Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor
Raspunsuri - Pagina 28
rrox3 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui gmmm
S-a constatat ca atunci cind te uiti la cineva care isi misca un deget, neuroni(i) care comanda exact miscarea respectiva se aprind si la tine, chiar daca tu nu-ti misti deloc degetul. Se presupune ca un mecanism similar sta la baza empatiei. Nu e sigur suta la suta ca asta e mecanismul, dar oricum, starile sufletesti au tendinta de a fi molipsitoare pentru speciile care traiesc in societate. Ca doar de-aia-i mai placut sa vezi pe cineva zimbitor decit pe cineva mohorit. |
Ar fi simplu, nu-i asa?
Nu trebuie sa facem nimic, ca doar n-o sa ne punem cu neuronii oglinda, nu? Copilul e frustrat, suparat, furios - OK, sa fim la fel, ca doar asta ar fi "empatia" biologica
Si uite asa invata copilul (oare si cu ajutorul neuronilor oglinda?) ca emotiile sunt la conducere, nu pot fi continute, nu ne putem descurca cu ele, putem doar sa le traim si sa le difuzam celor din jur - incapabili si ei sa le faca fata. De ce ar invata ca pot fi exprimate fara sa te destabilizeze total, ca pot fi acceptate, ca pot fi intelese si ca ne putem descurca cu ele...
Lucrurile nu stau chiar asa. Daca tu simti furie cand se infurie copilul (oare si tristete cand el e trist si exuberanta cand el e exuberant?) este fiindca nu poti detasa furia lui de tine. Nu o poti privi din afara, linistita, nu o poti accepta ca fiind indreptatita si nu poti empatiza cu copilul. Nu ai disponibilitatea asta emotionala. Fiindca furia copilului agata o emotie puternica de-a ta, si nu e vorba de o oglindire aici. Oglindirea ar fi de genul "vad ca esti furios". E vorba de emotiile tale personale, care nu au legatura cu copilul. Incearca sa le depistezi, nu-ti mai ascunde responsabilitatea dupa neuronii oglinda.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
ladyJ spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui gmmm
S-a constatat ca atunci cind te uiti la cineva care isi misca un deget, neuroni(i) care comanda exact miscarea respectiva se aprind si la tine, chiar daca tu nu-ti misti deloc degetul. Se presupune ca un mecanism similar sta la baza empatiei. Nu e sigur suta la suta ca asta e mecanismul, dar oricum, starile sufletesti au tendinta de a fi molipsitoare pentru speciile care traiesc in societate. Ca doar de-aia-i mai placut sa vezi pe cineva zimbitor decit pe cineva mohorit. |
Cu alte cuvinte, dam vina pe copil pentru reactiile noastre....foarte foarte trist!
Gmmm, este gresit sa gandim asa. Copilul NU face lucruri interzise(bagat degete in priza, aruncat jucariile, desenat peretii,etc) ca sa te enerveze pe tine!
Ideea expusa de tine imi aduce aminte de ineptia, foarte des intalnita de-altfel,:´´ l-am batut ca si-a cerut-o´´
Ia din teoria ta doar ultima parte: ´´e mai placut sa vezi pe cineva zambitor decat mohorat´´ si aplic-o cu copilul tau. Adica zambeste .Mai des.
cleo78 spune:
ladyJ, eu as zice altceva: fii autentica.
Adica esti suparat, ok, nu ascunde, ca copilul tot te simte Ba mai mult, ii poti induce asa principii gresite (vezi cazul clasic unde de parinti care se bat, si mama vine si zice copilului: vai ce casnicie fericita am).
O replica ce mi s-a sugerat este: mami azi e suparata, nu pe tine, dar o sa imi treaca.
Ideea ca supararea tre tratata, ca pe o boala, ii cauti cauzele, vezi ce ai gresit si cum sa abordezi pe mai departe, ca apoi sa treci la urmatorul pas din viata.
Eu cu cat aman rezolvarea problemellor/luarea deciziilot, cu atat imi fac praf resrul vietii.
ladyJ spune:
Cleo, eu nu vorbeam de ce vorbesti tu.
Vorbeam strict de reactiile parintelui la ceea ce face copilul, reciteste tot postul meu anterior te rog.
Cat despre sfatul pe care l-ai primit, este unul bun. 
rrox3 spune:
Cleo daca intampini probleme in relatia cu copilul, mai inainte sa poti fi empatica, ai nevoie sa devii autentica.
Asta nu inseamna, m-ai infuriat, ia de aici furia mea autentica! Ca sa inlaturam orice urma de confuzie data de cuvantul asta...
Asta inseamna sa fi autentica in primul rand tu cu tine: m-am infuriat, e furia mea personala, de ce o fi aparut? Nu copilul e vinovat pentru furia mea, asa ca nu i-o trantesc lui in nas. Asa cum si delaliezi tu.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
iahim spune:
Cum sa fii un bun parinte-Helene Renauld si Jean pierre Gagne-Psihologia copilului,Editura Polirom.
