Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor

denizel spune:

Ma ajutati si pe mine sa-mi clarific o nelamurire?

Se tot spune aici (si la alte subiecte) ca e complicat sa fii empatic si sa raspunzi cu moneda cu care ai vrea sa ti se raspunda, daca parintii nu au fost buni si atenti cu tine.
Inteleg (sa zicem ca partial si fortat) ca un adult care nu a cunoscut in copilarie bunatatea parinteasca nu stie ce e aia bunatate si nu stie sa daruiasca bunatate copilului sau (zic 'partial si fortat', fiindca adultul de acum a trait totusi printre oameni, a mers la scoala, a avut colegi, profesori, prieteni, vecini, e destul de greu sa nu fi intalnit si recunoscut bunatatea la un moment dat).

Ce nu inteleg deloc insa, este de ce un adult care nu a avut parinti buni nu stie sa fie bun cu copilul sau, via empatie.
In fond, ce e empatia?
E, pana la urma, un fel de 'ce tie nu-ti place, altuia nu-i face', nu? :)
Eu nu am intalnit pana acum un adult care sa nu se revolte la cea mai mica nedreptate care i se face sau la cel mai mic semn de impolitete care i se adreseaza .
Din orice familie sau clasa sociala ar proveni, adultii obisnuiesc sa sara in sus pentru orice nimic ne-la-locul-lui care li se intampla.
De ce atunci cand e vorba despre propiul copil, e nevoie de ajutor din afara pentru ca adultul sa nu se poarte ne-la-locul-lui cu copilul?

(Din experienta mea, am observat ca exista o singura categorie de oameni care nu e afectata de rautatile si nedreptatile celor din jur: oamenii foarte buni si intelepti, cei care se poarta minunat cu oricine)...


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

lucialu spune:

Tangerine, ft de acord sa explic pana se roteste gura in jurul capului de jdemii de ori/secunda Dar depande de varste. Aici majoritatea care si-au spus pareri fiind patite sau au cerut ajutor, au fost mamicile cu copii cu varste cuprinse intre 3 si 6-7 ani. Dupa cum stiti, copiii nu sunt in stare de hibernare pana la acea varsta. A mea imi opune cu forta fizica, isi incoarda trupusorul dc vreau sa-i schimb pampersul pt ca ea nu e de acord, vrea sa faca altceva in acel momentsi sunt rupta intre reactia ei, ca nu vreau sa o supar si ceea ce trebuie sa fac pt ea.
Citesc, pt ca am copil cu o vointa imensa si nu vreau sa-i ciobesc daramite sa-i strivesc felul ei de a fi, pe ea ca persoana, ca suflet, ca tot.
Ca este independenta am priceput-o inca din burtica(teoretic o stim, dar atunci am constientizat cu adevarat), cand am vazut ca ea dincolo de ce eram eu, ce simteam si gandeam eu avea "preocuparile" ei pe acolo(in burta)
Acum parca o simt mai mult parte din mine si carne din carnea mea. Daaar n-am uitat ce am dedus atunci.
Va aduceti aminte de Remi cand era pe vaporas si mama lui si a lui Arthur il mustra pe cel din urma ca nu si-a invatat poezia. Remi la vremea aceea era orfan si asistand la scena si-a dorit sa aive pe cineva(mama) care sa-i poarte de grija, sa-l invete si sa il mustre ac gresea. Pt ca pe umerii lui fiind complet independent atarnau responsabilitati de om mare, nu mai putea fi copil. Iar independenta dupa cum stiti nu era alegerea lui.Desigur ca isi dorea afectiune, o familie. Nu mai brodez aici, cred ca m-am facut inteleasa.
Nu vreau sa-i fiu atat de prietena fetei mele incat la adolescenta sa-i cer fustele imprumut. Mama e mama si e mai ceva decat o prietena.
Si app de copii, teoretic si eu stiam ca dc ii voi face o rutina copilului meu, un program, va fi bine mai ales pt ea dar si pt noi. Chiar este pe DC un articol. Ei bine, vise taica, de unde program cu micuta mea? Acum rad, dar aveam momente cand imi venea sa plang. Ne-am adaptat din mers la ea si am priceput ca nu e ca alti copii de varsta ei(stiti voi chestia ca bbeii dorm jde ore pe zi si practic ciu-ciu)Doar nu ma puneam sa-i explic ca e frumos sa mergem la plimbare cu caruciorul la cateva saptamani(apoi luni )sau multe alte patanii.
Trebuie sa invete ca fiecare fapta are consecinete(chiar si facerea de bine ), noh acum explici cum se poate si dc nu e cazul sa inteleaga inca aplici "nu e voie". De explicat ii explic eu deja, dar cred ca e mai mult exercitiu pt mine ca parinete pe viitor.
Cred ca mai ales la varste mici au nevoie de siguranta si de atentie, bine imbibate cu dragoste. Si asta e datoria si placerea parintilor sa o ofere, nu a prietenilor.
E bine sa analizam moduri de gandire, deductii, fel de exprimare, mai ales pe al nostru, al parintilor, dar dc ne punem sa le intoarcem chiar pe toate fatetele, orice chestiuta, ne distrugem autoincrederea, siguranta in decizii. Nu e bine nici pt noi si mai ales pt copilul nostru, care sigur va vedea si asta.

