Atacurile de panica

Buna , imi este foarte greu sa scriu despre ceea ce mi se intampla , dar poate gasesc vreun raspuns la problema asta mult prea complicata ...
Am atacuri de panica generate de teama de moarte .Nu prea dese , insa traiesc cu aceasta teama aproape tot timpul . Si nu am decat 29 de ani ...sunt sanatoasa tun...nu inteleg ce se intampla ...
Mai nou , dupa ce am citit cate ceva pe net despre momentul mortii unei persoane , despre perceptia religiei asupra sufletului care urca la cer , mi s-a facut si mai teama si am ajuns sa traiesc cu spaima ca voi ajunge in Iad .Din acest motiv am devenit mult mai religioasa dintr-o data , insa imi afecteaza comportamentul fatza de sotz ...mi-a intrat in cap ca ar trebui sa devin calugarita , ceea ce este practic imposibil , pt. ca nu am vocatie ...Ma inspaimanta foarte mult ideea de a lasa totul si de a ma inchide intr-o manastire .Eu , care eram o persoana adepta a cumparaturilor , o impatimita a modei , nu ma mai simt consolata nici de acest hobby.
Sper sa imi treaca aceasta criza , aceste stari ...sper sa fie totul temporar ..ma pregatesc sa fac din nou fertilizare in vitro , a 3 a la numar , pt. a avea un bebe .Nici macar perspectiva asta nu ma mai atrage NU stiu ce sa fac cu tulburarile astea ...

Camrynna ,


http://picasaweb.google.com/118095978199782018084/Camrynna#

ilia_99 spune:

intoarce-te putin la amintirile din copilarie.. ai pierdut pe cineva drag si te-a afectat acest lucru? poate nu de curind, poate chiar cind erai copil, un eveniment pe care nu-l legi de trairile actuale pe motiv ca s-a intimplat demut, gindeste-te ce ti-au spus parintii tai despre moarte, cind erai mica, daca ti-au spus, etc..
cred ca si fertilizarile si toata lupta pe care o duci ca sa devii mamica ti-au afectat starea de spirit.. ti-as recomanda din suflet terapie, dar vad ca nu esti in tara. sau esti?

iarina spune:

camrynna - esti cumva si ipohoondra? O teama nedefinita de moarte sau cu target precis: mi-e frica ca o sa fac cutare boala si o sa mor?

elitasweet spune:

ufff.....si eu ma confrunt cu problema asta,adica cu atacurile de panica, de vreo 4 ani....desi am mers si la psihi...nu am reusit sa depasesc situatia....ceea ce este mai grav este ca sunt asistenta medicala!!!!!! La mine totul a inceput dupa o interventie chirurgicala la care am asistat si mi s-a facut rau....de atunci fac atacuri de panica de cate ori sunt in fata unei situatii dificile....stie cinena un remediu fara tratament medicamentos????

madyrizi spune:

eu fac atacuri de panica din sarcina. am avut o sarcina cu probleme la al doilea copil si prin luna a 6-a am inceput sa am atacuri de panica. imi e o frica teribila de moarte si incep sa transpir, sa respir neregulat, imi transpira mainile si trebuie sa ies neaparat la aer sau sa fie cineva langa mine care sa ma ajute. crizele nu mai sunt asa de dese ca atunci cand eram gravi, dar am mai avut vreo 3 de cand am nascut (acum 9 luni).
i-am spus doctorei si mi-a recomandat diazepam si nu mai stiu ce. normal ca am refuzat.

Mami de www.pregnancy-duedate.com/tickers/z7m2069icppvwhff.png" target="_blank">Mihai siwww.pregnancy-duedate.com/tickers/3n5z7sh3szzc8t5z.png" target="_blank">Alex
AlexsiMihai
AlexsiMihai
www.dianalaura.wblog.ro

elitasweet spune:

Pai si mie mi-a prescris Anxiar,dar sunt jombi daca iau mai mult de 1/2 de comprimat pe zi.Nu mai vreau medicamente......Stie cineva un exercitiu de autosugestie pentru acele momente de panica???? La mine totul porneste de la ideea ca nu fac fata situatiei....la serviciu,in magazine daca este prea aglomerat....am patit-o in aeroport,in metrou...am inceput sa ies doar insotita pe strada....este pur si simplu o teama care se declanseaza imediat cum ma gandesc: "Doamne!!!!.....de nu m-ar apuca un atac de panica exact acum!!!!"....si chair se intampla...!!!! Este un program in subconstient ....Nu stiu cum sa-l anihilez!!!!Nu sunt o fire slaba...sunt optimista....dar nu reusesc sa ies din aceasta situatie....La mine a inceput totul la serviciu cand am lesinat destul de urat din cauza unui caz deosebit si poate si pt ca era f cald.....Sunt 4-5 ani si nu am reusit sa gasesc o solutie sa scap definitiv....Atucurile apar cand mi-e lumea mai draga!!!

camrynna spune:

Buna Iarina , departe de mine de a fi ipohondra ! Sunt constienta ca sunt perfect sanatoasa , si imi controlez atacurile de panica singura . Teama mea a inceput in avion , cand a inceput sa piarda altitudine , si am avut ameteli puternice , am crezut ca voi muri .
Teama mea a fost , initial , aceea de a nu face stop cardiac / infarct miocardic .Ma linistesc singura , repetand necontenit ca nu am absolut nimic la inima.
Dupa am inceput sa ma tem de momentul mortii , in sensul ca nu credeam ca sunt demna sa ma primeasca Cel de Sus in Rai .
La terapie nu vreau sa ajung , decat daca se agraveaza atacurile.Oricum , un psihiatru musulman ( nu prea am gasit medici crestini pe aici ) nu m-ar intelege pe deplin ,pt. ca ei nu percep religia noastra asa cum o facem noi .Plus ca nu vreau sa ajung sa iau nici un fel de medicament .
Culmea e ca majoritatea colegelor de serviciu trec prin diverse depresii sau atacuri de panica .Prietena mea cea mai buna are o teama grozava ori de cate ori copiii ei sunt plecati de acasa .

