Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor

Raspunsuri - Pagina 23

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Luna1 spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Citat:
citat din mesajul lui Luna1


Simali exemplul celorlalti copii conteaza. Cosmin stie ca toti copii de varsta lor au camera lor si dorm singuri asa ca nu-l deranjeaza. Sunt convinsa ca daca era invers si el ar fi refuzat sa doarma singur.


Stai calma ca si al meu a dormit singur pana la 8 ani. In ultimul an nu mai doarme...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice


Pai asta ziceam si eu, a vazut ca ceilalti copii dorm cu parintii si a schimbat si el dorinta. Si Cosmin ar fi reactionat la fel numai ca prietenii lui chiar dorm singuri si el vede asta. Ma gandesc ca nu se va mai schimba acum la 9 ani. Cel putin sper.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui Luna1


Astfel ca imi aduc perfect aminte ca pluteam in deriva, iar dupa o perioada imi minteam prietenele ca nu ma lasa mama afara (asa cum ele nu aveau uneori voie afara ca trebuiau sa faca altceva), ca sunt pedepsita. Imi doream sa am reguli, nu ceva maret, dar o ghidare, ceva de genul ASA DA, ASA NU.


Asa si la mine. Inventam povesti cu "nu ma lasa mama" si mi-as fi dorit asta pentru ca insemna CA-I PASA DE MINE.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Asta pentru ca tot se intreba Burtocika "oare cum ne-au crescut parintii nostri?"
Ieri citeam pe forum la un alt subiect, povestea o fata ca a crescut la fel cum ziceam si eu, "cu cheia de gat" si acum are nevoie de terapie.


Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Citat:
citat din mesajul lui ladyJ

[quote]
Terapeuta nu i-a spui lui Alice ca sufera de tulburare obsesiv-compulsiva de personalitate sau de nevroza obsesiv compulsiva. I-a spus ca are manifestari obsesiv compulsive.


Lady, tu sti ca ORICE parinte cand ajunge cu copilul la "doctor" are pe undeva paranoia cu "de la mine are" sau "e din cauza mea". Dansa nu stiu cat de bine stia asta, cert este ca eu am plecat de acolo cu ideea infipta in cap ca sunt obsesiv compulsiva si ca de la mine are si Vlad. Iti dai seama ca n-am dormit in noaptea aia...

Imi dau seama cat de greu e sa fii psiholog...
Stiu cat de usor e sa judeci...


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice



Alice, n-am citit mai incolo de mesajul asta, deci nu stiu daca ti s-a mai spus ce vreau sa spun.

Vlad este obsesiv-compulsiv? Asa a zis terapeuta?
De care fel..ca sa ma exprim asa? Trasaturi de personalitate? So..si care-i problema??

Tu, pe de alta parte, nu stiu cat de obsesiv-compulsiva esti. Dar incearca sa nu te mai sperii cand mai auzi termeni din astia pentru ca , asa cum am mai spus, trasaturile O-C sunt in sfera normalitatii, tulburarile O-C de personalitate inseamna trasaturile alea normale care au luat o nitel spre inflexibilitate(dar nici asta nu inseamna PATOLOGIE).

Daca nu iti era clar termenul folosit de terapeuta, de ce nu ai intrebat-o? Mai bine te-ai necajit o noapte intreaga?


Cand ne nastem, avem un bagaj ereditar, iar unele trasaturi din ceea ce vom fi sunt inscrise in bagaj. Predispozitii.
Dar asta nu inseamna , cu certitudine,ca vom avea nu stiu ce boala psihica pentru ca mediul in care crestem si toti factorii de care ne lovim in viata interactioneaza, si interactionand ne formeaza.



Acum, tu daca ai renuntat sa mai strangi punga aia nenorocita de pe trotuar, crezi ca ai scapat de ´´obsesie-compulsie´´?


Inca ceva, chiar daca ai avea trasaturi puternice O-C, chiar daca l-ai creste pe Vlad, fara sa vrei, in spiritul ordinii(cu referire la O-C) nu este vina ta pentru a nu e un rau deliberat pe care-l faci, este o chestiune care se poate schimba odata ce constientizezi(cu specialistul) problema. Asta daca e vreuna.
Si o problema apare doar atunci cand trasaturile despre care vorbim cu referire la O-C iti influenteaza viata persoanala si profesionala in mod distructiv, cand sunt DEZADAPTATIVE.

Ma enerveaza terapeuta asta a ta ca te sperie aiurea, nu iti explica nimic si-ti vorbeste in termeni pe care nu ii cunosti. Ajungi sa mergi de la ea acasa si sa te gandesti ca esti bolnava psihic

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Jasmin012 spune:

Lady, , esti psiholog? Ca sa stiu, cand am o problema, sa te caut, sa nu mai astept alte raspunsuri...

Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es

Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Jasmin, ti-am dat PM.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Nu [b]
Referitor la tine, probabil de schema asta de parentare ai "beneficiat" copil fiind si nu ti-a fost deloc usor.



