Cosmarul unui divort

witeflower spune:

fetelor, va multumesc din suflet... se pare ca am formulat eu un pic gresit subiectul... Nu e vorba tocmai de persoana mea aici, ci de o buna prietena, cu care pot vorbi doar telefonic, dar ma doare sufletul pentru ea, ca pentru o sora, as vrea enorm de mult sa o pot ajuta in aceasta perioada crunta...

Sotul a fost pentru ea un om de baza, in multe privinte, iar acum imi dau seama ca tot ce facea in ultima vreme era sa se joace cu psihicul ei - imi e greu sa cred ca nu stia ce face, ca e un tip inteligent, de altfel... Si continua sa faca la fel, ba ca divorteaza, ba ca nu...
Eu cred, ca si voi, ca ar trebui sa gaseasca ea puterea sa ceara urgent divortul... si nu stiu cum sa o ajut sa gaseasca acea putere. Uneori am impresia ca neaga o parte din realitate, ca si cum in adancul sufletului ar spera ca lucrurile sa revina la normal... ceea ce nu are cum sa se intample.

As vrea sa nu-i spun lucruri nepotrivite, cu care sa o indepartez, sa o fac sa se inchida in sine, as vrea sa inteleg mai bine de ce are ea nevoie acum din partea mea, in ce fel pot sa-i fiu alaturi - nu doar sa o ascult si sa vad cum se face praf, ci vreau nespus de mult sa o pot ajuta cumva.

De aceea, experientele si gandurile voastre imi prind bine... Multumesc!

P.S. - Pe de alta parte, ideea divortului nu imi e nici mie tocmai straina, am fost de 2 ori in pragul divortului, si am ramas - pentru copil... Acum mai am un bb mic, care ma face foarte fericita, dar nu am deloc o casnicie de invidiat... Insa la noi altele sunt datele problemei. In cazul meu, daca as hotara sa divortez - cel mai greu ar fi sa-l impac pe baiatul cel mare - plansul si suferinta lui, asta ar fi cosmarul meu...

A_Iulia spune:

Eu nu cred ca el are intentia sa se joace cu psihicul ei, ci pur si simplu este nehotarat si bulversat de evenimente. Pentru niciunul din ei nu e usor divortul, indiferent de premisele despre care vorbesti.

Daca te intrebi ce poti sa faci pentru prietena ta, eu cred ca deja faci destul de multe. Ofera-i in continuare umarul tau pe care sa planga - este mare lucru pentru ea.

inaioana spune:

Cea mai buna idee este sa mearga la un bun psihoterapeut care sa o ajute sa treaca peste asta fara suferinta sfasietoare si sechele.

Ioana cu Katja (30 martie 2004),Serghei (2 mai 2006) si www.youtube.com/watch?v=jioYwuky3tk" target="_blank"> Gruia (DPN ian.2011).

Grishca spune:

witeflower trec printr-o situatie asemanatoare chiar acum. nu ma mai iubea de mult, plecase cu trup si suflet usor, usor din viata mea pana cand intr-o zi mi-a spus tot si s-a mutat cu cea pe care o iubeste acum. Mi-a lasat insa si casa si copilul. am plans f mult, am avut vreo 4 zile in care n-am dormit si n-am mancat si am simtit ca ma dezintegrez dar nu e chiar asa.
Ce poti face tu acum ca prietena, este sa o ajuti sa vada si alta perspectiva. Trebuie sa se vada in alt context. Sa se gandeasaca ce ar fi ea, cum ar fi, unde ar fi ea daca el n-ar mai fi partenerul ei de viata. Exista lucruri minunate in viata fiecaruia si care nu au legatura cu cel de langa noi. Au legatura cu noi insine. Ajut-o sa vada ce fiinta minunata este. Fa-o sa priveasac spre ea. Poate are niste ochi frumosi, sau o silueta de invidiat, sau poate gateste foarte bine sau poate ii plac florile. Trebuie sa se axeze pe orice lucru frumos , pozitiv care exista si pe care nu i-l poate lua nimeni si nimic.
Eu am inceput cu lucruri la indemana. M-am tuns (de mai multe ori), m-am tot schimbat pornind de la exteror pana la atitudine, pna mi-a placut ce-am vazut in oglinda, am iesit cu prietnii, am vb despre ce mi s-a intamplat, am inceput sa citesc, am ascultat multa muzica, m-am plimbat foarte mult si m-am jucat cu copilul meu, am inceput sa fiu mai deschisa cu oamenii noi pe care i-am intalnit si m-am bucurat cand am vazut lucruri frumoase la ei.
In ceea ce priveste relatia cu el eu mi-am spus ca el cel de-acum nu mai este cel pe care l-am iubit si care m-a iubit. Acum este tatal copilului meu, este cel care, ca si mine ar face orice pentru acelasi copil , copilul nostru, dar care are sentimente pentru altcineva, are alti prieteni, alta viata.
Durerea exista, dar cu fiecare zi in care faci ceva bun cu tine si pentru tine trece, pana intr-o zi cand dispare. Nimic nu dureaza toata viata, nici iubirea pentru altcineva, nici durerea.

