Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor
Raspunsuri - Pagina 36
Jasmin012 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina Lucia, asta e un exemplu perfect de mama care nu si-a ascultat cu adevarat copilul. Durerea de cap de la lectii ascundea cu totul si cu totul altceva. Era un strigat de ajutor din partea fetitei, iar mama nu l-a inteles. probabil ca se intampla ceva la scoala..... Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog,  Sofia Galagia si  bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
da, asa e, e o somatizare.
Nepoata mea se plangea des de durere de cap, pentru ca maica-sa s-o cocoloseasca, sa-i dea atentie, etc. Culmea e ca maica-sa se apuca sa-i caute pastile de durere, gen algocalmin. Pana cand m-am luat de ea, spunandu-i ca in realitate n-o doare capul, ci are nevoie de atentie si sa stea mai mult cu ea. Brusc, durerile de cap incetau. Dar sora mea nu stiu cat a inteles din asta. Cred insa ca nepoata-mea, la cei 12 ani ai ei, a inteles.
Sabina, e inteleapta Sophia.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
lucialu spune:
Roxana de-asta citesc, scriu, ca sa invat cata una -alta.
Fetita, care acum nu mai e fetita, "somatizeaza" in continuare cam cu tot ce e in rasp ei :copil, treaba... Ghici cine le face? In schimb are niste pretentii, olala!
Nu se poate sa ai niste apucaturi imitate de prin alte parti sau luate din niste chestii permise datorita unor conjuncturi, iar apoi sa le cultivi?
LilianaR spune:
Familie de 4, 2 fetite; cea mica in plin avant oedipian, mama incearca sa-i contracareze “maritisul cu tata” pentru ca nu il considera benefic; fetita, 3,5 ani, santajeaza: daca nu ma lasi tu, ma lasa tata (tatal o lasa la orice, sincer). Mai incolo a devenit mai mult: ma lasa tata oricum si o sa se si supere pe tine.
Nepoata-mea de 6 ani (aveam 16) isi santaja parintii cu mancarea; a prins cat de important era pentru ei ca ea sa manance si ii santaja cu asta. A incercat cu mine si m-am trezit pusa in fata faptului: daca nu se joaca acum!, inainte de teme, ea nu mananca si mama ei se va supara pe mine! 
Ce-i drept, imi spusese maica-sa ca sa ma asigur ca mananca.
Copil de 10 ani, parinti in divort, ambii sunt pentru copil, ambii il vor: daca nu imi faci aia, ma duc sa stau cu tata! 
Copil de 5 ani, frate-su de 7 luni, il calareste pana la sufocare, imi spune: ma duc in piscina sau stau pe capul lui frate-miu! Da, ii spusesem ca in prezenta mea si lipsa parintilor sa nu-i sara in cap astuilalt, ca nu e placut sa te doara capul sau falcile de la plesnituri si palme.
Consider ca acesti copii reactionau corect si nu le vad vreo vina; nu inseamna ca era indicat sa fie lasati sa continue, ca nu trebuia gasit un REMEDIU AL SITUATIILOR si nu al copiilor.
De acord cu tine, Sabina, e o reactie, un semnal de alarma etc., ce faci atunci, pe loc? In primul caz nici mama nu gresea. In cel cu divortul, nu vreau sa spun in ce stare era mama, ca nu facea fata ea singura la divort, darmite la altele in plus. Sunt si situatii din astea sau pot fi.
Si la exemplul Luciei, nu si-a ascultat copilul, dar poate fi si din cauza ca era obisnuita sa nu puna la indoiala gandirea copilului si sa ii satisfaca totate dorintele... e o capcana in orice tip de gandire.
E drept ca "sunt convinsa de propriile convingeri", dar de aici si pana la nu vrem sa le reevaluam... Eu asa sunt azi, maine sau peste un an pot sa fac toate poftele copilului meu, cine stie??
Nu prea vreau sa renunt la deschidere, ca as renunta din start la orice idee care azi nu-mi surade; dar tocmai pentru ca ascult alte pareri poate ca intr-o zi voi ajunge ca voi. Pe cand nu vad aceeasi disponibilitate in sens invers.
Si atunci problema mea ar fi ca eu totusi sunt deschisa la ideile voastre si gasiti ca aveti cumva puterea sa le schimbati pe ale mele de acum? Sau care?
De acord cu mamagiuliei, acum stiu numai teorie DESPRE PROPRIUL COPIL, practica va schimba de la nimic la totul... dar asta voi vedea atunci, nu acum, nu?
Si intreb din nou, de unde reiese inflexibilitatea mea? Din faptul ca imi sustin puternic niste idei in care AZI cred? Ca maine nu stiu ce-o fi si unde ma duce experienta...
Eu am crezut ca aici unul are o parere, altul alta si luam si noi ce ni se potriveste din fiecare...
De exemplu un parinte care cauta relatii in care sa asculte nu prea poate sa impuna o disciplina de fier, oricat i-ar placea ideea si oricat de bine il convinge careva... ca nu i se potriveste lui asta...
De aia diferite comportamente, diferite relationari, diferite reactii... de la individ la individ. 
De la faptul ca ideea mea o fi gresita pana la "ia alta in loc ca-i mai buna", e vreo diferenta?
Am o idee, e normal, avem cu totii macar cate una. Spun ca o voi aplica daca se va dovedi compatibila cu relatia viitoare cu copilul meu, daca nu, gasim altceva.
Exact-exact, punctual, ce e gresit aici? Continutul ideii? Ca putea fi altul, putea fi "lasa copilul sa faca orice ar vrea" dar, dupa nastere, sa mi-o schimb, nu?
