Luam bebelusii cu noi in concediu?

valicutu spune:

Wowww! Ce disputa am iscat!
Am fost 2 zile plecata si acum am citit tot ce s-a scris.
Titlul subiectului cred ca este o intrebare care si-au pus-o multe mamici, care alaptau sau nu. Sau poate altele au fost mai sigure pe ele... Normal ca alaptatul e sfant, normal ca bb e pe primul loc si va fi toata viata.
Din cate ati vazut, de la inceput am spus ca nu vreau sa-l las acasa. Toata sarcina m-am rugat sa am lapte, am suferit foarte mult fizic la alaptat (ragade, dureri), sufar psihic de fiecare data cand am o perioada in care mi se imputineaza laptele si vad ca ii e foame foarte des copilului. Ma topesc de iubire cand il vad cat de satisfacut e cand suge si cat de fericit e cu mine. Am cerut sfatul vostru, dar decizia imi apartine. Vroiam sa aflu si parerea altora si sa stiu cum au procedat alte mame in situatia mea, pentru ca ma gandeam cam 5% poate sunt eu exagerata. Cu sotul sunt de 5 ani, deci nu suntem la inceput de drum; luna de miere e mai mult impropriu spus, mai ales ca vrem sa mergem si cu prietenii, am avut inainte de a veni copilul mai multe concedii in 2. Cat despre prieteni, in general cei care nu au copii nu se pot pune in pielea parintilor, si le e foarte usor sa spuna: "lasati-va copilul acasa sa va puteti distra mai bine".

gmmm spune:

Pai eu credeam ca naturalul vine asa... natural.

Si la subiect, depinde si de copil. Cu unul mai calm, merge. Cu altul mai solicitant, numai concediu nu se mai poate numi. In fine, vorbesc pentru mine.
Si inca un aspect: peste douazeci de ani, ce o sa conteze mai mult: ca l-ai lasat x zile cu bunica, sau ca a stat sotul suparat?

Laura25 spune:

Mie personal mi se pare cel putin de prost gust sa conteze hormonii si dorinta de distractie a lui taticu mai mult decat nevoia de a fi langa mama lui a unui bebe de 8 luni, alaptat. Oricat de mult l-ar iubi si rasfata bunicii, nu il pot si alapta (cu tot ce presupune asta, nu doar laptele ca si aliment). Un copil e dependent total si are nevoie ca parintii sa ii fie permanent alaturi pt f. scurt timp (2-3 ani). Concedii poti sa iti tot iei pana la adanci batraneti.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Sabina spune:

inca odata, fara referire la cazul de fata.
ce exemplu de viata dai tu copilului daca pui concediul mai presus de bunastarea lui?
Ce fel de om ii arati ca esti?
Peste 20 de ani ii arati ca egoismul primeaza.
In ziua de azi sa fii natural si bun e un foarte mare efort. din pacate. Cand o facem, asteptam marea cu sarea ca rasplata....in loc sa fim fericiti ca am daruit.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

pearljam spune:

Valicutu, esti intr-o situatie delicata. Eu consider, daca tu iti doresti sa fii alaturi de copil asa sa faci. Pentru ca nu negociezi cu nimeni cand vine vorba de confortul copilului, mai ales la o varsta atat de mica.
Incearca sa gasesti alte variante pentru a petrece timp doar cu sotul, o seara numai pentru voi 2, in care bunica poate sta cu bebe sau puteti amana pentru o perioadaluna de miere.
Eu personal nu pot sa merg nicaieri fara copil, chiar daca totul se decide in functie de el, atunci cand suntem toti 3 sunt cele mai frumoase momente, iar el e fericit. Plus ca tata oricum petrece mai putin timp cu el, e o ocazie perfecta pentru a intari legatura tata-fiu, a descoperi lumea impreuna.


Cei salbi nu vor putea niciodata sa ierte. Iertarea este calitatea celor puternici. - Mohandas Gandhi

light spune:

Intr-adevar e extrem de dificil in ziua de astazi sa fii in slujba propriului copil, nu mai vorbesc de a fi in slujba aproapelui si de a-ti iubi aproapele ca pe tine insuti, sau de a-i urma pilda lui Iisus care s-a jertfit pe sine ca sa ne mantuiasca pe noi...In alta ordine de idei, pe la varsta aceasta, de 8 luni debuteaza anxietatea de separare cand bebelusul incepe sa inteleaga ca atunci cand mama iese din camera, ea pleaca. Realizeaza ca nu mai este una cu mama, ca este despartit de mama. Si se sperie ingrozitor, pentru ca nu isi da seama ca ea se va intoarce. De aceea se agata de mama mai mult ca inainte. Pentru a-l ajuta sa treaca cu bine peste aceasta etapa psihologii recomanda reducerea pe cat posibil a perioadelor de separare.

---

my deviantArt Gallery

beshter spune:

valicutu, sigur ca e decizia ta.
Din punctul meu de vedere, copilul ar trebui luat in concedii si pentru ca e foarte mic si alaptat si pentru ca trebuie sa va obisnuiti cu vacantele in trei, copilul fiind parte in familie si egalul vostru.

Eu inteleg si dorinta de a pleca singur(a). De cand s-a nascut fiu-meu tot 'visez' la cum ar fi daca l-as lasa cu mama o saptamana si as pleca in lume. Dar nu ne iese niciodata:)) Poate cand mai creste si pleaca in tabere (acum are doi ani si trei luni).