Grishca spune:

tehnici terapeutice prin care se poate trece mai usor printr-o asemenea suferinta este sa nu te gandesti la ea. sa-ti indrepti gandurile spre orice altceva, dar sa-ti alegi un moment din zi in care sa te gandesti numai la asta. si in acele 10 minute sau jumatate de ora sa te gandesti numai la suferinta ta, sa plangi, sa-l faci cu ou si cu otet pe cel care ti-a facut asta, sa faci orice iti trece prin cap cand te gandesti la cat de mult te doare.

Gabi_K spune:

witeflower, chiar crezi ca e o solutie buna sa fii cu el doar de dragul copilului cel mare? Nu stiu cati ani are baietelul tau, dar crede-ma, el "vede" nu numai un eventual divort, ci si problemele dintre voi, el stie ca nu esti fericita, ca suferi.
Tu ca mama ii poti asigura doua alternative: un divort cand tati va sta separat de voi dar ei doi se vor intalni la sfarsit de saptamana, tu vei fi mai linistita, mai echilibrata, si poate iti vei gasi pe cineva cu care sa poti fi fericita. Sau cealalta cale: sa stati tot asa, cu toate problemele voastre, oricare ar fi, cu o atmosfera incarcata de stres si nervi. Iar tu ca femeie ai de ales intre a fi cu el sau a fi fara el, gandeste-te bine care alternativa te face mai fericita, si orice decizie ai lua, copiii vor avea doar de castigat daca mama lor e fericita si vesela.

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)
www.dropshots.com/kincses3#" target="_blank">poze noi www.dropshots.com/kincses4#" target="_blank">poze si mai noi
www.dropshots.com/kincses5#" target="_blank">poze cele mai noi
Povestea nasterii: Lili si Robert

Ony2k2 spune:

whiteflower, cand o relatie se termina nu e niciodata vina doar a unuia dintre ei. Eu m-am maritat cu un barbat care s-a despartit de sotia cu care avea un copil. Bine, in cazul meu divortul era aproape terminat iar infidelitatea fusese a sotiei.
Oricum, cand s-a dus la psiholog cu dreptatea de partea lui doamna doctor i-a spus clar ca poate vina e mai mult a ei dar in nici un caz el nu are felia lui de vinovatie. Nici o femeie sau barbat nu inseala ca le este prea bine acasa si clar oamenilor alora le-a lipsit ceva oricat de greu de acceptat ar fi asta.
Cel mai bine ar fi sa se duca la un psiholog, sa constientizeze si ce face ea gresit, sa se impace cu ea insasi si sa mearga mai departe indiferent pe ce drum alege si mai ales sa invete ceva din toate astea.

Poate daca cauta amandoi ajutor specializat isi salveaza relatia.

emilia.m spune:

Ony2k2... uneori relatia dintre doi oameni ajunge intr-un punct dincolo de care lucrurile nu mai pot redeveni frumoase. Si atunci e mai bine sa accepti realitatea si sa pui punct decat sa te chinuri in continuare sa re-invii ceva demult distrus. Cu conditia sa ai ochii larg deschisi si sa stii care e acel "point of no return".

Copiii sunt mainile cu care ne prindem de rai.

witeflower spune:

Ce bine imi prind raspunsurile voastre!...

