frica de cancer

iarina spune:

Rufus...nici nu stiu ce sa iti scriu pentru sora ta...zic ca tine, sa ne ajute d-zeu sa nu fim niciodata in pielea ei. Nu intelegem probabil ce inseamna sa lupti cu boala asta si sa nu izbandesti...sa te astepte mereu la cotitura...de unde sa mai ai optimism si curaj sa lupti? Au luptat altii si-au pierdut...sau au castigat...cum iti e norocul...sau soarta...sau cum iti da d-zeu pt. cei credinciosi. Ar avea nevoie de ajutor specializat..poate i-ar ajuta un preot sau un psiholog. Ca sa lupte.

Rory trebuie sa mergi la specialist....imi amintesc ce mi se spunea mie: auzi, tu te gandesti la boli groaznice si poti sa mori oricand, lovita de-o masina sau de-o caramida. Si eu zambeam.
Ei, saptamana asta era sa-mi cada ditamai bucata de ciment in cap, eram la Romana la corso Como...o fractiune de secunda sa fi facut un pas inainte si gata, la cat era de mare...cred ca ma trimitea direct pe lumea cealalta. A cazut de pe la et.2, de la un balcon cred.
Si de vreo 2 zile ma gandesc in primul rand ce noroc am avut si apoi cat timp ne pierdem ingrijorandu-ne pt. lucruri care ni s-ar putea intampla.....negandindu-ne ca exista alte zeci care ne-ar putea face rau. Intr-adevar, atat cat avem de trait, trebuie s-o facem cu speranta si optimism si curaj. Iar daca nu putem , atunci sa ne straduim, sa cautam ajutor. Mi se pare normal sa-ti pierzi curajul si optimismul daca viata te incearca -asa cum se intampla cu sora ta Rufus-. Dar trebuie sa incercam sa facem ceva, cumva.
Zau ca viata asta nu merita traita in frica. De sfarsit sfarsim toti la fel...diferenta consta in cum am trait.

giulia71 spune:

Rory, mergi la un specialist. Dupa tot ce povestesti pare anxietate, insa numai un specialist iti poate da un diagnostic si tratamentul necesar.
Si nu, nu este nebunie, este doar anxietate si este foarte des intalnita, banuiesc ca stii lucrul asta. Numai ca in cazul tau e vorba de anxietate centrate pe o anumita obsesie "teama de a nu te imbolnavi" si cu compulsia de a verifica lucrul starea de sanatate.Este foarte chinuitor, epuizant caci banuiesc ca ruminezi zi si noapte la gandurile ca ai putea muri de o boala fatala , iar anxietatea este ingrozitoare.
Exista tratament cognitiv-comportamental cu rezultate foarte bune care te scuteste de ac suferinta.
Numai bine si multa santate iti doresc!

camrynna spune:

Buna , Giulia , ai mare dreptate . Am citit si eu postarile de aici , si se pare ca starea lui Rory este asemanatoare cu a mea , ei ii este teama de o boala cumplita , mie de moarte .
Nu sunt depresiva , pt. ca ziua rad , vorbesc cu prietenele , ma simt bine , insa cum vine seara si merg la culcare , apare si teama .
Nu eram asa pana sa citesc de Madalina Manole ..m-a marcat foarte mult ...precum si alte articole de pe net , referitoare la dogme religioase , la viata de dupa moarte ...toate astea cumulate , mi-au agravat anxietatea ...
Mult succes , Rory ..

Camrynna ,


http://picasaweb.google.com/118095978199782018084/Camrynna#

rrox3 spune:

Rufus fa-i cadou sorei tale cartea asta: "Anticancer", David Servan-Schreiber. Uite si un www.dol.ro/magazin/carti-autoeducare-sanatate/Anticancer,-David-Servan-Schreiber-sku-YFE00036" target="_blank"> link sa vezi despre ce e vorba. Cred ca ar putea sa-si gaseasca motivatie si sprijin in ea.
Sper sa reuseasca din nou sa depaseasca boala si sa-si regaseasca bucuria de a trai.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

maria_alexia spune:

Mai e un aspect anormal: faptul ca la noi poti sa te duci la orice clinica si sa ceri orice investigatii (inclusiv RMN!) de capul tau!
Nu stiu daca mai e pe undeva pe lumea asta posibil asa ceva (si nici nu e relevant, la o adica).

