Epilepsie(4)

Vio_irina spune:

Julianne,
legatura mea cu credinta,cu biserica a fost de-a lungul copilariei una de bun simt,adica mergeam de sarbatori sau duminica la slujba pentru ca asa m-au invatat parintii,bunicii,asa era bine,eram un copil docil si respectam acest obicei fara sa inteleg insa ceva din el...ah, ba da ,am invatat sa-mi fie teama de Dumnezeu.

Mai tarziu,pe noptiera mea era in permanenta o Biblie pe care mai mult se aseza praful...citeam cateva randuri si sub pretextul ca nu intelegeam nimic o inchideam la loc...

In fata neputintei de a-mi ajuta copilul,ajunsesem o epava, psihic vorbind,dar nici fizic nu aveam cu ce sa ma laud,slabisem in doua luni 10 kg in conditiile in care intotdeauna am fost normoponderala,ma sagetau gandurile cele mai negre cu putinta(sunt convinsa ca ti se intampla si tie).Ce era de facut?Simteam ca am nevoie de ajutor dar nu-l vedeam niciunde...Sa merg la un terapeut?Asta intrecea orice imaginatie la momentul respectiv cand eu nu stiam ce sa fac s-o ajut pe Irina...nu mai puteam dormi,plangeam continuu,eram la capatul puterilor si gata sa cedez.Nimeni si nimic nu ma putea salva.

O priveam pe Irina dormind,si imi puneam absolut aceleasi intrebari care te chinuie acum pe tine...si am luat Noul Testament si am inceput sa-l citesc...citeam si plangeam...fiecare cuvant,fiecare rand era scris anume pentru mine,pentru ceea ce mi se intampla mie,pentru puiul meu bolnav si chinuit peste masura...am citit pe nerasuflate totul cu pauze impuse de ingrijirea Irinei...si am fost salvata...mana care m-a salvat a fost mana lui Dumnezeu care m-a tras de pe marginea abisului.

Nu sunt intr-o stare foarte buna acum si cred ca nu am reusit sa redau intocmai ce-am trait atunci...pentru mine a fost miracol,de unde vin miracolele?de la Dumnezeu care iubeste ,nu pedepseste sau imparte raul oamenilor...asta am inteles eu din acea lectura...ca Dumnezeu este iubire...nu pot sa nu ma intreb,cat as fi castigat daca aveam revelatia asta de copil?

Offf,mai Julianne,nu se poate,tu baiat de liceu,eu fata de liceu...se le dea Dumnezeu intelepciune si sanatate!

Nu i-am ascuns nimic Flaviei,nu am vorbit in soapta ,toate documentele medicale au fost la vedere,toate discutiile se purtau in prezenta ei,nu am vrut sa se simta exclusa,o simteam cum ar vrea sa se implice,sa faca si ea ceva,ma durea si fizic gandindu-ma:Cat o doare pe ea?Cum o doare?Ce s-a ales de planurile ei?Din maternitate,ea a luat-o si a purtat-o in brate pana acasa,ii licareau ochii de fericire,n-am sa uit niciodata acea imagine.

Curaj,Julianne,prin negura de acum se va vedea in curand o lumina calda!

Dragi mamici,voi ce faceti,unde sunteti?Frumosii vostri baietei ce fac?Mi-e dor de voi!

pisellino spune:

eu sunt aici vio, citesc dar ma abtin de la scris,de ieri pana acu vreo ora am fost intr-o stare jalnica, de-asta nu am mai scris la voi, am scris la alte forumuri, vazand ca si voi sunteti la pamant cu moralul.
am hotarat sa ma ridic iar, pentru robi, zambesc in oglinda sa-mi aduc aminte cum eram inainte de probleme, plina de viata, emanam fericire acu nu mai eman nimic, dar imi revin, ma gandesc iar la robi, trebuie sa fiu tare pentru el, nu il ajut cu nimic prin starea mea mizerabila.ar trebui sa faceti la fel si topicul asta sa fie un topic unde sa vibreze fericirea, avem copilasi speciali...si ce daca?sunt cazuri de sute de ori mai grave, ar trebui sa ne bucuram in fiecare zi petrecuta alaturi de ei si sa scriem progrese, sa zambim la o cafea cu magda si elena si sa ne incepem ziua fericite ca avem puterea sa avem grija de copilasii nostri.sper sa nu mai am nici o cadere de care am avut ieri ca ajung direct la spitalul vesel, robi azi toata ziua s-a jucat, a zambit, si ma gandeam la ce proasta sunt, in loc sa ma bucur de minunea mea eu stau si bocesc si ma intreb "de ce noi?" intrebarea asta nu are raspuns, e o intrebare stupida. sunt nervoasa rau de tot pe mine, ar trebui sa ma dau cu capul de pereti ca nu sunt in stare sa ma bucur de ce am.robi e minunea mea si pentru el voi fi tare. nu m-a doborat numele bolii, nu o sa ma doboare nimic.o sa incerc tot ce se poate pentru el si nu o sa ma dau batuta niciodata
p.s. daca ma mai vedeti vaicarindu-ma pe aici trageti-mi una si dati-mi copy/paste la mesajul asta
va imbratisez pe toate, fruntea sus ca suntem puternice!

POZE ROBI
www.youtube.com/watch?v=vS256hpwOSw" target="_blank">video pentru robi
POVESTEA LUI ROBI
Catalina sotie de Teo si mami de Robi

pisellino spune:

a propos cine face capitol nou?

