Cosmarul unui divort

witeflower spune:

In acest moment cea mai mare teama este aceea de a nu pierde copilul. De ex, el ameninta ca si daca acum ea obtine custodia, o va pierde cu siguranta cand copilul va avea 10 ani (si nu mai e chiar mult pana atunci...), intrucat se va tine cont de optiunea copilui (si el mizeza pe asta, pt ca in ultimele luni l-a sufocat cu gesturi de afectiune, jucarii, scos in parc si dus peste tot, dar l-a si manipulat psihologic, zic eu, ca sa nu folosesc cuvinte mai dure, precum santajul emotional...)

V-as intreba, poate stiti - daca copilul isis exprima opptiunea ca vrea sa stea cu tatal, dar se poate evidentia ca acesta a fost manipulat de tatic - cat de mult mai conteaza optiunea copilului?

Gabi_K spune:

din cate stiu eu, daca sentinta definitiva a fost pronuntata in favoarea mamei, el nu are dreptul decat la vizitele stabilite in sentinta. Dar mai bine intrebi avocatul.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

luisa1983 spune:

Intr-adevar dupa implinirea varstei de 9 ani, tatal poate deschide actiune de obtinere a custodiei copilului .Copilul este chemat de judecator si intrebat daca doreste sa locuiasca cu tatal lui. Nu poate demonstra mama (dupa parerea mea), ca ii este manipulat copilul de catre propriul tata! Tatal se poarta frumos cu fiul lor, si-i face cadouri, poate pentru ca asa simte, nu neaparat pentru a-l manipula! Ma indoiesc ca doreste sa-si asume responsabilitati in ceea ce priveste cresterea si educarea copilului, mai mult de-atat sunt convinsa ca realizeaza ca-i va fi mult mai bine copilului alaturi de mama lui . Daca situatia ar fi fost invers ,mama ar fi procedat la fel ,l-ar fi rasfatat cu fel de fel de cadouri (eu ma stiu pe mine ,nu pot manca nimic daca nu-i dau intai fiului meu). Cred ca doar o ameninta ca-i va lua copilul!

witeflower spune:

din pacate, luisa, nu e chiar asa. El chiar isi doreste copilul, cumva a si recunoscut printr randuri ca il "pregateste" de luni de zile pt acest divort (dar ce pacat ca a uitat sa-i spuna si sotiei... ca poate s-ar fi pregatit si ea!). Pana sa spuna asta si ea a interpretat gesturile lui ca exagerari oarecum firesti ale unui parinte care, mergandu-i prost relatia de cuplu, se concentreaza asupra copilului.
Si nu, nu au fost doar cadouri, ci cuvinte, multe cuvinte si gesturi cu scop clar de a indeparta copilul de mama si de familia acesteia si chiar de a-l santaja emotional (e adevarat, greu de dovedit, pt ca, in general nu au fost martori, copilul poate povesti, dar nu cred ca se pune...).

Insa ma bucur ca ea a prins forta si s-a decis ce e de facut, desi sufera enorm, dar a realizat ca nu are alta cale decat despartirea si lupta - ca de intelegere nu-i loc, a tot incercat dar nu are cu cine.

Am vorbit mult cu ea si am incurajat-o, de asemenea si familia ei o sustine, ceea ce oa ajuta mult. Dar ii este teribil de teama de ceea ce va urma si de perioada de dupa, cand va ramane singura... Si cred ca cel mai important pentru ea acum e sa stie ca nu va fi tocmai singura, ca are oameni pe care se poate baza, cu care se poate ajuta, socializa...

luisa1983 spune:

Imi pare rau pentru prietena ta! Nu pot spune aici cam care este parerea mea despre acesti ,,tati", dau dovada de mult egoism...dar va ,,gresi" cu timpul iar copilul iti garantez ca nu va uita!
Legatura dintre mama si fiu n-o poate distruge nimeni!
Putere si capul sus!

witeflower spune:

Of. prin cate trebuie sa mai treaca o femeie si pana divorteaza! Si sunt atatea femei care divorteaza, ca si prietena mea, nu pentru ca vor, ci pentru ca nu mai au incotro, nu mai au iesire!
Ca ea, din cate o cunosc, ar fi foat capabila sa treaca si peste o aventura (dar asta-i problema, ca nu e vorba de o aventura, ci de o ruptura ireparabila intre ei doi!). Dar nu mai poate face fata din cauza comportamentului pe care el il are fata de ea.
Si cel mai rau este ca a reusit sa coopteze copilul in toate nebunia asta, incat, chiar daca legea ii va da el copilul, se teme ca il va pierde sufleteste (va dati seama ce zbucium e in sufletul ei, cand copilul plange ca vrea cu tati, iar tati zice ca si el vrea, dar mami o sa-i impiedice sa fie impreuna, ca mai a hotarat acest divort, ca asa a vrut ea, ca el, marele intelept, i-a spus sa mai astepte ... (Sa mai astepte ce? )

Si o invinovateste in cele din urma pana si de divortul pe care el l-a vrut... (pt ca, da, ea a foste cea care a depus actele, desi a simtit ca se prabuseste in gol facand acest lucru.

Si are grija d-l sot sa treaca de la extreme la extreme, de la declaratii de prietenie si pace, la furie, amenintari si santaj...

