Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor

rrox3 spune:

Motivele furiei sunt rareori fix cele aparente. Capsatorul a fost un catalizator, dar furia exprimata era deja acolo adunata. Si, dupa parerea mea, o sa mai aveti parte de ea.

Dragos pare sa fie gelos pe fratele lui mai mic. Va vede protejandu-l mai ales pe cel mic si lui cerandu-i sa se comporte frumos, ca un baiat mare. D-asta a si "fugit" la bunici. Acolo, doar el, se simte copilul din casa. Revine putin la viata de dinainte de a deveni fratele mai mare. Explorati putin in directia asta. Eu nu spun ca ii tratati voi diferit, vorbesc de cum percepe Dragos mersul familiei.

Daca lucrurile se intamplau invers, i-ati fi spus lui Dragos sa-i dea mai repede capsatorul fratiorului (fiindca acesta se suparase si facea taraboi)? Ati procedat asa alta data? Cu alte obiecte desigur.
Cel mic ii mai ia lucrurile fara sa ceara permisiunea?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Jasmin sa nu-ti mai treaca prin cap ca nu esti o mama buna, imediat ce baietelul tau iti tranteste un tantrum
Si eu spun ca Tangerine, trebuie sa pregatesti intrarea intr-un astfel de magazin. Ai grija sa fie baiatul intr-o forma buna si discuti cu el inainte. Fix ce poti sa-i cumperi atunci si ce nu poti, dar isi poate alege pentru ziua lui - de exemplu. Eu, de obicei, le luam si lor ceva mic, nu aveam inima sa le frustrez asa tare. Sa vada o multime de lucruri pe care sa si le doreasca si sa nu le iau nimic. Dar neaparat, discutat inainte sa intrati in magazin. In magazin, ii reamintesti la nevoie intelegerea. Nu o sa mai ajunga la un grad atat de mare de frustrare.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Jasmin012 spune:

multumesc la toate pentru asa un sfat bun.
Adevarul e ca dadea semne de nervozitate dinainte, ca voia sa intram intr-un mega image din drum, dar era atat de cald si facusem drumul din Berceni pana la Victoriei (plus mers la 3 banci pentru a face niste plati inainte) incat era pacat de efortul facut pana atunci sa ne intoarcem. Ma bine ma intorceam la timp si nu mai intram, si asa pana la urma nu am cumparat nimic, ca n-am gasit ce-mi trebuia si a iesit si rau.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Jasmin012 spune:

multumesc la toate pentru asa un sfat bun.
Adevarul e ca dadea semne de nervozitate dinainte, ca voia sa intram intr-un mega image din drum, dar era atat de cald si facusem drumul din Berceni pana la Victoriei (plus mers inainte la 3 banci pentru a face niste plati) incat era pacat de efortul facut pana atunci sa ne intoarcem. Totusi mai bine ma intorceam la timp si nu mai intram, si asa pana la urma nu am cumparat nimic, ca n-am gasit ce-mi trebuia si a iesit si rau.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Crisnemes spune:

Probabil ca Dragos se simte pe loicul 2- Victor este exagerat de mamos- ideea e ca Victor este cel care renunta aproape de cele mai multe ori in favoarea lui Dragos(el este mai tot timpul nemultumit) - il simt pe Dragos nemultumit si incerc sa povestesc cu el- am ajuns sa ma joc pe calculator un joc pe care il joaca Dragos din dorinta de a avea un numitor comun si de ai acorda doar lui atentie.
Victor prin caracterul lui este foarte placut si matur. DAR eu in permanenta incerc sa-i acord mai multa atentie lui Dragos tocmai ca lui Victor toata lumea ii acorda atentie.

De obicei Dragos este cel care ia lucrurile fara sa ceara permisiunea - repet Victor e nepasator de obicei si cedeaza.

Jasmin - si eu povestesc cu ei inainte sa intram in vre-un magazin. Le spun ca azi putem cumpara jucarii sau nu. De multe ori compensez chiar si cu dulciuri - un ou Kinder si ei sunt multumiti. In farmacie se multumesc si cu VIT C.

Cristina mamica de Dragos (31.01.2004) si Victor(19.09.2006)

roxy spune:

Cristina mami de Dragos si Victor , Tu esti mama lor, scriu asta pentru ca ai scris ca tu ii acorzi mai multa atentie lui Dragos pentru ca lui Victor ii acorda destula restul lumii.Dar el adica Victor nu stiu cata nevoie are de atentia celorlalti (nu zic ca nu are) dar are nevoie de atentia mamei lui.Deci incearca sa acorzi in eglal masura atentie si la unu si la altu, atunci cand unu (mare sau mic nu conteaza) ii ia ceva celuilalt fara sa ceara voie, sa ii reprosezi la fel , nu numai ca lasa tu esti mai amre si cedezi.Pentru ca in timp se aduna frustrari mari, iar ei sunt frati care trebuie sa se inteleaga , nu sa-si dispute atentia mamei lor.
Iti scriu asta pentru ca si eu m-am lovit de aceasi problema, am tot 2 baieti dupa cum poti vedea la semnatura, si am facut greseala sa cred ca cel mare daca din punct de vedere al varstei pare mare , va intelege de ce ii acord mai multa atentie celui mic, greseala enorma, nu numai ca nu a inteles de ce nu mai sunt 100 % a lui ca pana la 7 ani cat avea cand s-a nascut fratele lui , dar s-a si schimbat ca si comportament, de nu mi-a venit sa cred, chiar daca aparent eu credeam ca fac aceleasi lucruri ca pana atunci.Deci atentie cum gestionezi atentia la fiecare...dar te descurci tu.