Daca pleci fara el - si dupa cum te vad eu asa:) - o sa stai cu inima stransa si ala numai concediu nu e. Si e atat de simplu mersul in concediu cu pruncu' mic si alaptat! Nu simte diferenta dintre 'locuri', se linisteste la san si puteti dormi mai mult, scad riscurile de imbolnavire (astea i le poti zice tatalui cand discutati), sta linistit in carucior la plimbare. Ce sa mai, asa sunteti fericiti cu totii! A, si daca merg si nasii, cu atat mai bine - cate o seara din trei sa faca baby-sitting:) iar voi sa va plimbati sub clar de luna.

Eu am fost cu fiu-meu mereu in concediu. La 5 luni a fost un vis - am fost la Sibiu. La un an l-am dus la mare si a dormit si a mancat si s-a jucat si a invatat sa mearga pe nisip. Anul asta tot cu el la mare si, desi ne trezea la 7:), tot minunat a fost. Mai mergem la sfarsitul lunii o runda - tot cu el.

Succes si concediu placut!

Porumbita spune:

valicutu cand pitic avea 4 luni am plecat 2zile jumate fara el la londra;
era nebunia cu gripa si mi=a fost teama pe aeroport; am lasat laptele meu congelat (am lasat 4 litri sa fiu sigura ca ajunge);
a plans in prima seara ca nu era obisnuit sa il culce mama; in rest a fost ff ok; insa era f mic; stiu ca la 8 luni cu totul altfel reactiona sicand plecam 4 ore la birou;
eu m-am muls cele 2 zile jumate decate ori primeam bip de la mama (ca insemna ca atunci mananca)

cu toate astea productia a scazut si cand m-am intors am facut "baie de copil" adica pus mai mult la san, am luat iar stimulente de lactatie etc

insa de atunci nu am mai plecat fara el; la 5 luni jumate am fost toti trei in germania;
la 8 luni am fost la mare;
la un an si o luna la bulgari;
la un an si 5 luni in canada

a, de alaptat l-am alaptat pana acum 2 saptamani (pana la un an si jumate) si exclusiv pe lapte matern a fost pana la 6 luni

dc ar fi sa dau timpul inapoi mi=as invinge frica de gripa lui peste si l-as fi luat;
a fost fain doar noi doi insa era multtt mai simplu sa fi fost cu noi

concedii in 2 o sa facem dupa ce face el 3 ani si intelege ca nu e abandonat dc sta 3-4 zile la bunica

teolinda spune:

Din pacate barbatii prin ale caror vene curge egoismul la greu... (sub toate formele lui) nu pot concepe ca exista cineva mai presus de ei... si pt f. multi dintre ei atunci cand apare copilul este o mare catastrofa. Nu este si cazul sotului meu.. Doamne Fereste (nu la capitolul copil...) dar am vazut f. multi barbati de-a dreptul incurcati de aparitia si existenta copilului in viata lor de zi cu zi...copil pe care dealtfel l-au asteptat cu nerabdare. Pur si simplu unii dintre ei sufera un soc din care nu-si mai revin in veci.

Mi se pare ... nici nu stiu ce cuvant sa folosesc... groaznic/f.grav... sa lasi un copil acasa brusc si dintr-o data... fara afectiunea mamei si fara sanul la care se linisteste cel mai bine. O spun din propria-mi experienta pt ca la nici 2 luni de la nasterea baietelului meu cel mic a trebuit sa ma operez de urgenta de colecist... nu va spun cat de groaznic a fost nu doar pt mine si ci pt copil si pt mama mea care a stat cu bebe... Bietul meu copil s-a trezit de-odata ingrijit de alte brate, nu si-a mai primit lapticul cu care era obisnuit (nu aveam rezerva de lapte si oricum nu cred ca mai era safe din moment ce ficatul meu era in suferinta), nu a mai avut in ce sa isi gaseasca alinarea. A fost groaznic... pt ca in final n-am mai avut voie sa alaptez si cand am revenit acasa de la spital copilasul meu dormea episoade f scurte de somnic din care se trezea in niste plansete sfasietoare. Norocul meu ca totusi dupa ce l-am luat in brate si am inceput sa-l ingrijesc in cateva zile si-a revenit si s-a linistit. Dar din pacate laptele.... s-a dus.

Si ca sa fiu on-topic... Noi am luat copii cu noi peste tot... de la 4 luni am mers cu primul la munte, apoi la 9 luni cu avionul la mare si tot asa...si-acum il luam si pe cel mic cu noi.. tot cu avionul vom calatori iar el va avea 7 luni. Bine ca de data asta o luam si pe mama cu noi... ca se poate... si chiar daca nu se putea nu l-as fi lasat acasa cu ea cu toate ca nu-l mai alapez de la aproape 2 luni (cum am spus). Nici n-as putea sta linistita stiindu-mi copii departe de mine.



LILIANA COSMIN ANDREI (28.01.2010) si NICOLAS ALEXANDRU (6.12.2005)

www.dropshots.com/teonic" target="_blank">POZE


"Exista un singur copil frumos pe lume, si este al fiecarei mame!"

adelamaria spune:

N-am plecat niciodata in concediu sau altundeva fara ea. Daca am vrut neaparat o iesire fara copil, la un suc, ieseam dupa ora 10 p.m (cand adormea)pana in ora 2-3 am (prima trezire).
Da, visez macar la 2-3 zile de "libertate" in care sa fac ce vreau, cand vreau; as fi ipocrita daca n-as recunoaste ca am si avem nevoie de asa ceva. Uneori chiar fac planuri. Insa niciodata nu merg pana la capat. Asa cum eu vreau sa schimb peisajul, aerul, locul, asa poate vrea si copilul. Asa cum vreau eu sa ma bucur, vrea si el.
Inca nu suntem pregatiti sa ne separam. Poate cand mai creste. Acum nu pot si nu vreau.