Sabina spune:

Mie mi se pare ca desi e f complicat sa cresti un copil, aceasta complicasenie;) vine doar din reactiile noastre, nu din proces in sine.

procesul in sine e unul extrem de simplu.
Copilul are nevoi, parintele trebuie sa i le satisfaca.

Nevoile sunt fizice si sufletesti.
La inceput, cand bb e mic, acestea se impletesc (alaptatul din 20 in 20 de minute are ambele componente)
Si mai tarziu se impletesc
Copil de 3 ani care face tantrum- motivul e de fapt foame/sete/oboseala.

Samd.

cert este ca parintii ar trebui sa admita ca ei sunt responsabili de reactiile copilului, si sa nu mai dea vina pe santaj si conditionari si aberatii din astea.


Mi se pare halucinant cum in lumea noastra parintilor le e frica sa-si iubeasca in orice situatie jenanta copiii, numai pt ca "exista reguli in societate".
probelma e extrem de fals pusa
Copiii deprind regulie societatii imdeiat, prin imitatie si discutii.

Cand se comporta inadecvat, motivele sunt la mediul inconjurator, nu la copil.

Eu una evit sa ii duc in magazine de exemplu. Mai ales un copil sub 7 ani.....nu vad sensul sa il expun la simulii asia artificiali si dupa aia sa ma mir ca face crize. Pai eu dupa juma de ora de mall simt ca imi ia creierul foc. Si sa vreau de la copil sa fie model?


Inca odata, lucrurile ar fi extrem de simple daca parintii ar face cum spune copilul.

(nu ma refer la nu baga deget in priza samd)





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

lucialu spune:

Noh, hai sa nu dam noi decrete si afirmatii unei mamici in devenire ca bine ca nu e inca mamica.Chiar e frumos felul in care se discuta, chit ca am capusat cu totul un caz concret.
Eu cred ca Liliana e pe drumul cel bun si va fi o mamica buna pt copilul ei. Nici nu mi-as fi pus problema dc nu vedeam 2 faze de genul. Ea a spus ft clar si sunt total de acord:exista metode si metode pe care le aplici in functie de personalitatea copilului, firea lui. Ce mie mi se potriveste la altul poate e total eronat.
App de ex cu matusa Vasilica. Exista peroane in fam care se considera cf gradului de rudenie total indreptatite sa de-a navala pe copilul meu ac o vad. Si ma scoate din sarite cand o fac. Pt ca trebuie sa-i respecte spatiul ei fizic si sa astepte sa vina ea la ei dc vrea si cand o vrea. uof!

Sabina spune:

nu, din contra, nu exista metode;)
exista doar copiii si nevoile lor.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

denizel spune:

Lucialu, Liliana nu se va supara deoarece e adepta regulilor si a impunerii autoritatii atunci cand aceasta e spre binele copilului .
Noi, mamici deja, stim ca, spre binele oricarui copil, trebuie sa spunem "stop" ferm atunci cand consideram ca intervine ceva care ar putea afecta echilibrul unui copil, al oricarui copil .





Sabina, mi-a placut foarte mult ce ai spus.
In plus, mai e povara asta oribila a prejudecatilor in legatura cu copiii .
Inca din spital se gaseste cate un cadru medical care sa iti spuna sa nu-l iei in brate ca e un bandit santajist , sa-i faci program strict etc. Of!!



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

Sabina spune:

da, si mie mi-au zis asistentele chestia asta, as da o lege sa se interzica asemenea comentarii sau sa sa se pedepseasca drastic....



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

szivarvany spune:

As vrea si eu un raspuns de la toti cei care se comporta astfel.

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

tangerine spune:

Liliana,

spui: "Nu imi e frica sa fiu prietena cu copiii, sunt cu toti, nu cu al meu"

cu copilul tau de ce nu?

"Sa ii cresti corect inseamna sa inteleaga cand si de ce sunt pedepsiti, cand si de ce au voie/n-au voie etc. Adica sa nu se simta constant nedreptatiti, sa inteleaga de unde vine atitudinea parintelui. E cam mult sa definesti corectul. Si poate e prea mult zis."

Adica vrei sa iti cresti copilul astfel incat sa accepte tot ce vine de la o autoritate, oricare ar fi ea, fara sa puna nimic la indoiala, atata vreme cat i se explica foarte detaliat motivele. Sa nu se simta niciodata nedreptatit, atata timp cat are o explicatie pentru ceea ce lui i se pare ca ar fi o nedreptate; pentru ca nu el este cel in masura sa zica cand e nedreptatit; am inteles bine?

cum ar fi sa inlocuim autoritatea cu libertate si respect?

lucialu, exemplul tau e magistral: "Va aduceti aminte de Remi cand era pe vaporas si mama lui si a lui Arthur il mustra pe cel din urma ca nu si-a invatat poezia. Remi la vremea aceea era orfan si asistand la scena si-a dorit sa aive pe cineva(mama) care sa-i poarte de grija, sa-l invete si sa il mustre ac gresea"

si arata in ce masura prejudecata conform careia copilul trebuie mustrat ca sa se simta iubit si bine educat e implantata in mintile noastre