Crisnemes spune:

Roxy- sa-ti traiasca baietii si multa sanatate va doresc!

Stiu ca Dragos se simte frustrat si e gelos pe Victor - e o fire sensibila. De aceea am scris ca eu chiar nu stiu acum cum sa procedez. Cum sa procedez cu Dragos? Criza de ieri - ca o pot numi asa - imi pune multe semne de intrebare.
Eu incerc sa ma comport cu ei ca si cu niste prieteni(asta le spun mereu ca noi suntem prieteni pentru a putea povesti cu ei ce probleme au) - incerc sa mi apropii pe fiecare din ei.

Cristina mamica de Dragos (31.01.2004) si Victor(19.09.2006)

LilianaR spune:

Plansul e uneori folosit ca santaj, daca merge; daca e ignorat, isi pierde valoarea asta si parintii vor sti ca pruncul le plange numai cu motiv serios; e important sa nu fie lasat santajul de vreun fel intre ei pentru ca se ajunge la situatii de neincredere reciproca.

In ultimul caz aratat de Jasmin, cred ca e important sa le spunem copiilor ca ii intelegem ca sunt frustrati si ca si noi suntem asa pentru ca nu le putem lua jucaria aceea. „Bravo, descarca-te!” inseamna, in esenta ca esti langa el DAR ca nu te poate santaja cu plansul lui.
Initial poti folosi o voce monotona, monotonia vocii fiind perceputa ca un calm aparent. Apoi ii poti explica copilului cat de suparata erai si tu, ce simteai de fapt, cat de rau iti parea ca nu puteai sa-i oferi totul. Asa „minciuna calmului aparent” nu e minciuna, ci o gestionare a unei furii si el va intelege, in timp, asta. Nu se va simti inselat, nu va simti ca mama lui se preface, ci ca mama lui isi gestioneaza anumite sentimente in anumite situatii.

Ceea ce e corect si adevarat si trebuie sa invete candva.

Apoi, e greu sa intelegi la 3 ani ca nu se poate. Cum nu se poate? Pai am vazut-o pe mama de zeci de ori cumparand lucruri, cum adica nu se poate cu ce vreau eu? Nu vrea ea, asta e clar! Nu ma iubeste mama, nu intelege ca eu vreau trenuletul! Nu-i nimic, insist. Cum adica nu are bani, ce sunt banii? Eu vreau trenuletul, despre trenulet vorbim aici!

Sa te cobori la nivelul lui, cum spunea cineva. Cu totul, cu trunchiul dar si cu explicatiile. Ceea ce e greu, la 3 ani un copil nu intelege diferenta intre azi si maine. Cand e maine?

Asa ca trebuie sa ii arati practic ca nu se poate, nu ca nu vrei tu. Poate o pui pe vanzatoare sa vada daca ai bani de trenulet, o intrebi daca vi-l poate retine pana la ziua lui ca sa il cumparat atunci, o intrebi daca au mai fost copii sau mamici care nu au putut sa-l cumpere (daca mai sunt si altii ca el, inseamna ca nu-i el singurul trist si mama lui e rea, ci ca asa merg lucrurile).

Sunt doar idei, fiecare isi gaseste propria solutie.
Am vazut multe multe idei bune, unele aparent in contradictie, important e sa aplici teoria care e cel mai compatibila cu tine. Doua teorii diferite pot functiona la fel de bine in cazuri diferite, chiar daca aparent nu sunt in concordanta sau aplica principii antagonice. Dar fiecare are o amprenta singulara si ni se potriveste un alt tip de medicatie, nu?

Nu cred ca scopul unui parinte e sa fie prieten cu pruncii lui, ci sa-i creasca si educe corect.

Cred ca parintii ar trebui sa cunoasca varstele copilului si ce pot aduce ele.
De exemplu, la 3 ani ajungi intr-un anumit tip de explorare a lumii inconjuratoare cunoscute; este normal, absolut normal sa scrii pe pereti sau sa-i ungi cu plastilina, acuarele etc...
A nu se confunda memoria pe termen lung cu cea pe termen scurt ori cu capacitatea de a aranja in timp succesiunea anumitor actiuni, intamplari. Ce simte (emotii) un copil e una, ce a facut (actiuni) un copil e alta.
Copilul simte daca e bine sau nu la gradi, nu stgie insa exact ce e relevant pentru tine ca parinte.