Imi e greu sa identific la ce anume va opuneti, ca sa pot sa reevaluez.
Aveam o problema cu copilul ala de 5-6 ani; am inteles pana acum ca gandesc prost, dar nicio idee despre oare prin ce ar putea trece copilul ala. Ma interesa. Daca e nevoie, dau si alte detalii.
34+ 
rrox3 spune:
Lucia habar nu am ce si de ce face acum acea fetita.
Dar din ce povestesti, trag concluzia ca tu confunzi ce spune Sabina cu ce ai observat ca a facut mama cea mult prea permisiva cu fetita ei. Nu-i acelasi lucru, deloc.
Relatia fetitei respective cu mama ei nu a fost in regula. Mama nu a "auzit-o" cu adevarat. Un copil nu ajunge la somatizari daca-si permite sa comunice si altfel ce probleme are. Tu judeci din afara si defapt habar nu avem ce si cum s-a intamplat in acea familie. In mod sigur nu a fost o relatie ca cea descrisa de Sabina. Si nu cred ca cea mai mare pierdere a fetitei respective a fost pe plan scolar.
Cred ca ar fi mai util sa revenim la probleme din prezent, decat sa tot batem campii cu mai stiu eu ce cazuri, care, uite ce rau au ajuns...
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Sabina spune:
pai toti copiii astia reactionau la conditionarile impuse de parinti.
de exemplu faza cu mancarea.
daca mama ju ar fi alergat copila cu lingurita in copilaria mica si nu ar fi fost atat de stresata ca nu mananca copilul, nici problema asta nu ar fi existat.
orice reactie a copilului e vina parintelui.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Sabina spune:
si fimea s-a maritat cu tati si am lasat-o amandoi fara sa facem caz si i-a trecut.
of, Doamne, e atat de simplu si oamenii se complica atat de mult.
Lovitura nu vine inapoi daca izbesti in ceva moale....just like that.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Jasmin012 Nepoata mea se plangea des de durere de cap, pentru ca maica-sa s-o cocoloseasca, sa-i dea atentie, etc. Culmea e ca maica-sa se apuca sa-i caute pastile de durere, gen algocalmin. Pana cand m-am luat de ea, spunandu-i ca in realitate n-o doare capul, ci are nevoie de atentie si sa stea mai mult cu ea. Brusc, durerile de cap incetau. Dar sora mea nu stiu cat a inteles din asta. Cred insa ca nepoata-mea, la cei 12 ani ai ei, a inteles. |
Jasmin somatizare nu inseamna ca in realitate nu te doare. Inseamna ca durerea reala are cauze pshice, emotionale, si nu fiziologice.
In rest, cu siguranta aveai dreptate.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
Sabina spune:
Liliana, nu e vorba despre pareri....toata lumea are pareri.
E vorba ca atunci cand ai copilul in brate trebuie, pe langa sa fii foarte informata despre psihologia copilului, sa fii foarte dispusa sa te lasi pe tine deoparte si sa actionezi asa cum iti cere copilul.
Conform varstei.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
Jasmin somatizare nu inseamna ca in realitate nu te doare. Inseamna ca durerea reala are cauze pshice, emotionale, si nu fiziologice. In rest, cu siguranta aveai dreptate. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Roxx, da stiu. Hai ca un copil mai mare se poate preface ca-l doare, dar unul mic nu. Stiu ca somatizarile sunt des intalnite la copiii mici. Mama unei fetite de la Lucas de la cresa se vaita ca micuta face otita foarte des, ca o tine numai in antibiotice etc. Nu e de mirare, pentru ca mamica e o persoana cam isterica: nervoasa, tipa din orice ca e obosita... Rezultatul: fetita e si ea foarte nervoasa, chiar are fatza de copil nevrotic, nu stiu cum sa explic mai bine. Pacat. Maica-sa se plange mereu ca nu mai are rabdare de cand a inceput serviciul, dar asta nu e o scuza.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
LilianaR spune:
Si eu nu spuneam asta? Ca reactionezi poate asa cum crezi azi, poate cu totul diferit, in functie de relatie, de copil, de parinte, de oamenii implicati?
De acord cu tine ca e din cauza parintelui SAU a celorlalti oameni, nu am spus vreodata ca e vina copilului ca santajeaza, dar asta nu inseamna ca nu o face.
Din cauza nu inseamna din vina insa. Poate fi din neputinta lor, din neintelegerea lor...
Oedip asta e mare pisicher, am vazut copii intrand in baie peste mama ca asa au vazut ca tata si mama fac dus impreuna sau care vor sa fie iubiti "ca pe mama" sau sa doarma noapte de noapte cu parintele de sex opus si atat... Daca scapi pana in 7 ani maxim e ok, daca nu... aiurea, cam nasol!
Ce faci daca se intampla sa vrea sa doarma fata numai cu tata, o lasi la nesfarsit, asa? Dormi singura in camera alaturata? Pe bune?
Stiu baiat care il impinge pe celalalt parinte cand sta cu mama... se imbolnaveste ca mama sa doarma cu el (da, are 4,5 ani si a fost bolnav 3 saptamani din 4 in ultimele 8 luni).
Sa il asculti e idealul, imi doresc asta (poate e iar vreo idee preconceputa, dar tare mi-ar placea sa-i descifrez de ce aia si de ce aialalta, cum spuneam, CAUZA), insa ce faci cand il asculti cat poti si vezi ca e frustrat nu din vina cuiva? Ca e frustrat doar ca mama doarme cu tata? 
34+