred ca a deranjat-o. Dar si pe mine m-a deranjat, cum ma deranjeaza des comentariile ca il rasfat, ca nu-i fac un program si nu e bine, ca de ce ii vorbesc in spaniola in loc sa-i vorbesc doar in romaneste, ca sa invete mai intai limba romana... m-am saturat sa fiu chestionata in privinta modului in care-mi educ copilul. Si iar apropos de program, avem un prieten (adica Lucas are) la cresa. Crescut cu program strict si care nu e mai bine educat si nici nu invata lucrurile mai repede doar ca i se aplica un program. Ca maica-sa l-a obligat sa stea pe olita pe la un an si ceva si Lucas, lasat in voia lui a renuntat chiar si la pampersul de noapte foarte repede, fara stres si fara obligatii (mentionez asta DOAR fiindca am avut si aici parte de o mica scena de gelozie din partea acestei mame, care mi-e prietena intrucatva si care, auzind ca am renuntat la pampersi de tot a considerat ca e bine sa-si oblige copilul sa doarma fara pampers desi bietul copilas cerea noaptea si cand facea kk). Deci, vad ca unii au o obsesie cu programul. Eu am citit cartea lui Supernanny dar nu sunt de acord nici cu ea. Si apropos de pedepse, Suernany le aplica si ea sub forma de stelute sau alte tampenii. Nu cred ca pe fiu-meu l-ar interesa stelutele, sincer acuma.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...