Asa incat, pana la traumele copilariei parintilor, cred ca e important de stiut ce e normal sa faca copilul intai, nu? Adica e normal ca un copil sa sufere din dragoste in adolescenta si asta ne va intrista, insa nu ne va determina sa ne suparam pe el, nu? E parte din normala lui dezvoltare psiho-sociala.
Si atunci, cand copilul face un lucru, intai e important sa determinam daca e o etapa normala in evolutia lui. Desenatul pe pereti, uneori pe frigidere, desenatul cu creta pe covoare... e o etapa normala, de regula intre 2,5 si 4 ani. Sa ii iei plastilina cred ca e gresit. Sa vezi de ce face asta, sa intelegi ce nevoie exprima poate ajuta.
Asa incat, supararea e gresita in acest caz, copilul lupta sa continue o dezvoltare normala si nu intelege de ce parintii se opun la asta. Pentru el e normal.
La fel, e normal ca un copil de 3 ani sa nu stie sa povesteasca in mod coerent ce a facut intr-o zi: la gradi, la buni, nu conteaza. E normal si sa se plictiseasca.
Nu cred ca parintii sunt egali cu copiii lor, cred ca ei au mai multe obligatii si copiii mai multe drepturi sau macar asa cred eu ca ar trebui sa fie. Iar raspunderea vine cu autoritate, imi pare normal. Corecta, dreapta, dar autoritate.
Dar copilul ar fi bine sa inteleaga logica autoritatii si nu sa o accepte pur si simplu. Ca daca nu exista autoritate, exista riscuri de neadaptare sociala: nu ne place la gradi, la scoala etc. si se poate merge cat de departe.


Am si eu o intrebare: ce poate transforma un copil din ingeras cu mama si tata in frustrat in prezenta altor persoane? Ce schimba oare in capul lui prezenta altor persoane straine de familie, asa incat sa simta nevoia sa se dea in spectacol? Sunt in dilema, nu ma duce imaginatia sau stiinta atat de departe.
Copilul are aproape 6 ani, fratior de 8 luni, reactia se pare ca are loc, similar, indiferent cine e in plus fata de familie si indiferent de locatie: in concediu, acasa, in parc etc.

Imi place mult subiectul si mesajele postate de voi, deja actuale mamici; sper sa nu supere si prezenta unei mamici in devenire, daca da, astept invitatii spre alte zone ale forumului.
Multumesc.

34+

tangerine spune:

Liliana,

spui: "Nu cred ca scopul unui parinte e sa fie prieten cu pruncii lui, ci sa-i creasca si educe corect"

ce inseamana sa ii creasca si sa ii educe corect? cine stabileste asta? de ce ti-e frica sa fii prietena cu copilul tau?

si: "Plansul e uneori folosit ca santaj, daca merge; daca e ignorat, isi pierde valoarea asta si parintii vor sti ca pruncul le plange numai cu motiv serios"

ti-e frica de faptul ca copilul te santajeaza? de unde a invatat copilul sa santajeze? cine stabileste " motivele serioase" : cine plange sau cine observa?

apoi : "Dar copilul ar fi bine sa inteleaga logica autoritatii si nu sa o accepte pur si simplu"

de ce simti nevoia sa te impui cu autoritate in fata copilului? care este logica autoritatii? si de ce copilul ar trebui sa se supuna unei autoritati?

lucialu spune:

mama ei de limba!
sunt constienta ca suntem la forumul cab psi, si ca poate am capusat probelma Frunzei cu chestii asemanatoare si mai si deviem(noh, amestecam inclusiv chestiile discutate la un alt sub)
Liliana, dupa cum vezi eu nu mai sunt gravi, am deja pe micuta noastra tornada si nu e de 3 ani, ci doar 1. Citesc pt ca intuiesc crizele la ea, deja face(se incoarda la schimbat pampersi si nu mai vrea sa stea, face crizele dc o impiedic sa se deplaseze incotro are treaba, ca trebuie sa punem scutec curat) si vreau sa invat cum sa ma descurc, tricuri de la mame si dc va fi cazul cand sa cer ajutor specializat.
spuneam mama ei de limba! E ok sa ne jucam cu copiii(a se vedea si sfatul profesionist primit de Frunza Alba). Dar nu suntem prietenii lor! Nu se pot bate pe burta cu noi asa cum o fac afara, unde isi permit intre cei de varsta apropiata. Eu cred ca suntem si trebuie sa fim toti mai mult decat prietenii, pe care ii mai castigi sau pierzi pe parcus. Noi suntem o familie(mama, tata, copil, eventual un animalut). Ne spunem tot si avem incredere intre noi, pt ca suntem o familie. Ne iubim neconditionat(adica nici macar in functie de criteriile care leaga prietenii). Deci ne iubim asa cum suntem, mai frumosi, mai urati, mai gresiti uneori. Suntem mereu prezenti si la bine si la rau.
Cam asa vad eu, trebile. Si cred ca fiecare are rolul lui bine stabilit in familie. Iar dc nu ne educam noi copiii, apai cine? Prietenii?
Si dap, se intampla se se faca megacrize fara sa fie parintele cu sechele din copilarie. Pt ca datoria copiilor este si aceea de a testa limitele, nu?