Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor
Raspunsuri - Pagina 17
olympia spune:
Amenintarile cu politistul, tiganul, au muuuuulte puncte subrede...
Eu nu-s in stare sa te conving sa fi cuminte, trebuie sa vina unu' mai tare sau mai destept sau mai fioros ca mine?! Si asa inveti sa te ascunzi, sa faci lucruri pe furis, ca sa nu te vada politistu' sau sa nu te dea mama la tigani?
Nu stricam lucruri, nu tipam si nu ne tavalim pe jos doar de frica nu-stiu-cui, altminteri am face-o cu totii?
Si daca-i spunem frumos copilului ca nu lipim plastilina pe pereti pur si simplu pentru ca se strica, se manjesc, nu mai arata bine, trebuie vopsiti din nou, asta costa bani, bani din care am putea cumpara jucarii, plus ca ia timp, timp in care ne-am putea juca in parc de pilda... oare chiar n-ar pricepe?
Copiii mei nu prea au stricat lucruri, nici jucariile lor si nici peretii nu i-au murdarit. Au avut hartie, culori, carti si caiete la discretie. Le-am aratat de mici ce greu e sa faci ceva, un obiect cat de mic, pornind chiar si de la o barcuta de hartie, mai tarziu cioplita dintr-o scandurica si pictata de noi, sau o hainuta de papusa si asa au invatat sa respecte in obiectele din jur munca investita in ele.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
simali spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui olympia
Alice, cred ca terapeuta vrea sa desfiinteze niste etichete pe care le lipim ca parinti peste notiuni ca "fericire", "reusita", "bine", "rau", "lenes" si inconstient le transmitem copiilor nostri. De-aia poate-ti spune ca nu exista, pentru ca ele au cu totul alt inteles pentru fiecare dintre noi, nu se potrivesc de la o persoana la alta si tintele se mai si schimba in timp. Pentru unii fericirea inseamna mai mult "a avea" , pentru altii "a fi" si pentru altii "a face". Faza cu sinuciderea o fi pe ideea ca "a avea totul pentru a fi fericit", e doar un cliseu. Scopul e acela de a nu pune prea mare presiune pe copii, transferandu-le anxietate si deruta. Daca nu faci ordine sau teme, esti lenes, n-o sa realizezi nimic in viata, daca te opui si nu vrei sa asculti esti rau si tot asa. Ca sa obtii nu stiu ce trebuie sa te straduiesti, daca nu muncesti azi, vezi tu mai tarziu cand ajungi la vorba mea, dai cu capul de pragul de sus, bla, bla, bla. Nu zic ca tu faci asa, asta era ideea, veche, tocita, dar raspandita si azi  Pene colorate... cate putin din toate! album gradina |
Sigur ca asta e ceea ce vrea terapeuta sa ne transmita si eu sunt mai mult decat de acord cu ea. Probelema este DRUMUL pe care-l urmeaza pentru asta. Sa zicem ca tu zici in terapie "pana la urma fiecare parinte vrea fericirea copilului lui" asa, retoric, ca asta-i limba romana si ea bang "nu exista fericire" fara sa-i pese de ce ai vrut tu de fapt sa transmiti... Si ca face asta la fiecare cuvant pe care-l scoti din gura. NU pot sa-ti spun cat de iritant poate sa fie. A, scuze, nici "iritant" nu exista.
Daca e sa te exprimi fix numai dupa cum zicea ea ar trebui sa uiti jumatate din cuvintele din dictionar si sa repeti cau robot fraze contrafacute. Zice:
- cuvantul "trebuie" se inlocuieste cu "e de dorit", si "mi-ar placea". Eu intreb daca pot sa pun si alte cuvinte cu semnificatie similara gen "mi-as dori" iar ea raspunde "aceste cuvinte au fost aprobate de Institutul X de psihologie si daca doriti sa puneti alte cuvinte in loc o faceti pe banii si pe sanatatea copilul dumneavoastra".
Si ca sa nu fiu total "off topic" vreau sa amintesc un lucru legat de probleme gen devastarea automatului cu apa (care este doar un exemplu, desigur):
Copilul de 3 ani descopera brusc independenta, faptul ca el poate sa ia decizii de capul lui iar jocul este absolut fascinant pentru el. Daca se duce sa faca ceva ce chiar nu se poate face sa-i spui de la distanta "Nu e voie" si sa te astepti ca el sa se execute imediat e o eroare. Pentru ca o astfel de abordare lasa copilului impresia ca poate sa faca si o alta optiune, il pune intr-un fel in cumpana "sa fiu un gagauta si sa fac cum zice ea sau sa fiu baiat destept si sa trag jos paharele astea dragute". Cand zice "NU" de la distanta, parintele se implica intr-un fel de duel cu copilul, ceva gen "care-i mai tare dintre noi doi", duel ce are ca scop nedeclarat, infrangerea vointei copilului si impunerea autoritatii parintilor. Dar voi nu vreti un copil fara vointa, din care sa faca ce vrea orice gasca la adolescenta, nu?