Rory, pe langa ajutorul psihologic, eu as cauta in primul rand un medic generalist/de familie competent, in care sa ai deplina incredere. La cea mai mica banuiala sau neplacere, te duci la el si discuti ce e de facut mai departe, nu mai dai fuga de capul tau la investigatii sau specialisti. Eu cred ca te-ar ajuta foarte mult asta.
Mult succes !

PS. Chiar exista cineva care sa nu se teama de cancer? Sa nu forwardeze febril toate mail-urile cu retete-minune, sa nu citeasca cu frica toate cazurile disperate care cer ajutorul, in orice colt de presa te-ai uita ??

Galarina spune:

Mamei i s-a descoperit un chist pe unul dintre ovare in toamna lui 2008. Din acel moment a cazut psihic. A facut toate analizele posibile. S-a operat la 2 saptamani iar doctorul i-a zis ca dupa cum arata acea formatiune nu este cancer sigur. S-a analizat acel tesut: nu era cancer.

Ei bine, mama nu a vrut sa creada...si de acolo a inceput marea nebunie...Isi autocrea dureri...o durea TOT(nu pot sa inteleg cum vine asta). Chemam salvarea in miez de noapte, repetam analize, refaceam ecografii, RMN-uri...A fost un cosmar...Am realizat ca e ceva nervos si am sfatuit-o sa mergem la un psihiatru. Zice: "adica voi credeti ca eu nu am nimic? Credeti ca sunt nebuna?"
Nu se putea duce la serviciu, nu manca, slabea...ne topea si pe noi. Jalee. A aceeptat pana la urma ideea psihiatrului. Diagnostic: Anxietate+depresie cu simptome psihosomatice (in permanenta o durea in zona abdominala,palpitatii, zicea ca isi simte intestinele ca un sarpe care se misca continuu, va dati seama ce nebunie) In primele 2 saptamani de medicamentatie prescrisa de psihiatru, alt cosmar: isi crea toate simptomele trecute in prospect la efecte adverse: ii amorteau picioarele, ii venea sa verse...ma lua jalea. Mi-era o mila de ea... Nu imi inchipuiam cum o femeie ca ea putea sa ajunga in 2 luni o umbra. O incurajam, vorbeam ore cu ea. Nu vroia sa iasa din casa, ii era frica sa nu i se faca rau. Ce sa mai zic de condus...

Dupa cele 2 saptamani au inceput sa se simta efectele medicamentelor. Mai facea cate ceva in casa si zicea ca daca lucreaza ceva, mai uita si ii e mai bine. Dupa o luna cu chiu cu vai s-a dus la serviciu. Se intorcea. Ii era rau. Se tot intreba: oare sa mai fac niste analize, un eco, ceva? Nu am lasat-o pt ca mergeam in aceeasi directie. Doar la psihiatru a mers. I-a mai schimbat in timp tratamentul, a stat si el de vorba cu ea, i-a mai spalat creierii...si si-a revenit. Nu complet...si in ziua de azi ia o pastiluta dimi si una seara. Daca uita de ele dimineata la trezire, vesnicele palpitatii...

Imi zicea: eu nu credeam ca exista asemenea boli. Ce e aia depresie, ce e aia anxietate? Dar uite...te ia cand nu te astepti.

Asa ca draga mea rory, repede la psihiatru/psiholog ca nu e de stat. Mama a fost la Burbea. O alta psihiatra buna e cea de la spitalul Militar(nu ii stiu exact numele dar ma interesez daca vrei)

Sanatate!

rory76 spune:

Acum durerea mea s-a mutat: de la sani la abdomen, unde am avut un ganglion umflat de la o infectie urinara. Am facut antibiotice, ganglionul s-a dezumflat, mie mi se pare ca a ramas un pic umflata zona, si am o durere continua acolo.Ce e ciudat e ca zilelel trecute am mers la ai mei la tara si acolo nu m-a durut nimic! Am fost OK, am lucrat in gradina, am ras cu nepotul meu, m-am simtit minunat! Nu am avut nevoie de medicamente! Si luasem cu mine o sacosa intreaga! Cum m-am intors acasa, cum m-a luat durerea! De asta ma gandesc ca mi-o creez singura! E foarte greu sa lupti cu tine! Efecte adverse de la medicamente am si eu, daca le citesc pe prospect...Azi am vrut sa merg la eco, dar am rezistat tentatiei...cu greu. Sper sa gasesc un psihoteraput bun, sa ma asuca pe linia de plutire. Fara medicamente nu se poate? Nu se poate cu terapie ceva? M-am saturat sa tot ingjit buline...

bird70 spune:

Nu, nu poti sa te duci sa-ti faci investigatii de capul tau. Ai nevoie de trimitere de la medicul de familie care te trimite la psiholog/psihiatru daca te tot duci la el pentru investigatii.


DAAAA. Exista multa lume care nu face nimic din toate astea. Mie mi s-a descoperit recent o tumoare in cap, cateva zile nu am stiut daca este canceroasa sau nu. Nu a fost usor dar in timpul asta mi-am facut un plan , aveam de gand sa incerc o data, o singura data operatia si tratament (radiatie/ chemoterapie), imi pregatisem advanced health directory (un fel de testament legat de sanatate, ce doresti sa se faca si sa nu se faca in cazul in care nu mai poti lua decizii). Dupa operatie si tratament speram sa mai pot ciupi 2-3 ani de viata sa mai creasca fetele. Vedeam partea buna faptul ca odata ce il lasi in pace, cancerul asta te termina rapid, nu lung si dureros ca alte forme de cancer. Nu mi-a fost frica de moarte, toata lumea moare mai devreme sau mai tarziu, am fost ingrijorata de copii, de cum se va descurca sotul meu, etc. Eram pregatita sa ma bucur de fiecare zi pe care o mai aveam. Din fericire sansa sa fie benigna este 99%, acum astept operatia. Nu e o operatie usoara si implica foarte multe riscuri, ma va scoate din circuit pentru ceva vreme (job, soferit ) dar ma simt cea mai norocoasa persoana din lume. Simt ca mi s-a oferit inca o sansa, parca cineva acolo sus a decis sa ma traga de maneca, poate nu erau suficient de multumita si nu profitam din plin de ce aveam. Vederea imi este afectata, nu foarte tare si probabil se va imbunatatii in urma operatiei, iar tumoarea va reveni si va trebui scoasa o data cam la 7 ani. Sotul meu e cam stresat si nu intelege cum ni s-a intamplat noua asta. Eu AM DECIS sa fac dn experienta asta ceva pozitiv. Spun am decis pentru ca simt ca am fost intr-un punct in care puteam sa o iau la fel de bine pe panta depresiei (am antecedente). Am decis sa nu imi fac griji de ce s-ar putea intampla, am sa ma gandesc cand o sa se intample.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

bird70 spune:

Draga mea, esti dispusa sa faci investigatii si tratamente pentru probleme pe care pana si tu stii ca nu sunt reale, dar nu vrei sa iei tratament pentru o problema foarte serioasa? Gandeste-te ca odata ce anxietatea se rezolva nu va mai fi nevoie sa iei alte medicamente pentru ca restul 'problemelor' de sanatate vor disparea. Sper sa iei decizia sa te tratezi pentru ca asta nu e viata ce traiesti tu, tot cu spaima asta continua ca ti se va intampla ceva.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

lavi02 spune:

Si inca o sugestie, incearca sa iesi mai mult in natura, sa gradinaresti mai mult, sa urci un munte, sa asculti un parau cum curge... incearca sa mai iesi din viata urbana si sa faci ceva activitate fizica, dar nu "la sala", in natura, in mijlocul verdetii, la aer curat. Chiar daca nu crezi ca te ajuta, incearca.

bird70, multa sanatate si mult echilibru in continuare!

maria nici eu nu ma preocup excesiv de cancer desi l-am avut in familie. In schimb ma bucur extrem de mult cand vad oameni optimisti, care se trateaza si care reusesc sa-l invinga, am si exemple din astea, chiar printre cei dragi.