Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor
Raspunsuri - Pagina 32
lucialu spune:
autoritate:nu e voie sa scuipi oamenii, sa te sui pe nu sh ce ca ai sa cazi,sa vorbesti cu strainii etc, depinde de gravitate . Da ii explici, dar dc nu te asculta, te testeaza, speculeaza pt ca unul dintre parinti sau bunici i-a oferit solutia asta, ce faci? Il iei de la locul cu pricina si il pedepsesti cumva(stai cinci minute in camera la tine, nu ai voie desene, etc). Si pe asta tu o faci ca parinte, nu Vladut de la parter si nici bunica lui.
gmmm spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lucialu mama ei de limba! sunt constienta ca suntem la forumul cab psi, si ca poate am capusat probelma Frunzei cu chestii asemanatoare si mai si deviem(noh, amestecam inclusiv chestiile discutate la un alt sub) Liliana, dupa cum vezi eu nu mai sunt gravi, am deja pe micuta noastra tornada si nu e de 3 ani, ci doar 1. Citesc pt ca intuiesc crizele la ea, deja face(se incoarda la schimbat pampersi si nu mai vrea sa stea, face crizele dc o impiedic sa se deplaseze incotro are treaba, ca trebuie sa punem scutec curat) si vreau sa invat cum sa ma descurc, tricuri de la mame si dc va fi cazul cand sa cer ajutor specializat. spuneam mama ei de limba! E ok sa ne jucam cu copiii(a se vedea si sfatul profesionist primit de Frunza Alba). Dar nu suntem prietenii lor! Nu se pot bate pe burta cu noi asa cum o fac afara, unde isi permit intre cei de varsta apropiata. Eu cred ca suntem si trebuie sa fim toti mai mult decat prietenii, pe care ii mai castigi sau pierzi pe parcus. Noi suntem o familie(mama, tata, copil, eventual un animalut). Ne spunem tot si avem incredere intre noi, pt ca suntem o familie. Ne iubim neconditionat(adica nici macar in functie de criteriile care leaga prietenii). Deci ne iubim asa cum suntem, mai frumosi, mai urati, mai gresiti uneori. Suntem mereu prezenti si la bine si la rau. Cam asa vad eu, trebile. Si cred ca fiecare are rolul lui bine stabilit in familie. Iar dc nu ne educam noi copiii, apai cine? Prietenii? Si dap, se intampla se se faca megacrize fara sa fie parintele cu sechele din copilarie. Pt ca datoria copiilor este si aceea de a testa limitele, nu?   in de "and the song became love and love became the egg" (Happy Feet) my little sunshine |
Eu sint de acord.
Relatia parinte-copil este alta decit cea prieten-prieten. Sprijin pentru totdeauna. Neconditionat.
gmmm spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui rrox3
In legatura cu norma, nu cred ca, cantitatea, e un bun criteriu de stabilire a normalitatii, a cai sanatoase. O sa citez pe cineva si o sa-ti spun: si carii avem majoritatea dintre noi, dar asta nu inseamna ca e OK sa ai carii. Toleranta la frustrare, tocmai, ca implica o manageriere a frustrarii. Si asta nu se face deloc strangand din dinti. Scuza-ma, dar deja ma simt ca vorbind chineza pe aici... Repet, managementul emotiilor nu inseamna blocarea lor, inseamna exprimarea lor intr-o forma acceptata de societate, eficienta. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
A propos de carii si de norme.
Fericirea este relativa.
Daca toti in jurul meu au carii, imi accept soarta.
Daca sint singura cu carii, o sa fiu foarte nefericita.
Insa nu stiu daca toate problemele au o solutie asa de simpla precum cariile.
(Nu stiu nici daca sint on topic.)
tangerine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm |
Eu sint de acord.
Relatia parinte-copil este alta decit cea prieten-prieten. Sprijin pentru totdeauna. Neconditionat.
[/quote]
Neconditionat, dar totusi trebuie sa asculti de autoritate, remember?.
Nu am spus ca relatia parinte-copil este egala cu cea prieten-prieten.
Voi pareti sa spuneti ca o exclude complet. Eu nu imi pot imagina cum ar fi sa NU fiu SI prietena cu copiii mei.
tangerine spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lucialu autoritate:nu e voie sa scuipi oamenii, sa te sui pe nu sh ce ca ai sa cazi,sa vorbesti cu strainii etc, depinde de gravitate . Da ii explici, dar dc nu te asculta, te testeaza, speculeaza pt ca unul dintre parinti sau bunici i-a oferit solutia asta, ce faci? Il iei de la locul cu pricina si il pedepsesti cumva(stai cinci minute in camera la tine, nu ai voie desene, etc). Si pe asta tu o faci ca parinte, nu Vladut de la parter si nici bunica lui. inde"and the song became love and love became the egg" (Happy Feet) my little sunshine |
Nu ai voie sa vorbesti cu strainii, dar daca vine la noi matusa Vasilica pe care n-ai vazut-o in viata ta, ar fi bine sa ii spui urgent saru'mana si daca se poate sa o si pupi [e un exemplu general]
nu e voie sa scuipi oamenii: tu nu scuipi oamenii pentru ca nu e voie sau pentru ca ti se pare ca nu e in ordine sa scuipi oamenii?