Abordarea corecta este insotirea lui "Nu" cu luarea copilului de acolo, cu blandete dar ferm. Aici sunt trei posibilitati:
- copilul pleaca si se reuseste distragerea atentiei cu o activitate permisa (cazul foarte fericit)- aici intra si posibilitatea sa-i aratati cum se foloseste automatul corect, cum sa-si ia apa, etc.
- copilul vrea sa se intoarca si nu functioneza distragerea atentiei si pace (asa era copilul meu de cele mai multe ori). In astfel de situatie PASTRATI CALMUL si-l luati de acolo de 100 de ori daca trebuie, cu prietenie si blandete. El se intoarce, tu iar "NU se poate" si iei copilul de acolo. Devine foarte monoton si frustrant dar daca vede ca esti hotarat copilul renunta.
- copilul se tranteste pe jos si incepe sa urle. Aici il mangaiati, il pupati, il luati in brate dar IN NICIUN CAZ NU-I DATI VOIE SA SE DUCA LA AUTOMATUL DE APA. Chiar daca se uita lumea la voi, continuati schema.
Ideea este ca el sa simta ca nu sunteti suparata pe el, ca-l iubiti in continuare, dar pur si simplu nu se poate sa se duca sa devasteze automatul de apa din banca. Daca copilul plange si se tavaleste N-O LUATI PERSONAL. El nu are nimic cu voi. Pur si simplu este frustrat de faptul ca nu poate sa faca chiar orice, de faptul ca descopera ca exista unele limite. Odata obisnuit cu ideea nu veti mai avea probleme. Dar este vital sa se simta in contiunuare protejat si iubit, chiar si cand face fite, chiar cand simte ca nu face ceea ce v-ati dori voi.
Cred ca e util de stiut ca aceasta varsta agitata tine pana pe la 4 ani si ca daca reusiti sa va pastrati calmul si sa treceti cu bine peste anul acesta, dupa varsta de 4 ani nici nu veti mai simti ca aveti copil in casa. Si calmul si echilibrul din casa vor tine pana la adolescenta.
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
olympia spune:
Mda, adica-ti da lectii ca pe pastilute si tu trebuie sa le inghiti ca atare, am inteles, Simali.
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui IRA_LIZA Acum, revenind la Frunza & problema relatata de ea: desigur k acest cuplu poate alege calea consilierii daca asa cred de cuviinta cei 2 parteneri, insa cred cu putere k, inainte de inceperea consilierii sau in paralel cu ea, merita sa incerce si singuri sa se ajute, orice problema depasita prin efort propriu are inestimabila valoare, ne invata mai multe, ne da incredere in noi insine, ne da o stare de bine de durata si ne face mai puternici. |
Asta e o mare pacaleala hei-rupista, no offence.
Nu-ti scade increderea in tine daca ai onestitatea sa recunosti ca ai nevoi de ajutor specializat. Din contra.
Si nu e deloc preferabil sa te ajuti singur (sa fie asta o credinta de omnipotenta acompaniata de neincredere in restul lumii?), preferabil e sa stii cand te poti descurca singur, cand ti-ar fi mai usor cu ceva ajutor si cand chiar ai nevoie neaparat de ajutor. Si sa procedezi in consecinta.
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
olympia spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui frunza_alba Dupa un episod de genul, copilul isi cere iertare, mama sau tata il imbratiseaza, il sufoca cu dragostea, continua sa-i ofere diverse lucruri(pe care copilul nu le cere). |
Voiam sa scriu de ieri si am uitat. Asta cu oferitul lucrurilor asa cu toptanul face copilul sa nu mai pret pe vreunul, vin usor, le stricam usor, le aruncam, nu conteaza!
Pene colorate... cate putin din toate!
album
gradina
rrox3 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali parintele se implica intr-un fel de duel cu copilul, ceva gen "care-i mai tare dintre noi doi", duel ce are ca scop nedeclarat, infrangerea vointei copilului si impunerea autoritatii parintilor. Dar voi nu vreti un copil fara vointa, din care sa faca ce vrea orice gasca la adolescenta, nu? Abordarea corecta este insotirea lui "Nu" cu luarea copilului de acolo, cu blandete dar ferm. Aici sunt trei posibilitati: - copilul pleaca si se reuseste distragerea atentiei cu o activitate permisa (cazul foarte fericit)- aici intra si posibilitatea sa-i aratati cum se foloseste automatul corect, cum sa-si ia apa, etc. - copilul vrea sa se intoarca si nu functioneza distragerea atentiei si pace (asa era copilul meu de cele mai multe ori). In astfel de situatie PASTRATI CALMUL si-l luati de acolo de 100 de ori daca trebuie, cu prietenie si blandete. El se intoarce, tu iar "NU se poate" si iei copilul de acolo. Devine foarte monoton si frustrant dar daca vede ca esti hotarat copilul renunta. - copilul se tranteste pe jos si incepe sa urle. Aici il mangaiati, il pupati, il luati in brate dar IN NICIUN CAZ NU-I DATI VOIE SA SE DUCA LA AUTOMATUL DE APA. Chiar daca se uita lumea la voi, continuati schema. Ideea este ca el sa simta ca nu sunteti suparata pe el, ca-l iubiti in continuare, dar pur si simplu nu se poate sa se duca sa devasteze automatul de apa din banca. Daca copilul plange si se tavaleste N-O LUATI PERSONAL. El nu are nimic cu voi. Pur si simplu este frustrat de faptul ca nu poate sa faca chiar orice, de faptul ca descopera ca exista unele limite. Odata obisnuit cu ideea nu veti mai avea probleme. Dar este vital sa se simta in contiunuare protejat si iubit, chiar si cand face fite, chiar cand simte ca nu face ceea ce v-ati dori voi. Cred ca e util de stiut ca aceasta varsta agitata tine pana pe la 4 ani si ca daca reusiti sa va pastrati calmul si sa treceti cu bine peste anul acesta, dupa varsta de 4 ani nici nu veti mai simti ca aveti copil in casa. Si calmul si echilibrul din casa vor tine pana la adolescenta. "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice |
Simali eu nu o sa comentez cat de OK sau nu e metoda expusa de tine, dar o sa te intreb daca nu cumva opinia ta e putin paradoxala?