Schema mea de parentare a fost ignorarea aproape totala.
Eu am simtit nevoia de reguli si de educatie in viata mea si mi le-am facut singura. La 9 ani am citit prima carte despre cresterea copiilor.


"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice


Pai Alice atunci poate e vorba de o schema autoimpusa de genul "trebuie sa incerc si sa exersez pana reusesc", practic e acelasi ciclu repetitiv tenace aplicat. In fond, daca copilul e ignorat, nu-i ramane decat sa se descurce singur si, de obicei, e foarte hotarat sa o faca Imi pare rau
Lucrurile sunt complicate, iti dai seama ca fac doar presupuneri, neavand informatii.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Citat:
citat din mesajul lui simali

Eu am avut acces la un pod cu carti vechi, in pod la vecina bunicii. Acolo am gasit prima carte (comunista din cate-mi amintesc) despre cresterea copiilor.

Eu nu trebuie sa fac ordine pentru ca noi traim intr-un haos total. Nicaieri in casa nu exista un loc pentru ceva anume. Nici macar cartile de scoala nu stateau intr-un anume loc, desi aveam camera mea. Eu am invatat singura ce nevoi am, cum sa ma ordonez ca sa performez la scoala. Cine zice ca se simt bine copiii in dezordine cred ca a avut parinti ordonati...

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice


Poate era hotararea ta de a face ordine in viata proprie, de a lua fraiele in maine. Iti facusei un plan, stiai ce aveai de facut si ai aplicat hotarata. A fost felul tau de a supravietui. De aici nevoia de ordine. Din nevoia de control.
Nu toti copiii simt nevoia asta.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Luna sa stii ca am memorie buna Si chiar daca fata cea mare are deja 11 ani, cea mica are doar 5.
Cand cea mare avea 3 ani am facut multe greseli, cand cea mica avea 3 ani n-am mai facut asa multe. Si ce am scris chiar functiona.
In plus, in continuare am scris si cam ce as fi facut daca nu functiona.
Si, oricum nici macar asta nu era important. Importanta era atitudinea empatica, de aliat al copilului. La urma urmei nu exista retete, exista ingrediente. Frebuie sa fim flexibili, sa ne adaptam demersul, dar sa pastram empatia, grija si respectul. Cam asta aveam de zis.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IRA_LIZA spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Citat:
citat din mesajul lui IRA_LIZA
Acum, revenind la Frunza & problema relatata de ea: desigur k acest cuplu poate alege calea consilierii daca asa cred de cuviinta cei 2 parteneri, insa cred cu putere k, inainte de inceperea consilierii sau in paralel cu ea, merita sa incerce si singuri sa se ajute, orice problema depasita prin efort propriu are inestimabila valoare, ne invata mai multe, ne da incredere in noi insine, ne da o stare de bine de durata si ne face mai puternici.


Asta e o mare pacaleala hei-rupista, no offence.
Nu-ti scade increderea in tine daca ai onestitatea sa recunosti ca ai nevoi de ajutor specializat. Din contra.
Si nu e deloc preferabil sa te ajuti singur (sa fie asta o credinta de omnipotenta acompaniata de neincredere in restul lumii?), preferabil e sa stii cand te poti descurca singur, cand ti-ar fi mai usor cu ceva ajutor si cand chiar ai nevoie neaparat de ajutor. Si sa procedezi in consecinta.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


"Pacaleala"...nu e cam mult? si mult prea la sigur?

Acest "A STI" cand te poti descurca singur etc nu ar trebui sa vina dupa o perioada de incercari? da, exista si oameni pt care "try harder" e o realitate, chiar si cand vine si-o mana de ajutor de undeva. Ai o problema, incerci sa te descurci, iar cand cineva te ajuta nu stai pe loc sa faca ala ce tre' sa faci (si) tu, ci imbini efortul tau cu al celui care ofera ajutorul.

Eu, una, nu indraznesc sa sugerez unor oameni sa caute ajutor fara a le spune deloc si faptul k au suficienta putere sa depaseasca o situatie k cea expusa de Frunza_Alba. Mi-ar suna mie insami k si cum i-as face in fata nevolnici. Mi se pare distructiv pt moralul lor si nu mi-as asuma o asemenea raspundere. Cuvintele taie ca sabia si nu stii niciodata cand schimbi cursul vietii unui om dintr-o simpla fraza.

Cei mai buni profesori pe care i-am avut in viata au fost aceia care ne-au aratat ce, unde si cum sa invatam, nu aceia care au insistat sa facem meditatii cu ei ca altfel n-o sa ne descurcam in vecii vecilor.

Sanatosi sunt toti trei, daca am inteles bine, financiar sunt ok, si atunci ce i-ar impiedica sa continue efortul de a slefui relatia dintre ei si copil? cu sau fara consiliere de orice fel. Pt k, pana la urma, orice consilier vine si pleaca din viata lor, efortul tot al lor ramane. Iar acest efort...depinde din ce unghi il privesti.

Ira, mamica Elizei

Mergi la inceput