frica de cancer

Sunt ipohondra! Da genul ala , cel mai rau! Sunt obsedata de ideea ca voi face cancer. Cum ma doare ceva, capul, sanii, piciorul, ovarele, spatele, ma gandesc ca e un cancer generalizat ceva si ca voi muri. Cheltui o gramada de bani la doctori, luna asta am dat la dermatolog 500 de lei, la analize vreo 200 de lei si la eco doar vreo 150-200. Numai luna asta! In fiecare luna merg la eco-ori la sani ori la uter...nu mai stiu cu sa scap. Anul trecut am facut chiar si un RMN la cap pentru ca eram convinsa ca imi creste o tumoare!! Nu era nimic bineinteles. Medicii nu gasesc nimic concret, multi mi-au spus ca sunt dureri psihosomatice sau ceva de genul, cum am inteles eu , mi le creez eu...nu m-as mira, pentru ca am si o mare capacitate de autosugestie, daca ma gandesc la o durere oarecare, ma doare si mai tare locul respectiv.
Cum se iese din asa ceva? Pot face ceva singura sau sa ma duc la un psihoterapeut? Ce fel de psihoterapie trebuie?
Se scapa vreodata de asa ceva? Voi cum ganditi? Nu va e frica de boli mortale, incurabile??

"Trust no one!"

Deus spune:

ce cred eu despre cancer
http://www.de-azi.ro/ce-cred-eu-despre-cancer/

si da , probabil ca ai nevoie de un psiholog care sa te ajute sa scapi de fobia asta:-)

Multa sanatate si nu uita ca legea atractiei functioneaza si devenim/avem ceea ce gandim!

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

"Daca abatoarele ar avea pereti de sticla, am fi cu totii vegetarieni." Linda si Paul McCartney

CriPOD spune:

Si eu cred ca rory are nevoie de un psihiatru pentru problemele ei.

---

pepit

iarina spune:

Rory 76 te inteleg perfect. Asa eram si eu acum cativa ani..si inca si acum, dar nu la aceeasi intensitate. Macar acum nu mai umblu pe la doctori, cad in schimb incet incet in extrema cealalta - nu ma duc sa nu-mi spuna ca am ceva grav Este o problema de anxietate si trebuie tratata. Nu te mai duce sa "te cauti" pe la alti specialisti pt.ca n-ai cancer si pierzi timp si bani. Sfatul meu este sa incepi psihoterapia.
Iti spun din experienta: ipohondria asta este manageable pana cand te paleste o anxietate intensa, paralizanda, care te va invalida si cotropi total. Poate fi declansata din orice si cand te astepti mai putin. Eu am facut terapie si ceva medicatie impotriva anxietatii. Este infinit mai bine. In continuare ma mai gandesc cand ma doare ceva ca ar putea fi cancer, insa situatiile sunt rare si nu atat de intense. Eu mi-am cam dat seama care este cauza - am tras doua sperieturi groaznice cand eram copil - insa nu-i usor sa scapi. Probanil ca voi ramane mereu cu o anxietate usoara - ii admir pe cei care au tot felul de boli si le infrunta cu optimism si curaj, asa cum eu nu cred ca o voi putea face vreodata- insa la stadiul acesta este cat se poate de manageable.
In urma tratamentului de ex. nu mai dezvolt mici obsesii care ma tineau perioade lungi de timp, pana ma duceam la specialist, ca sa-mi spuna ca n-am nimic. Sa-ti dau un exemplu: m-a durut capul rau o perioada mai lunga de timp si desi simteam ca e de la coloana, un fel de nevralgie, am facut research pe net si evident am ajuns la concluzia ca e cancer. ei....toata povestea asta m-a tinut cateva saptamani si nu m-am linistit pana nu m-am dus la doctor, care mi-a dat inflamatoare si gimnastica medicala. Acum, daca de ex. m-ar durea capul, m-as gandi ca ar putea fi ceva mai grav, insa nu mai dezvolt o obsesie pe asta si nu ma mai gandesc mai mult de o zi. In plus, experienta de pana acum, mi-a demionstart ca ma panichez degeaba si nu e niciodata cancer. Doar mansarda

De unde a pornit spaima asta a ta? ai avut in familie bolnavi de cancer si te-a marcat experienta?
La mine culmea...n-am avut cazuri de cancer, insa am detectat trigger-ul.

