Mamica incapabila sa-si educe copilul cauta ajutor

rrox3 spune:

Pai vezi mai Alice... tot la nevoia ta ai ajuns. Ca nu pe Vlad o sa-l injure nevasta, ci pe tine nora...

Mai serios vorbind, si ca parinte iti trebuie niscai skills de motivat copilu' din dotare, ca nu esti seful lui, dar un soi de leader esti. Metoda cea mai eficienta si cea mai de dorit este sa-l faci sa se automotiveze. Si acceptarea e calea care o face posibila. Despre asta scrie tangerine si, probabil incerca sa te convinga terapeuta voastra. Nu te indeamna nimeni sa renunti si sa cresti un antisocial. Te indeamna sa ai incredere in el si rabdare, ceea ce probabil il vor stimula sa se automotiveze. Rezultatul: va face ce-ti doresti, dar fiindca asa vrea el. Si asta o sa-i ramana pe viata, il va face mandru de el, nu-l va frustra.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

tangerine spune:

Roxana, multumesc pentru clarificari; exact asta voiam sa zic si exact asta incerc sa fac cu fetita mea si pot sa zic ca imi reuseste din ce in ce mai bine

pleaca de la o idee care spune ca copilul este competent; adica e in stare sa isi identifice nevoile, sa ia decizii in interesul lui ba si mai freaky e in stare sa iti dea semnale despre frustrarile si problemele tale ca parinte; pentru ca nu-i asa copilul e (si) o oglinda a noastra; la care se adauga ideea ca copilul (de fapt oricine) simte iubirea si creste (nu numai in sens fizic) atunci cand este acceptat

Alice, sunt foarte curioasa sa stiu de ce terapeuta ta crede ca nu exista fericire

simali spune:

Ba nu face asta. Zice ca e problema mea daca-mi place ordinea, ca se poate performa foarte bine in dezordine iar la replica "o sa ma-njure nora" a zis ca in situatia lui Vlad sa zic mersi daca o sa se insoare, ca eu trebie sa-mi aleg ce este cu adevarat important: sa se insoare sau sa nu se sinucida. Bine, n-a zis fix asa dar e cam asta e ideea...

Ea nu stie ca eu vreau si varza unsa si sunca-n traista si ca nu mi s-a intamplat in viata mea sa nu-mi iasa schema.

tangerine. Terapeuta asta zice ca nu exista nimic. Nici fericire, nici nenorocire, nici exceptional, nici frumos, nici destept, nici bun, nici rau, nici lenes, NIMIC, NIMICUT. Suntem cu totii tampiti si trebuie sa ne controlam la cap. Cum deschid gura (gura mea sparta, desigur) ea bang, una dupa ceafa ("Nu exista...."). Si asta la fiecare minut. Nicio fraza de-a mea nu contine ceva adevarat. Dupa 45 de minute cu ea ai nevoie de alta terapie ca sa te refaci. Am senzatia ca e o capcana si ca tipa pana nu ne baga pe toti la balamuc n-o sa se lase.

"Calea de mijloc este calea ZEN"

Alice

denizel spune:

Am inteles bine de la inceput ce e cu sefia asta si, in continuare o detest .
Cand s-a nascut ala micu', mintea mea de proaspata mamica era plina ochi cu reguli (grozave toate :)) pe care o sa le impun io copilului, pentru ca nu cumva el sa ajunga sa dea oamenilor in cap sau vreun homeless fara scopuri in viata .
Copilul mi-a demolat primele reguli din primele lui 5 zile de viata si ma bucur ca nu am tinut cu dintii de reguli si am aplecat "urechea" la nevoile copilului, la parerile si personalitatea lui.

Da, puteti spune ca si un sef bun face asta (adica pleaca urechea la nevoile angajatilor si pe unele chiar le satisface), dar... existenta unui sef prespune existenta unui subaltern, nu?
Oricat am suci-o si am invarti-o, seful are un statut superior subalternului. Ba uneori are multe calitati in plus fata de subaltern :).

