Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor
Raspunsuri - Pagina 22
olympia spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui simali
Daca ai la tine cate ceva e mai usor. Dar uite, sunt situatii de viata, in care omul n-are si trebuie sa se descurce. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice |
Pai "tu ca parinte trebuia sa te gandesti inainte..."
ar zice mama mea, (asta apropos si de "trebuie") . Adica e in fisa postului de parinte sa anticipezi nevoile copilului si sa fi pregatit pentru ele si sa-l pregatesti si pe el pentru ce urmeaza, nu copilul sa se adapteze din mers, ca n-are cum saracu' cand e carat peste tot si nici nu are voie sa-i displaca asta. Cat mai putine chestii neprevazute in programul copiilor mici, as zice ca fac viata mai usoara pentru toti.
Cu dormitul eu zic ca-i ok cum simt copiii nevoia. De cand e cald rau Ingrid zice ca vrea singura, alteori baga si ea textul cu "frica", cred ca simte uneori nevoia de apropiere mai mare, alteori nu.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
Jasmin012 spune:
ah, din graba nu l-am vazut pe nu doarme singur 
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Nu [b] Referitor la tine, probabil de schema asta de parentare ai "beneficiat" copil fiind si nu ti-a fost deloc usor. |
Schema mea de parentare a fost ignorarea aproape totala.
Eu am simtit nevoia de reguli si de educatie in viata mea si mi le-am facut singura. La 9 ani am citit prima carte despre cresterea copiilor.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui olympia
Pai "tu ca parinte trebuia sa te gandesti inainte..." ar zice mama mea, (asta apropos si de "trebuie") . Adica e in fisa postului de parinte sa anticipezi nevoile copilului si sa fi pregatit pentru ele si sa-l pregatesti si pe el pentru ce urmeaza, nu copilul sa se adapteze din mers, ca n-are cum saracu' cand e carat peste tot si nici nu are voie sa-i displaca asta. Cat mai putine chestii neprevazute in programul copiilor mici, as zice ca fac viata mai usoara pentru toti. Cu dormitul eu zic ca-i ok cum simt copiii nevoia. De cand e cald rau Ingrid zice ca vrea singura, alteori baga si ea textul cu "frica", cred ca simte uneori nevoia de apropiere mai mare, alteori nu. Pene colorate... cate putin din toate! album gradina |
Da, dar chestia e ca in cazul lui Simali, copilul ei e un adevarat domnisor, daca am inteles bine are 9 ani (sper sa nu ma insel). Deci e normal sa nu ia jucarii cu ea, sau alte chestii. Pe cand copilul lui frunza_alba are 3, e normal sa-si caute o "jucarie" daca parintele nu ia cu el ceva de joaca. De aia mai nimereste si niste amarate de pahare de plastic.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
simali spune:
Hai mai Jasmin ca vorbeam despre copiii de 3 ani. Ne gandem cum am facut noi cand aveau copiii nostri 3 ani, care e cea mai buna cale.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui simali
Schema mea de parentare a fost ignorarea aproape totala. Eu am simtit nevoia de reguli si de educatie in viata mea si mi le-am facut singura. La 9 ani am citit prima carte despre cresterea copiilor. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice |
ma regasesc intr-o mare masura in ce povestesti tu. Si eu am incercat sa ma autoeduc. Eu am gasit o metoda de evadare citind. Nu mi-a trecut prin cap sa citesc despre cresterea copiilor, ca ai mei nu aveau nici o astfel de carte in biblioteca. Dar, curios, tot la 9 ani am inceput si eu (ma refer la carti mai complicate, neadecvate copilului de 9 ani).... cu Michel Zevaco (unul care scrie niste carti de aventura de mana a doua, dar clar nu de nasul meu). Spre disperarea maica-mii ca "ia uite ce carti citeste fi-mea". Problema reala la noi era ca trebuia sa fac treaba prin casa, nu sa pierd timpul citind.
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
[b]Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
Luna1 spune:
Eu nu cred ca intotdeauna reusim cu explicatii de ce nu poate copilul sa faca ceva rau (devastarea unui automat de apa de ex).
