Citim impreuna literatura romana contemporana

Mai greu, mai usor, am stabilit ca vom citit impreuna www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/medgidia-orasul-de-apoi-206/" target="_blank">"Medgidia, orasul de apoi", cartea lui Cristian Teodorescu.
Spor la citit, spor la tastat impresii.

beshter spune:

Io am dat fuga inca de sambata si-am cumparat 'Medgidia, orasul de apoi' si 'Cartea soaptelor'.
Pe prima am si terminat-o dar astept sa apara cartile si la voi ca sa nu vorbesc aci de una singura.
Acusi ma apuc de 'Cartea soaptelor'.

Spor la cetit!

iarina spune:

Hai ca incep eu, pen' ca le-am citit pe amandoua, sper ca e o.k daca vorbesc despre ambele.

Medgidia - cele 103 povestiri au fost o incantare. Teodorescu este un excelent portretist, cartea are umor, temperament, oraselul este o Romanie in miniatura a anilor '40 unde toate natiile (romani, tigani, evrei, greci, turci, armeni) convietuiesc relativ pasnic si sunt prezentate cu toate apucaturile, traditiile, convingerile si orientarile lor politice.

Cartea soaptelor - o marturie dureroasa despre suferintele si pribegiile unuia dintre cele mai vechi popoare ale lumii,armenii. Este roman, poveste, memorislistica, istorie, fictiune, cronica de familie, este fluida, tacuta,osandita, smerita, nostalgica. Vosganian ne poarta prin Anatolia inceputului de sec.XX, atunci cand "Dumnezeu era la indemana" si sfarseste in Romania comunista, cu o mana de armeni pe care parca i-a biruit Istoria.

Sunt obosita si-s pe fuga, mai scriu maine...va astept cu impresii.

Sabina spune:

mi-am cumparat si eu cartea lui varujan, n-am avut inca rabdare de ea, dar ma stimulati;)



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

liadorian spune:

Buuuun... N-am terminat inca "Medgidia, orasul de apoi", sunt abia pe la jumatate, dar ma cam mananca degetelele sa scriu doua vorbe. Intai, sa spun ca-mi place mult. E o carte care, dupa mine, are toate calitatile "masculine": nerv, epic din abundenta, un fel de detasare simulata a povestitorului de istoriile povestite (da' chestia asta cu detasarea e de nuantat, face ce face Cristian Teodorescu si-ti da impresia clara a existentei unui alt timp din care vin povestile lui) concizie, da' o concizie cu de toate in ea - cu personaje memorabile, cu replici la care te tot intorci, cu o suta si-o mie de detalii care mai de care mai colorate.

Inca nu m-am prins daca toata cartea asta e un roman sau nu si incotro se duce ea, epic vorbind. Autorul ii spune "roman din piese detasabile", detasabile sunt, de acord, dar fiecare dintre ele castiga enorm prin cumularea cu celelalte. Pana acum, am avut mai degraba senzatia unui "album vorbit": cine a inceput cartea, stie despre proiectul fotografic al bunicului Fanica Theodorescu. Cartea nepotului imi miroase a acelasi lucru, a colectie de "fotografii vorbite/povestite".

A, si-mi mai place mult balansul asta intre istoria personala, istoria de familie si istoria mare, obiectiva. Si sentimentul ca "atunci", oricine traia calitativ altfel - cu totii (de la cersetorii din gara din Medgidia, pana la judecator) sunt actanti ai unui timp "eroic".

Nu mai mai intind, mai povestiti-mi si voi ca mie una, cartea asta imi da limbarita: parca-mi vine sa va povestesc si eu despre bunici, si matusi, si vecini si cate altele.

beshter spune:

Ma tot gandesc ce si cum sa zic despre 'Medgidia'.
Mi-a placut indestul - adica am citit-o cu mare placere. Dar mare branza nu mi s-a parut. Cred ca problema e, de data asta, ca m-am orientat numai si numai dupa titlu. N-am citit nicio descriere (nu ca ar conta foarte mult pentru mine, in general) si cred ca ma asteptam la altceva.
Si, oricum, tot stau si astept de niste ani o voce singulara in literatura romana si sunt permanent frustrata.
Sa ma explic: mi s-au parut destule ecouri (sau tonalitati sau ce vreti voi) din Eugen Barbu, Fanus Neagu si chiar Marin Preda. Sigur, luata la bani marunti, n-as sti sa pun degetul cu precizie chirurgicala pe ecourile respective. Luati-o asa mai...impresionist:) - cum e de altfel si exprimarea mea. Si nu inseamna ca e ceva rau, ci ca pur si simplu, am fost o tzaruca dezamagita si de poveste, si de experimentul literar si de 'sfarsitul' povestii (la un moment dat, povestea se pravale abrupt intr-un sau catre un sfarsit transparent ca-n filmele lui Sergiu Nicolaescu).
Mai pe scurt, m-am cam saturat de cartile cu si despre comunisti si legionari, cu si despre ce-a fost inainte si dupa. Astept cu infrigurare sa mai fie vorba si despre altceva.
In rest, sunt absolut de acord cu voi (mai ales in ceea ce priveste talentul de fotograf-portretist si limba delicioasa in care se exprima eroii).