Acestea fiind datele problemei, care sunt calitatile care ma recomanda pe mine, parinte, sa detin rolul de sef in relatia cu subalternul numit copil??
Eu nu gasesc nici una!!
Ba inca, in sensibilitate, in bunatate, in puritate, in precizia si finetea cu care copilul percepe ce se intampla in jur si multe altele, "subalternul" e cu zece clase peste mine...

Ce am eu in plus fata de el?
Bani de care sa dispun dupa bunul plac si o asa zisa experienta, adica o adunatura de intamplari care au generat o bruma de asa zisa intelepciune + o adunatura de prejudecati pe care chiar nu tin sa le pun pe tava copilului.
Iar faptul ca am banii mei in contul meu, si faptul ca am o asa zisa experienta, nu ma califica pentru functia de sef asupra nici unui om, daramite asupra copilului meu...


Egalitatea intre parinte si copil nu inseamna nicidecum haos sau cresterea ca o buruiana a unui copil mofturos, egoist si care face rau celor din jur.

Tocmai ca, egalitatea intre parinte si copil, egalitate de care copilul sa fie constient!, duce la armonie si la dezvoltarea unui copil lipsit de frustrari, echilibrat si bucuros sa faca bine celor din jur.


Roxana, donsorica avea 9 ani atunci, cand cu dulapu' :D.






Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

denizel spune:

Alice, tu ai vorbit serios????? Continui sa mergi la terapeuta asta? :D



Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.

carina spune:

Denizela: no bine, ii spunem provider sau care giver sau coach si nu sef.
Ce are in plus parintele: bani, istorie (ca experienta are un inteles "prea" pozitiv), buletin, drept de semnatura, capacitatea de a face planuri si previziuni financiare pentru grupul din care face parte.

Si asa cum ti-am spus, se impune existenta unei reguli doar pentru situatiile care i-ar putea aduce prejudicii fizice sau de adaptare copilului: bagat degete in priza, stat atarnat de la etajul 7, scuipat si injurat, etc.
Pentru restul de comportamente pe care vrem sa le stopam sau sa le incurajam, oferirea de alternative si propriul exemplu functioneaza cu brio.
E mai bine asa?

People are always blaming their circumstances for what they are. I don't believe in circumstances. The people who get on in this world are the people who get up and look for the circumstances they want, and, if they can't find them, make them. ~G.B. Shaw

Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Anda si Carina (deja domnisoara)
http://andaoana.wordpress.com/
http://flickr.com/photos/32304863@N04/

rrox3 spune:

Alice daca asa functioneaza terapia, renunta si fugi! Spun asta cat de serios pot spune.
Un terapeut care nu e in stare sa te accepte, sa te asculte, sa te faca sa te simti inteles si simtit, nu e un terapeut care te va ajuta. Din contra. Si spun asta cu parere de rau.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Denizel si eu sunt pentru democratie , dar adevarul e ca parintele are in plus raspundere. Iar copilul depinde de el, initial 100%, dupa aceea din ce in ce mai putin, pe masura ce devine autonom.
Egalitatea e undeva la drepturi doar. La respect.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

andata spune:

Alice, si tu o platesti pt asta? Cine e tanti asta, zi-ne si noua! Pai ea a facut specializarea cu femeia de serviciu? Desi cred ca si o femeie de serviciu te-ar asculta inainte sa te contrazica.



Mami de un fecior, o fecioara si o scumpa racusoara

Poze cu noi
blog de mama
Si ingerii au nevoie de ajutor
Blogul lui Mihaita

denizel spune:

Carina, sa zicem ca e mai bine asa :)).

mai, sigur ca treebuie sa intervii atunci cand copilul isi baga degetele in priza, isi face rau (si aici nu ma refer la dezordinea din camera lui :)))) sau face rau altora (nici aici nu ma refer la dezordinea din camera lui :)))).
Eu vorbeam despre regulile alea in numar urias, care deruteaza copilul si ii frang libertatea si prospetimea :).


Asa e, Rrox .
Am creionat mai puternic anumite contururi, tocmai ca sa iasa in evidenta dreptul la egalitate si la respect. Respect urias :).


Pentru parinti, de dragul copiilor


"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.