Aaaa ca noi incercam, turuim, vorbim si explicam (desi pare ca o facem cu peretii) e altceva. Cine zice ca functioneaza la varsta de 3 ani explicatia cu "nu-i frumos ca nu mai au altii cum sa bea daca distrugem paharele etc etc" functioneaza inseamna ca a uitat cum e sa ai copil de trei ani care e plictisit de moarte si e pus pe shotii.
A mea face 3 ani peste 8 zile si va zic cand e pusa pe distrugere pai explicatiile si incercarile mele de empatie se duc naibi ca ea se agita din ce in ce mai tare pana ajungem in plin tantrum. Si cam asa sunt copiii de trei ani pe care ii vad eu in jurul meu.
Parintii reactioneaza diferit, unii sunt mai "nesimtiti" ca mine, eu ignor publicul (atat timp cat nu-i afecteaza pe ei direct) si imi vad de incercarile mele de a calma copilul vorbind calm, explicand (la pereti in general) incercand sa distrag atentia. Altii fac armata cu copilul lor vrand sa impresioneze lumea (de multe ori si pe mine ca doar deh, a mea e rasfatata si neascultatoare si a lor raspunde bine la dresaj) isi impun punctul de vedere in fata copilului cu fraze tipice de "nu-i frumos sa plangi, esti mare acum, ce inseamna asta etc".
Concret ce as fi facut la faza cu bancomatul daca nu aveam nici o jucarea la mine? Ii dadeam geanta mea sa faca ce vrea cu ea, fie-mea e inebunita sa-mi cotrobaie in geanta, pana in final imi rastoarna tot machiajul pe jos. Insa trebuie sa mentionez ca aici lumea nu se baga, nu emite pareri, nu da sfaturi "binevoitoare", se baga in seama doar daca vor sa iti admire copilul, altfel nu. De aceea cred ca si presiunea e mai mare in Romania decat aici, aici prin mai toate bancile vezi copii tavalindu-se pe jos, tragand de dozatoare de apa, vorbind tare, lumea e obisnuita. Pe cand in Romania stiu si eu cum e (si chiar a afirmat o mamica in urma ca si ea s-ar fi uitat urat) cand copilul urla, gata te-ai facut cu spectatori care daca ai noroc tac din gura, daca nu te directioneaza catre o mama de bataie din aia sfanta.
Simali exemplul celorlalti copii conteaza. Cosmin stie ca toti copii de varsta lor au camera lor si dorm singuri asa ca nu-l deranjeaza. Sunt convinsa ca daca era invers si el ar fi refuzat sa doarma singur.
simali spune:
Eu am avut acces la un pod cu carti vechi, in pod la vecina bunicii. Acolo am gasit prima carte (comunista din cate-mi amintesc) despre cresterea copiilor.
Eu nu trebuie sa fac ordine pentru ca noi traim intr-un haos total. Nicaieri in casa nu exista un loc pentru ceva anume. Nici macar cartile de scoala nu stateau intr-un anume loc, desi aveam camera mea. Eu am invatat singura ce nevoi am, cum sa ma ordonez ca sa performez la scoala. Cine zice ca se simt bine copiii in dezordine cred ca a avut parinti ordonati...
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Simali exemplul celorlalti copii conteaza. Cosmin stie ca toti copii de varsta lor au camera lor si dorm singuri asa ca nu-l deranjeaza. Sunt convinsa ca daca era invers si el ar fi refuzat sa doarma singur. |
Stai calma ca si al meu a dormit singur pana la 8 ani. In ultimul an nu mai doarme...
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
Luna1 spune:
Si apropos de ce zicea Simali cu auto educarea. Eu cat am fost copil n-am avut reguli (binenteles atat timp cat nu ma aruncam in cap pe geam) dar la noi in casa nu existau pedepse, timp de iesit afara cu ratia sau mai stiu eu ce. Astfel ca imi aduc perfect aminte ca pluteam in deriva, iar dupa o perioada imi minteam prietenele ca nu ma lasa mama afara (asa cum ele nu aveau uneori voie afara ca trebuiau sa faca altceva), ca sunt pedepsita. Imi doream sa am reguli, nu ceva maret, dar o ghidare, ceva de genul ASA DA, ASA NU.