Deja ma simt mult mai bine , am stat de vorba cu un preot ( sotul unei prietene ) . Conversatia mi-a facut extrem de bine .
Nu-s in tara , insa cand ajung voi sta de vorba cu un preot si am sa ajung si la spovedanie .Imi face mult bine .
Oricum , azi am ajuns la consult + ecografie pt. ca tb. sa incep tratamentul de inhibare pt. FIV 3 , voi face protocol lung .Am stat de vorba cu ginecologul , pt. ca mi-a spus foarte clar ca la FIV conteaza starea psihica a pacientei .Mi-a spus ca este doar un nivel scazut de serotonina , si ca totul se datoreaza , in mod indirect , hormonilor injectati pe parcursul anilor .
Mi-a mai spus ca el insusi a avut o depresie , barbat fiind si medic !!, in perioada in care locuia in Anglia .
Nu am pierdut pe nimeni drag inca ....sper sa nu fie prea curand ...
Ms mult pt. raspunsuri

Camrynna ,


http://picasaweb.google.com/118095978199782018084/Camrynna#

ladyJ spune:

Camrynna,probabil ca atacurile tale de panica si frica de moarte au ca sursa plecarea ta intr-o tara musulmana. Tu crescuta fiind in traditie crestina, si fiind destul de credincioasa din cat pot sa-mi dau eu seama, traiul intr-o tara musulmana te-a facut sa-ti fie frica ca te indepartezi de credinta ta si deci de regulile ´´iad´´ ´´rai´´ pe care le cunosti.

Ma sprijin in cele spuse de dovada cu preotul(deci crestin), cu care spui ca ai vorbit si imediat te-ai simtit mai bine.Si ai mai spus si ca un psiholog musulman ´´nu te-ar intelege´´.

Gandeste-te la asta si daca crezi ca se aplica in cazul tau, aminteste-ti ca, credinta este in suflet, acolo o purtam.Cand vei intelege asta te vei linisti.

Totusi, s-ar putea sa nu-ti fie usor sa treci peste problema ta, singurica sau cu un preot.
In acest caz cauta un psihoterapeut..crestin si , cu ajutorul terapiei cognitiv-comportamentale de exemplu, vei identifica gandurile distructive care iti provoaca panica si vei invata sa le controlezi si sa le anulezi.


Elitasweet, valabil si pentru tine: terapia cognitiv-comportamentala te ajuta foarte mult si relativ repede sa identifici gandurile care duc la panica si teama.(pentru ca de la ganduri porneste). Odata identificate aceste ganduri rele, stii de unde sa pornesti pentru a le indeparta, a le transforma.
Nu va mai fie frica de terapie, veti fi uimite cate lucruri puteti afla despre voi insiva cu un terapeut in care aveti incredere.

elitasweet spune:

Multumesc mult pentru raspuns lady_1.Eu o sa incerc acest gen de terapie desi nu sunt in Romania.Asa cum am spus medicamentele ajuta dar nu-mi place sa fiu zombi toata ziua.Sunt o persoana religioasa,desi nu sunt in Romania este si aici o biserica ortodoxa,ma spovedesc destul de des,tin aproape toate posturile,am facut cursuri de radiestezie si chiar tin legatura cu un bioenergoterapeut f bun din tara...Parerea mea este ca cu timpul vei ajunge sa faci din orice atacuri de panica daca tratezi doar efectul si nu tratezi cauza care-l genereaza.

camrynna spune:

Desi spuneam ca ma simt mai bine , eu inca nu pot face dragoste cu sotul ....am incercat , simt ca mi-e drag de el , ca-l iubesc , insa am asa , ca un blocaj mental , inca prezent ....se mai confrunta cineva cu situatia asta ?
Mentionez ca acum ceva timp am avut o perioada de cateva zile in care mi se parea ca s-a dus iubirea pt. el ,plangeam mereu din cauza asta ,pt. ca apoi sa revina in forta sentimentele puternice ...

Camrynna ,


http://picasaweb.google.com/118095978199782018084/Camrynna#

elitasweet spune:

Nu stiu cat de mult te va ajuta ceea ce-ti spun...dar eu incerc sa-ti explic din experienta ca am trecut si prin faza asta odata cu mutatul definitiv in alta tara...Si eu a trebuit sa-mi urmez sotul el fiind cetatean strain.Am simtit probabil ce simte un caine cand schimba stapanul dupa 10 ani.Am gasit aici,desi este o tara europeana,alt stil de viata,alta mentalitate,alt stil de bucatarie,dar pt ca-mi iubeam sotul credeam ca pot sa-l urmez si sa trec peste toate doar sa fim impreuna...Cu timpul m-a apucat dorul tara,de familie,de obiceiurile noastre romanresti de tot ceea ce lasasem in urma pentru el...Si asa am inceput sa-l vad cu alti ochi ,crezand ca el este cauza suferintei mele.A fost o faza trecatoare pana m-am acomodat aici.A intrat dupa un timp totul in normal pt ca am inteles ca este un risc pe care mi l-am asumat cand am plecat din tara si nu-l pot face pe el vinovatul.Asta s-a intamplat cu mine nu stiu la tine cum a inceput totul.Nu este usor printre straini indiferent cat de mult ne-am iubi sotii.Nu lasa sa treaca pasiunea dintre voi...Se spune ca femeia poate schimba lumea daca vrea...