POZE ROBI
www.youtube.com/watch?v=vS256hpwOSw" target="_blank">video pentru robi
POVESTEA LUI ROBI
Catalina sotie de Teo si mami de Robi

Julianne spune:

imi pare atat de rau ca eu am inceput sa va tulbur, nici nu va puteti imagina cat de rau imi pare; of, ma simt asa aiurea

asa este, aici e nevoie sa se invoce speranta, puterea, nu slabiciune si lacrimi

multa sanatate din suflet le doresc, cand ma rog pentru fetita mea, ma gandesc si la copilasii vostri; Maicuta Domnului cred ca ne poate intelege cel mai bine

pisellino spune:

julianne nici sa nu te gandesti ca m-ai tulburat tu am eu ale mele pe cap care m-au tulburat, eu sper sa va ajute si pe voi postarea mea si sa tinem toate fruntea sus!
orice mesaj ai scrie julianne, trist/vesel pentru asta suntem aici, sa ne intelegem una pe alta
pe mine m-a dat peste cap ieri faptul ca l-am luat pe robi in brate cand alerga si m-a muscat asa de tare ca ma doare si azi, atunci am realizat cel mai tare ca nu e ok, ca e de munca la el, dar vom trece peste toate nu?

Vio_irina spune:

Mai Cata,esti fenomenala!Adevarat remediu fara reactii adverse!

Nu promit ca n-o sa ma mai plang.
Daca n-o fac aici,atunci unde?
Daca nu ma intelegeti voi,atunci cine?
Dar promit ca atunci cand imi va fi greu iti voi citi postarea,sigur va avea efect benefic.

Imi pare bine ca astazi Robi a fost mai bine,te citisem la umanitare si nu-mi venea sa cred ca esti tu cea care a scris randurile alea,dupa parerea mea cele mai triste.Dar recunoaste ca ti-a facut bine ca le-ai scris,despre asta este vorba.

Capitol nou?Cine se pricepe,ca eu n-am stiut cum sa-l inchid pe ala vechi.


Julianne,n-ai tulburat pe nimeni,as vrea decat sa-ti fiu alaturi.
Sa nu pleci!Te astept cu noi vesti si ganduri!
Abia s-au cunoscut Irinuca si Mariuca!(scuze daca am gresit)
si sanatate multa,multa!

Happiness_4_us spune:

Eu cred ca starile astea de cadere le avem toate.
Asa si subiectul.
Are perioade cand e ok si suntem mai optimiste, atunci cand puii mici au zile mai bune, si asta ne da putere si ne incarca bateriile, dar si zile mai putin bune, cand o luam de la capat cu dece-urile!

E normal, absolut normal!

Cred ca cel mai greu este sa invatam sa traim in modul asta.

Julianne, scrie ce vrei , cand vrei, asta facem toate! Tu esti abia la inceput, ca sa zic asa, cand impactul este devastator daca nu esti o fire puternica, cand simti ca nimic nu mai conteaza, ca nimeni nu trece prin ce treci tu, ca nimanui nu-i pasa de tine...
Scrie-ne! In felul asta iti citesti gandurile care te macina si stii sigur ca cineva te asculta! Putere, mamico greu incercata!

Pisselino, pupa ratzoiul mic si scump!

Pup toate mamicile ! Sanatate multa puilor si voua putere!

Edit: Letitia, pune mana si scutura medicul de la Bucuresti! Nu exista asa ceva, nu mai are ce sa-i dea ca are deja 2 antiepileptice. Doamne Dumnezeule! Ce suflete or avea oamenii astia? Unii dintre ei!

---

Mamica fluturasului Andrei si 23+ Maria

Am produse la bazar. Ajuta si tu!

Happiness_4_us spune:

Vio, tu deschide cap nou ca cel vechi e inchis de moderator.Nu ai cum sa il inchizi tu.

Sybille

---

Mamica fluturasului Andrei si 23+ Maria

Am produse la bazar. Ajuta si tu!

Julianne spune:

daca mai ma ingaduiti am sa mai vin sa pling la voi; prietenii mi-e teama sa nu-i intoxic, oricum se vor alege in timp, vor ramane probabil mai putini sa ma sustina; oamenii se satura de drame, boli, durere...se vor duce mai degraba la o petrecere si un pahar de vin decat sa asculte la mine si sa imi priveasca ochii tristi
iar familia, fiecare traieste in felul lui, sotul in tacere, baiatul in negatie...celorlalti nu le vine sa creada
mie imi ramane aceasta pagina in care cu voce inceata imi urlu durerea de mama
mi-am asteptat aceasta copilita ani si ani, si a venit ca o minune, credeam ca o sa mor de atata fericire cand am aflat
ani de zile am visat-o, mi-o imaginam, o vedeam crescand, si pe ea mamica
...si dintr-o data nu mai stiu ce se intampla, parca am intrat in viata altcuiva; nu inteleg de ce mergem prin spitale, de ce o flamanzesc ca sa poata fi anesteziata, de ce ii imping medicamentele cu forta in gurita acolo unde ar fi trebuit sa intre doar laptele de la mamica ei, de ce i se ia atata sange, de ce i se aseaza pe caputul ei mic si delicat atatea fire si aparate...ce se intampla?

ioanacioc spune:

Va citeam asa in tacere,si mi-au trecut prin fata ochiilor cei sase ani petrecuti alaturi de Alex,sase ani de suferinta,de disperare,de sperante,si nu stiu cum de mai rezistam,sincer,nu stim incotro sa o luam,ce directie sa apucam,sa gasim calea cea mai scurta spre fericire,spre o minune care sa faca sa dispara disperarea din sufletele noastre si durerea din sufletelul mic si frumos!
Gata,m-am ridicat,trebuie sa fim puternice pentru copilasii nostri!
pentru toate mamicile si copilasii lor speciali!