daca nu te asculta, inseamna ca nu ai explicat suficient de bine sau el nu a fost dispus sa te asculte sau, cine stie, poate nu e de acord cu tine; e datoria si responsabilitatea ta sa te faci inteleasa [daca e posibil fara pedepse, ca astea nu prea au darul de a explica lucrurile]
LilianaR spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui tangerine Liliana, spui: "Nu cred ca scopul unui parinte e sa fie prieten cu pruncii lui, ci sa-i creasca si educe corect" ce inseamana sa ii creasca si sa ii educe corect? cine stabileste asta? de ce ti-e frica sa fii prietena cu copilul tau? si: "Plansul e uneori folosit ca santaj, daca merge; daca e ignorat, isi pierde valoarea asta si parintii vor sti ca pruncul le plange numai cu motiv serios" ti-e frica de faptul ca copilul te santajeaza? de unde a invatat copilul sa santajeze? cine stabileste " motivele serioase" : cine plange sau cine observa? apoi : "Dar copilul ar fi bine sa inteleaga logica autoritatii si nu sa o accepte pur si simplu" de ce simti nevoia sa te impui cu autoritate in fata copilului? care este logica autoritatii? si de ce copilul ar trebui sa se supuna unei autoritati? |
Nu imi e frica sa fiu prietena cu copiii, sunt cu toti, nu cu al meu. Cu copilul meu trebuie/ar fi indicat, de dorit, bla-bla sa creez o minisocietate in casa, asa incat sa-l pregatesc spre 3 ani sa socializeze.
Sa-l ghidez.
Daca ii arat, cum spune denzel, de exemplu, ca nu exista reguli, limite, autoritate, va avea socul mai tarziu. Nu e normal, zic eu, sa ii arat o alta lume decat cea in care il pregatesc sa intre.
Or el va intra intr-o lume plina de autoritati, deci indicat e sa accepte existenta lor DAR sa nu le ia de bune neconditionat, sa le caute o logica, sa le conteste uneori etc.
Exact cum spune lucialu.
Ba cred ca si parintii care spun "fara autoritate" o spun ei, o stabilesc ei, pentru ca AU AUTORITATEA sa stabileasca asa, copilul neavand nimic de spus, nici daca ar dori ceva ghidare si autoritate in viata lui.
Dar asta functioneaza pentru mine ca mentalitate; cum spuneam, altii pot sa arate altceva, sa simta altceva, sa aplice si sa functioneze de minune. Eu asa cred.
Sa ii cresti corect inseamna sa inteleaga cand si de ce sunt pedepsiti, cand si de ce au voie/n-au voie etc. Adica sa nu se simta constant nedreptatiti, sa inteleaga de unde vine atitudinea parintelui. E cam mult sa definesti corectul. Si poate e prea mult zis.
Copiii santajeaza instinctual, nu e ceva invatat; el testeaza din primele zile, actiune/reactiune si, asa cum Pavlov invatase cainele sa vina la blid, asa invata pruncul de cateva luni cand vine mama sa-l ia in brate.
Nu se poate pune problema de unde stie sa santajeze, e instinctual si cu cat persevereaza poate ajunge sa fie o semiratiune subconstineta sa procedeze asa. In functie de cat de elaborate devin planurile sale de santaj cu varsta, se poate transpune in constient, poate deveni dovada de inteligenta. Dar, initial, e instinct, e supravietuire.
MOtivele serioase se stabilesc impreuna, parerea mea; initiativa e a parintelui si stabilind motivele, deja dezamorsezi potentialul santaj, deja ii diminuezi capacitatea pruncului de a te manipula. Dar nu la varste fragede, ci abia cand instinctul incepe sa fie constientizat, ca altfel nu ai ce educa.
De ce trebuie ca noi, oamenii, sa ne supunem diverselor autoritati?... asta deja tine de modul cum e constituita societatea, aici nu am eu un cuvant de spus. Sa intelegi e sa fii impacat cu acest mod de viata, sa il accepti, sa nu vii in conflict cu societatea cladita pe autoritati si reguli.
Sa vezi logica inseamna sa o intelegi, sa pricepi locul tau in societate, de ce trebuie sa asculti de invatatoare, mama de seful ei de la munca, de politist etc.
Si in codru exista autoritate, asa e facuta viata pe pamant, fie ca esti pisica ori om, in haita ai anumite principii si autoritati de respectat.
Autoritatea nu e un bau-bau, e o consecinta a impunerii ratiunii in societate, in codru e consecinta nevoii agrare de supravietuire.
Noi suntem autoritati pentru noi insine, instinctul ia uneori decizii in numele nostru, creierul ne autorizeaza miscarea mainii... adrenalina blocheaza unele procese si intensifica altele, in mod constant muschi si organe se supun unele altora. E uman, e organic, e normala autoritatea.