P.S. Felicitari pentru curajul de a deschide subiect pe aceasta tema, poate mai este cineva care se confrunta cu asta si putem discuta si crea un grup de suport. Experienta altora, precum si constientizarea faptului ca nu esti singura in situatia asta, iti poate face mult bine.

rory76 spune:

Nici eu nu am avut cazuri de cancer in familie, ai mei au murit de boli cardio vasculare, accidente chestii din astea. Nu de cancer. La mine totul a pornit de la o mancarime la san care la mine s-a manifestat pe la 28 de ani. Si am cautat pe net...si de atunci a inceput nebunia! Pentru ca pe net spune ca asta inseamna cancer la san! Bineinteles ca am facut mamografii, ecografii, au spus ca am mastoza fibrochistica, care am inteles ca si asta e o boala care se poate transforma in cancer! Deci ma chinui cu aceasta obsesie de la 28 de ani, acum am 34! Si e din ce in ce mai rau. In sensul ca daca vad ceva pe net sau aud la televizor de nu stiu ce boala, imi creez simptomele bolii respective. Ai mei deja ma iau peste picior, al meu nu mai are rabdare cu mine sa tot discute pe tema asta. Acuma mai rau e ca nici la psiholog nu ma lasa sa ma mai duc, ca s-a saturat de cati bani a dat la doctori degeaba!
Ce ma ajuta foaret mult este sa discut cu alte persoane mai echilibrate decat mine care imi dau putere si incredere in mine! iar ceea ce spui tu, iarina , ma incurajeaza si mai mult, in sensul ca se poate face ceva si ca nu voi innebuni de la varsta asta! Chiar si medicul de familie mi-a spus ca are pacientii cronici, care au 60-70 de ani , care nu vin atat de des la ea cum ma duc eu! Acum ma gandeam sa merg sa imi fac markerii tumorali, oare au vreo relevanta? Macar sa stiu daca voi face vreodata sau nu cancer...
Doamne, si cum eram cand eram mai tanara! m-as fi luat la tranta cu orice boala, eram o optimista si o zambareata ! Acum mi se vede tristetea in ochi, si nemultumirea, si nefericirea...

"Trust no one!"

iarina spune:

Pai eu ce-ti spuneam ca te duci degeaba sa-ti faci markerii tumorali, trebuie sa mergi la psiholog sau chiar psihiatru, in functie de intensitatea anxietatii. In mod sigur analizele iti vor iesi bine si ai cheltuit banii degeaba, cand mai bine ii canalizezi spre ceea ce realmente ti-ar putea rezolva problema, anume o vizita la psihiatru sau psiholog. Din cate stiu eu, markerii astia pot sa-ti asa bine, dar trebuie repetati periodic...e o nebunie crede-ma Treuie sa recunosc ca nici eu n-am mers asa de departe, deci eu cred ca gradul tau de anxietate este mare.

Stiu cum e cu amuzamentul familiei, lor nu li se pare nimic grav,ba mai degraba e funny asa, cum te tot preumbli pe la doctori, ceea ce nu inteleg ei este anxietatea insuportabila cu care se confrunta ipohondrul.

De la mastoza la cancer e cale lunga, nu se face neaparat cancer din asta, stiu persoane cu mastoza care o au de ani de zile si o tin in frau si cazuri de cancer la san unde nu a existat mastoza. Deci...

Inca ceva: nu mai citit topicurile legate de aceste boli, cresc anxietatea si iti fac rau...si iti dau idei.

kj74 spune:

yo nush cum de te acepta medicii sa te analizeze atat eu am fost pt o suspiciune de a mea sa mi fac un papanicolau si m a refuzat politicos pt faptul ca a iesit ok in urma cu 4 LUNI
nu te lasa sotul la psiholog.... hammmm nici pe Madalina nu a lasat o
ntz ntz

olympia spune:

Rory, numai cineva foarte ranit raneste la randul sau fara motiv, asa a invatat, i s-a imprimat asta ca reactie de aparare...
Teama ta de cancer poate fi tot o reactie de aparare la ceva, mergand la psiholog vei afla la ce si cum sa o depasesti.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

kariguld spune:

eu ma intreb ce medic iti face lunar echografii si tot felul de analize??? mai ales cand nu ai nimik??
cred ca iti faci mult prea multe probleme, (ca sa ma exprim elegant) dar sunt in asentimentul Sibyllei.

mie nu mi-e frica de nici o boala! chiar de nici una, oricat de incurabila ar fi.

mare-i gradina domului..........

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA


M-am nascut pentru succes!

ladyJ spune:

Rory76, trebuie neaparat sa mergi la terapeut.

gabriella1 spune:

Te inteleg!Tatal meu a murit anul trecut de cancer la vezica biliara!Spaima ta am avut-o si eu pret de cateva saptamani,pana m-am hotarat sa fac markerii tumorali.Totul a iesit ok, asa ca m-am linistit tot atat de usor pe cat ma nelinistisem.
Capul sus si cu Dumnezeu inainte!Esti un om SANATOS !Totusi un terapeut ,n-ar strica !



Gabriela
20 +

"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"