Am bolduit care e scopul declarat al actiunii parintesti. Si dupa aia vine descrierea actiunii care face exact pe dos decat scopul declarat.
Ce face parintele e tocmai sa-i zdrobeasca vointa si sa-si impuna autoritatea. Numai cand ma gandesc prin ce stari trece copilul cand incearca inca, si inca o data, sa faca ce doreste si de fiecare data i se comunica ca nu poate face ce vrea, fiindca asa vrea parintele. Si parintele ramane calm si sigur pe el ca rezista si face ce trebuie... 
Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)
ladyJ spune:
Simali, terapeuta ta pur si simplu nu poate pune in practica(cu tine) ceea ce cunoaste.
Cuvantul asta absolut, ´´trebuie´´ este de dorit ( 
) sa dispara din gandurile tale si evident din vocabularul tau. Daca continui sa gandesti cu ´´trebuie, neaparat, intotdeauna, etc´´ te vei lovi de foarte multe nemultumiri.
Exista o explicatie, evident, chiar mai multe explicatii, dar care pe tine nu te privesc direct, nu e nevoie ca terapeuta sa-ti explice manualul sau tehnica cutare de psihoterapie ca sa intelegi despre ce e vorba, ea trebuie doar sa aplice tehnica si pare-se, are niste dificultati...
Ce pregatire are terapeuta ta? Este pe terapie cognitiv-conportamentala?
Jasmin012 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui olympia
Voiam sa scriu de ieri si am uitat. Asta cu oferitul lucrurilor asa cu toptanul face copilul sa nu mai pret pe vreunul, vin usor, le stricam usor, le aruncam, nu conteaza! Pene colorate... cate putin din toate! album gradina |
asta remarcasem si eu la momentul respectiv. Pe langa inculcarea ideii ca de cate ori se poarta urat primeste tot felul de cadouri (cerute sau necerute, de-a valma...), copilul mai invata si sa ceara scuze din interes. Adica, de ce sa-mi cer scuze din suflet ca mi-am suparat parintii? Imi cer scuze ca am sa primesc multe cadouri pentru cat de "bine" m-am purtat. In mod sigur nu dureaza mult intre boacana si boacana..
Jasmin si Lucas Daniel (28.11.2007)
www.flickr.com/photos/23373490@N02/" target="_blank">poze cu mogaldeatza
www.flickr.com/photos/30849078@N05/" target="_blank">Lucas
http://elblogdeluquitas.blogspot.es
Limbajul copiilor nu se adreseaza urechilor, ci ochilor si inimii...
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 [quote] Am bolduit care e scopul declarat al actiunii parintesti. Si dupa aia vine descrierea actiunii care face exact pe dos decat scopul declarat. Ce face parintele e tocmai sa-i zdrobeasca vointa si sa-si impuna autoritatea. Numai cand ma gandesc prin ce stari trece copilul cand incearca inca, si inca o data, sa faca ce doreste si de fiecare data i se comunica ca nu poate face ce vrea, fiindca asa vrea parintele. Si parintele ramane calm si sigur pe el ca rezista si face ce trebuie... Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Cand te multumesti sa-i spui nu intri in "Ba nu" "Ba da" "Ba eu sunt mai tare", "Ba eu" de dragul vorbariei. Daca insotesti intreditia de luatul copilului de acolo el intelege ca de data aceasta e chiar o chestie serioasa.
Eu cred ca lumea copilului nu trebuie a fie plina de interdictii serioase. Adica s-o ti intr-un "nu" de dimineata pana seara, ci numai acolo unde este absolut necesar, unde copilul chiar nu poate sa fie lasat sa faca ce vrea. Imi amintesc de pilda o faza cand VLad, tot pe la 3 ani voia sa inmoaie covrigul in apa de la WC si sa-l suga... Realizezi ca nu se punea problema sa continue...
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Ce pregatire are terapeuta ta? Este pe terapie cognitiv-conportamentala? |
Este axata numai pe TCC. Altceva pare sa nu conteze...
"Calea de mijloc este calea ZEN"
Alice