iarina spune:

Mie sincer Cartea soaptelor mi s-a parut mult mai buna, Mihaelka parca ziceai c-ai inceput-o, asa-i? Cum ti se pare?
Medgidia are totusi o savoare aparte comparativ cu ce s-a publicat in ultima vreme la noi - ma refer la autori romani. Eu una ma plictisisem de tot felul de experimente si brutalitati, de icnituri care sa socheze si sa para originale cat si de subiectele "exotice" ca sa atraga ochiul. Matei Florian si cei doi amintiti aici mi se par de departe o treapta mai sus.Si Cartarescu...si poate inca cativa...n-am vreme sa-i numar aici pe toti.
Cat despre povestile cu legionari, d'apai astea au fost "vremile"..n-ai cum sa-i sari - e drept ca si mie mi s-a urat de istorisirile astea, insa Teodorescu are zvac si umor si parca iti mai domoleste iritarea.

beshter spune:

De inceput, am inceput-o da' m-am invrednicit sa citesc doar vreo 5 pagini
'Medgidia' are, intr-adevar, si savoare si umor si personaje memorabile si replici minunate - asa cum am recunoscut deja:). Probabil ca e vorba doar despre diferenta dintre asteptarile mele si ...restul.
Zi-mi si mie, rogu-te, cateva experimente, brutalitati si icnituri (ah, ce mi-a placut asta) din lit rom contemp - io nu prea citii romani in ultima vreme.

iarina spune:

Mihaeka, ma refeream la d’alde Claudia Golea, Alexandru Vakulovski si inca una, imi scapa numele ei acum, desi mi-am biciuit nitel neuronii ….si imi merge si prost net-ul, altminteri googaleam P'astia ii incadrez la icnituri.

Dan Lungu este misto in Raiul gainilor si Sunt o baba comunista, dar a cam scrantit-o cu Cum sa uiti o femeie.

Si mie nu-mi place Doina Rusti dom’le! Ultima ei carte, niste povestiri, este o copie amarata dupa proza fantastica a lui Eliade….tineri obisnuiti care trec „brusc si dintr-o data” prin experiente neobisnuite. Sounds familiar? Vezi doamne insolitul se vrea a se strecura in cotidian.
Titlurile povestirilor au de asemeea acelasi aer eliadescian..Langa Biserica Sf Silvestru grrrr Pe ea as incadra-o la epigoni

P.S. Nu vrusei sa te trag de maneca cu legionarii…doar sa amintesc ca alea a fost „vremile”... n-ai ce-i face. Ai rabdare cu Cartea soaptelor, merita zic eu

beshter spune:

Merci, iarina!
Pe Golea si pe Vakulovski ii stiu. Vakulovski imi place, Golea - mai putin spre deloc. Dan Lungu n-am citit iar de Doina Rusti nici n-am auzit. Ia sa ma pun eu la punct!

liadorian spune:

Am terminat si de sarbatorit copila mea (care a implinit 3 ani, de-am petrecut trei zile, ca-n povesti), am terminat si "Medgidia, orasul de apoi". Am cam intins ultima suta de pagini si-ar fi mers citita asa, mai dintr-un foc. Mie inca-mi place. Subiectul (legionari, comunisti etc.) nici nu ma deranjeaza, nici nu-mi place in mod deosebit. Cristian Teodorescu e povestitor, indiscutabil. Si asta-mi place. Nu-s insa convinsa ca pana la urma i-a iesit cu adevarat un roman, parca anecdoticul predomina si blocheaza cumva accesul spre romanesc. Si finalul, cu reluarea tuturor povestilor a fost singura secventa din carte peste care am trecut asa, mai cu viteza trenului prin gara, ca nu-i vedeam rostul si nici farmec nu mai avea. Foooarte explicite ultimele fraze, n-am ratat "poanta" titlului.

Incep si eu "Cartea soaptelor".