Vei gasi multe raspunsuri.Citeste-o URGENT!!!!!
cleo78 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Cleo daca intampini probleme in relatia cu copilul, mai inainte sa poti fi empatica, ai nevoie sa devii autentica. Asta nu inseamna, m-ai infuriat, ia de aici furia mea autentica! Ca sa inlaturam orice urma de confuzie data de cuvantul asta... Asta inseamna sa fi autentica in primul rand tu cu tine: m-am infuriat, e furia mea personala, de ce o fi aparut? Nu copilul e vinovat pentru furia mea, asa ca nu i-o trantesc lui in nas. Asa cum si delaliezi tu. Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
aveti dreptate.
Deci m-ati dezlegat de multe
gmmm spune:
Pai, stati asa, nu stiu daca m-am facut inteleasa.
N-am zis ca ma transform intr-o furie de necontrolat si ca fug la furtunul de la masina de spalat.
Am zis ca daca copilul e intr-un moment de furie , emotia pe care o resimt eu e negativa fiindca ceva din starea copilului mi se transmite (plus, ca, bineinteles, trebuie sa gestionez o situatie dificila).
Si daca tonul vocii mele spune "mama s-a suparat", la urma urmei e un mod de a transmite copilului ca nu e bine ce face. Asta nu inseamna ca tip sau ca dau cu el de pamint. Incerc pur si simplu sa fiu ferma.
Sa nu-mi spuneti ca toate ramineti calme, zimbitoare, destinse (interior vorbesc).
Ca daca ar fi asa, nu ar mai fi deschis frunza alba un topic pe subiectul asta
lucialu spune:
Gmmm, ai dreptate. Cel mai tare se vede cand faci transfer de stari in primul an, mai ales dc alaptezi. Eu luni intregi am fost prinsa intr-un cerc vicios copil ciufi si mamos(dar nah pana la un punct nu ma plang ca sunt ft posesiva, asa ca ne cam potrivim/lipim ca timbrul de scrisoare )....- mama obosita/hormonizata/haituita chiar Si era un fel de "na-ti-o tie/da-mi-o mie"
A mea nu dorea decat sa stea la san, mami suzeta, mami sursa de hrana, mami loc de dormit, mami cam tot...rezultat eu nemancata, eu scapat la toileta intr-o groaza de urlete bebelusesti si corse ca toate mamicile, eu nedormita. Al meu nu putea sa o tina in brate decat in pozitie de patrulat cu arm la umar si patrulat efectiv. a fost crunt.
acum momentan cand simt ca imi vine sa ma duc chiar zic "o sa ma duc un lume!", dc nu ma asculta, dar completez imediat cu " si o sa ma intorc si o sa te pap" deja aici am aer de joaca ca imi face bine la creer prima parte si eventual sfarsesc cu o exemplificare de papat, dc nu e grav la mine
si asta imi face bine, ca e cel mai fain sa-i pupilesti/gadilesti/imbratisezi.
nu stiu dc e bine ce zic
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui gmmm Pai, stati asa, nu stiu daca m-am facut inteleasa. N-am zis ca ma transform intr-o furie de necontrolat si ca fug la furtunul de la masina de spalat. Am zis ca daca copilul e intr-un moment de furie , emotia pe care o resimt eu e negativa fiindca ceva din starea copilului mi se transmite (plus, ca, bineinteles, trebuie sa gestionez o situatie dificila). Si daca tonul vocii mele spune "mama s-a suparat", la urma urmei e un mod de a transmite copilului ca nu e bine ce face. Asta nu inseamna ca tip sau ca dau cu el de pamint. Incerc pur si simplu sa fiu ferma. Sa nu-mi spuneti ca toate ramineti calme, zimbitoare, destinse (interior vorbesc). Ca daca ar fi asa, nu ar mai fi deschis frunza alba un topic pe subiectul asta |
La urma urmei e diferenta intre a transmite copilului "sunt alaturi de tine" si "ma lupt cu tine".
Nu cred ca e sanatos sa-ncerci sa-l conditionezi cu supararea ta. "Te infurii - eu ma supar, nu e OK". Furia e o emotie de baza si e absolut OK pentru copil sa o simta uneori. Rolul tau e sa i-o accepti (adica nu te superi, nu te infurii, te gandesti ca e firesc sa se infurie si el, are un motiv), sa i-o reflecti (ii dai nume) si sa-i arati ca poate fi exprimata si altfel (vorbesti despre ea), mai constructiv.
Daca copilul e acceptat doar cand se poarta frumos, sau cel putin asa cum asteapta parintele ca el sa se poarte, copilul nu se va simti acceptat in familie asa cum e el.
Cum te-ai simti daca atunci cand te infurii ti-ar intoarce toata lumea spatele furioasa/suparata? Si cum te-ai simti daca atunci cand te infurii cineva ar veni alaturi de tine, incercand sa te inteleaga, sa te ajute? Si tu esti o persoana adulta autonoma, care se presupune ca are deja capacitatea de a-si regla emotiile. Copilul e dependent de parinte, iar capacitatea lui de a-si regla emotiile va veni, sau nu va veni, exact din interactiunea cu parintele.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)