Da, continui sa o ascult pe prietena mea, sa o incurajez, deocamdata e nevoita sa se concentreze mult asupra unui proiect important la servici... iar el pare sa-si fi ... amanat orice decizie, astfel incat e un moment de pauza, dar si de suspans pentru ei.
Si da, aveti dreptate, stiu ca si pentru el trebuie sa fie un moment greu, mai ales ca isi iubeste copilul din tot sufletul, de asta sunt sigura. Poate ca a renuntat si el la la sine insusi mult in ultimii ani, ca sa nu rupa familia in doua, daca nu o mai iubea... Admirabil pentru un barbat, nu?
De fapt eu nu il judec, stiu ca intr-un cuplu despartirea nu e responsabilitatea doar a unuia. Dar el, de multe luni incoace, o impovareaza numai pe ea, o invinovateste mereu de toate, incat ea a ajuns sa chiar creada ca e singura vinovata, de tot... si ajunsese in pragul depresiei. Iar el - asa il simt, asa il vad, ca avea inj ultima vreme un plan destul de clar sa divorteze, dar in asa fel incat sa nu piarda copilul... Ceea ce inseamna sa il ia el, nu? Inclusiv faptul ca i-a subminat ei autoritatea in fata copilului in mod sistematic si a avut grija sa-si intareasca zilnic relatia cu copilul (prin activitati din care pe ea a exclus-o categoric, adica nu i-a permis sa participe).

Si, da, cred ca ar trebui sa o ajut sa isi regaseasca propriile calitati - desi tocmai asta va fi greu - pt ca in ultima vreme a ajuns sa creada ca nu e buna de nimic, atat de mult i s-a spus ca nimic nu face cum trebuie... Are o multime de caltati prietena mea, dar nu si le mai vede, e draguta, dar ea nu mai vede nimc frumops la ea, are simtul umorului, dar nici macar asta nu mai recunoaste...
Si e un om extraordinar - as vrea tare mult s-ao pot face sa vada ce vad eu la ea...
Cat despre psihoterapie, din pacate e cam greu - si financiar, si pt ca e cam reticenta la aceasta idee... Dar o sa mai incerc.

Despre mine, ce sa zic, ca in orice cuplu, baiatul cel mare a observat, desogur, perioadele de tensiunedintre mine si sot, a asistat vran-nevrand la momente incordate sau dispute. Dar l-am ferit, cat s-a putut sa fgie martor la disputele si neintelegerile noastre, m-am straduit sa nu-i arat lui nefericirea mea in casnicie si in general am reusit zic, eu sa fiu o "mamica fericita" chiar si asa, nefiind o sotie, o femeie fericita. Am reusit sa fiu vesela, disponibila si sa fac haz de necaz si in cele mai nasoale momente. Iar sotul meu a reusit sa se comporte ca un bun tatic de fata cu copilul, in cea mai mare parte a timpului. Astfel , pentru copil primul soc real a fost cand a constatat ca nu mai putam verighetele - atunci a inceput sa puna intrebari si sa-i fie teama ca ne vom desparti (pentru ca nu am putut sa-l mint - el punea intrebari simple si clare, la care voia raspunsuri...).

luisa1983 spune:

Ce poti face pentru a trece peste aceasta situatie?!
Am trecut prin asa ceva, singurul gand care m-a ingrozit a fost ca raman singura cu un copil (in ciuda promisiunilor alor mei, am avut dreptate si din punctul acesta de vedere!!!!). Pana la a ajunge la divort am cantarit mult ,concluzia si in ziua de azi este ca am facut ce trebuia cu toate ca am luptat ca sa pastrez ,,familia" pe care doar eu o ,,vedeam" ! Am facut fata divortului destul de usor ! Da, a fost o eliberare (motivele divortului daca le enumar o sa va cruciti toate, asa ca mai bine ...ma mir si-acum cum de-am rezistat!!!! ah, sa nu uit i-am mai si acordat o alta sansa pe deasupra!!!!!) . A durat ceva timp pana s-a incheiat totul, ca sa ies din ,,gandurile " mele citeam (in perioada aceea am citit foarte mult si dormeam ). Da, este o solutie sa-si schimbe look-ul ,ii va da o ,,forta" (care nu este de neglijat), stima de sine etc! Si sa iasa cu prietenii dar am cateva rezerve....depinde ce fel de prieteni are!!! Eu , atunci am evitat acest lucru , ar fi fost o ocazie de a se folosi el de acest aspect(niciodata nu ajungi sa cunosti prea bine pe cineva!). Oricum, va trece mai repede decat se-asteapta!!!!Cred! Exista pe lumea asta lucruri mai grave decat un proces de divort! Succes si sa fie puternica prietena ta! Fii alaturi de ea dar nu dezgropati ,,mortii" o doare si de multe ori te suna sau se bucura cand o suni pentru ca vrea s-auda ,,altceva" si pe ,,altcineva".