De ce scriu toate astea? Stiu ca randurile mele nu o pot ajuta pe prietena mea in mod direct, dar ma gandesc ca poate mai sunt femei care trec prin situatii asemanatoare. Sau prin alte situatii grele. Poate sunt femei care, la fel ca prietena mea, nu-si dau seama de la primele semne ce evolutie urata poate avea relatia lor.
Poate ne putem sprijini unele pe altele...
Va multumesc.

luisa1983 spune:

Inteleg si imi pare sincer rau! Acum trebuie sa se calmeze, sa fie foarte atenta, sa nu se ernerveze, sa fie desteapta si sa utilizeze actiunile lui in ,,favoarea" ei daca macar nu poate sa-l infrunte altfel. Cunoscandu-l , stie probabil la ce sa se astepte ,ei bine, ar putea ,cu timpul, sa-l invinga cu propriile lui ,,arme" , cam asta merita daca este atat de lipsit de scrupule!!!!Sa aibe mare grija de ea, aceste ,,imbecilitati" dauneaza ,viata si sanatatea ei se pot subrezi in scurt timp...

berbecutz spune:

Prietena sa faca ceea ce simte, sa mearga hotarata inainte caci un judecator bun ii va da copilul chiar daca cel mic va cere la tata. Am fost intr-o situatie asemanatoare:fetita de 15 ani a ales sa ramana(chiar s-a mutat) la tati caci la fel fusese "pregatita" cu ceva timp inainte. Am crezut ca o sa mor. Ea era tot ce aveam, era ratiunea de a trai.
Daca mama este morala, nu si-a chinuit copilul, un judecator nu are motive sa-i ia copilul.Sa-si puna neaparat un avocat bun.

ALICEEEE spune:

doamne cat de mult seamana povestea prietenei tale cu povestea mea
si sti ceva sotul meu prin aceleasi tertripluri a reusit chiar sa-mi ia si copilul.mi-a luat tot ce aveam mai scum pe lume,iar copii la varsta asta sunt usor de cumparat din pacate
este greu ...groaznic de greu sa treci prin ce trce ea acum...tot ce poti face este sa fi aproape de ea sa stie ca are in tine o persoana cu care poate vorbi oricand si orice simte nevoia
si eu am patit acelasi lucru...am descoperit ca sotul meu avea o relatie de cateva luni 3 mai exact cu o alta femeie si ea casatorita la randul ei cu un copil...cand i-am adus la cunostinta ca stiu de relatia lor in 3 saptamani era cu dosarul si avocatul la tribunal sa bage divort...a implicat mereu copilul in sicutiile noastea si la cumparat incet incet cu aceleasi lucruri pe care le enumerai si tu..pana ce copilul a juns sa ma uarsca ca nu il las sa plece cu taicasu desi mergea la el la fiecare sfarsit de sapt de vineri pana duminica.sti cum sa terminat totul...copilul cu aprobarea lui a fugit pe geam noroc ca stteam la parter si nu a patit nimic. l-am lasat sa ramana la el caci i-mi este frica sa nu repete gestul iar pana la divort mai am o luna ...desi stiu ca acolo copilul va zice ca vrea cu el..acolo are tot ce i-si doreste el...bani ..libertate si mai putina scoala....
deci ce sa zic fi alturi de ea este greu ..eu una am momente cand nu mai vad pe unde calc ..nu am pierdut doar un sot...asta e mai putin important ...dar pe moment mi-am pierdut si copilul

witeflower spune:

Aliceeee, imi pare foarte rau, eu ma incapatanam sa cred ca asa ceva nu se poate, sa-i ia copilul, dar vezi, asa cum spui si tu, nu totul depinde de judecator. Mai depinde si de sufletul ei de mama, ca, ca si tine, isi vede copilul plangand, ca doar ea este cea rea, care vrea sa-l indeparteze de-acasa pe tat. Doamne, si daca ea chiar ar fi vrut!
De fapt, e ultimul lucru pe care l-ar vrea, sa divorteze. Chiar si acum, cu actele bagate, sta in deruta, sa opreasca divortul, de dragul copilului. De fapt el vrea acest divorti, o preseaaza pe ea pana nu mai poate ca sa faca asta, fiindca el nu are motive obiective sa divorteze. Si apoi o toaca spunandu-i ca ea a vrut.

berbecutz, imi pare rau ca si tu ai trecut prin nebunia asta - e crunt cand copilul e folosit ca arma. Fiica ta a revenit intre timp la tine sau e tot cu tatal? Cum ai continuat realtia cu ea dupa ce s-a mutat la tata?

Cat despre copil, aliceeee, iti spun si tie ceea ce i-am spus spus si prietenei mele : o mama nu se poate inlocui cu bani sau cu daruri, Nici macar cu o alta mama. Lupta pentru copil, nu deznadajdui, chiar daca pt o vreme va trebui sa-l lasi cu el. Timpul - mult sau putin pe care il petreci cu copilul tau sa fie energia ta, izvorul care-ti da putere. Si niciodata nu-l face pe copil sa se simta vinovat ca a ales sa stea cu taica-sau, pt ca in fond, nu copilul este vinovat.
Lasa-i lui autoritatea, tu da-i copilului dragoste neconditionata, razi, chiar si cand sufletul iti plange, pt ca orice copil adora rasul mamei sale si mangaierea ei. Nu concura cu tatal privind cadourile, dar joaca-te si distreaza-te cu el cat poti mai bine. N-ai masina, plimba-l pe jos sau ia-ti o pereche de role si da-te cu el.