Nu cred ca putem exista in afara ei.
Nu cred ca parintii sunt egali cu copiii lor, cred ca ei au mai multe obligatii si copiii mai multe drepturi sau macar asa cred eu ca ar trebui sa fie. Iar raspunderea vine cu autoritate, imi pare normal. Dupe cum vezi, autoritatea in ochii mei nu iti da mai multa libertate sau putere, si din contra, mai multe restrictii.
34+ 
olympia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui LilianaR Copiii santajeaza instinctual, nu e ceva invatat; el testeaza din primele zile, actiune/reactiune si, asa cum Pavlov invatase cainele sa vina la blid, asa invata pruncul de cateva luni cand vine mama sa-l ia in brate. Nu se poate pune problema de unde stie sa santajeze, e instinctual si cu cat persevereaza poate ajunge sa fie o semiratiune subconstineta sa procedeze asa. In functie de cat de elaborate devin planurile sale de santaj cu varsta, se poate transpune in constient, poate deveni dovada de inteligenta. Dar, initial, e instinct, e supravietuire. MOtivele serioase se stabilesc impreuna, parerea mea; initiativa e a parintelui si stabilind motivele, deja dezamorsezi potentialul santaj, deja ii diminuezi capacitatea pruncului de a te manipula. Dar nu la varste fragede, ci abia cand instinctul incepe sa fie constientizat, ca altfel nu ai ce educa. 34+ |
De unde ai aflat tu cele de mai sus?
Mie citind mi se face pielea de gaina... "Planuri elaborate de santaj", brrr!
Cum poti spune ca un copil de cateva zile "testeaza"?
El isi exprima nevoi reale, esentiale, nevoia de hrana, de dragoste, nu e "cainele lui Pavlov", are nevoie de mama lui! Daca inainte de a fi mamica tu planuiesti cum sa dezamorsezi potentialul santaj,(existent doar mintea ta), al copilasului ce va veni, gresesti amarnic.
Sper din suflet ca nasterea sa-ti schimbe modul de a gandi.
Numai copiii ai caror parinti le refuza implinirea nevoilor primare ajung sa recurga la subterfugii si artificii si disimulare ca sa obtina macar o bruma de atentie, un simulacru de iubire si intelegere, sunt victime ale parintilor!
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
denizel spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui LilianaR Daca ii arat, cum spune denzel, de exemplu, ca nu exista reguli, limite, autoritate, va avea socul mai tarziu. |
denizel nu a spus niciodata ca nu exista limite si reguli, doamne fereste. O fi spus denzel, verific imediat, am lipsit o perioada.
LilianaR, am citit atat postarea asta cat si pe cea trecuta si, sincera sa fiu, am rasuflat usurata cand am vazut ca nu esti inca mamica. Sper ca bebelusul/copilul tau sa fie un luptator
si sa nu se lase doborat de atatea reguli si teorii. Si mai sper ca, tu sa fii suficient de puternica incat sa-ti dai seama la timp cand e cazul sa le dai incolo de jdemii de reguli si teorii :).
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul"
- din jurnalul unei mămici de băietel.
LilianaR spune:
Nu e cainele lui Pavlov, asta eram noi in exemplul meu...
De acord ca el are nevoie, nici nu am spus altfel, e o chestiune de acoperire de nevoi si de supravietuire. Si e bine, nu e un lucru rau.
POate nu va place cuvantul, e prea dur "santaj", nu stiu.
Dar sunt copii care isi "conditioneaza" parintii daca sunt lasati (mananc daca..., imi fac temele daca... etc.) si merg pana departe. Ba chiar stiu caz de copii care incercau sa determine prin comportamentul lor actiuni importante ale parintilor... Divort, schimbat scoala, certat cu profesorii etc.
Nu stiu daca am fost clara, discutam de varste diferite ale copiilor, e mare diferenta intre santajul instinctual pentru afectiune si mancare (de supravietuire) si cel ulterior.
Eu nu ma gandesc cum sa dezamorsez ceva ce nu stiu daca se va intampla, dar vreau sa recunosc acest lucru, sa-l identific daca se intampla.
Dar asta e ce vreau acum. Cum voi reactiona, nu pot sti, ca de la teorie la practica e cale lunga si poate ca voi fi mandra de ce poate face copilul meu din mine... 
34+
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui LilianaR Dar sunt copii care isi "conditioneaza" parintii daca sunt lasati (mananc daca..., imi fac temele daca... etc.) si merg pana departe. |
pai stii de unde au invatat sa conditioneze?
ai voie dintr-o incercare
exact ... de la parinti!
care le-au zis de mici "daca faci asta ...."
ca doar un copil nu se naste cu instinctul conditionarilor (sau al santajului
)in rest ... zic si eu ca denizel, bine ca nu esti inca mamica, aveam si eu niste idei crete inainte de a naste, dar m-a "educat" Matei
www.youtube.com/watch?v=YhWZ7bpfQag" target="_blank">@