agresivitatea celor din jur

beren spune:

Pe unde traim noi in US, la gradinita unde merge copilul etc. nu se aplica "time-out", ba chiar nici nu e mentionat conceptul vreodata, sa nu auda copiii despre asa ceva (considerat abuziv si anti-educational). Un copil frustrat are nevoie de un adult calm care sa-l ia deoparte, fara sa ridice vocea sau sa impuna vreo pedeapsa, insa care sa calmeze copilul prin intelegere, afectiune si captandu-i atentia.

De asemenea, ajuta educatia generala: exista o serie de carti gen "Feet are not for kicking people", unde prin desene si versuri copiii sunt invatati ca violenta nu este acceptabila. Intr-un mediu in care parintii isi educa copiii asa, violenta apare rar si este adresata prompt, cu demnitate.

ralucis spune:

anca si olympia, multumesc pentru sfaturi!
Cred ca prin muscatul asta vrea fie sa isi demonstreze superioritatea in raport cu cei mai mici ca ea, fie este o forma de de protest atunci cand nu-i convine ceva din partea celor mari. Eu uneori nici nu mai stiu cum sa reactionez atunci cand, daca musca de exp cand suntem in familie/in cerc de prieteni, cunoscuti, toata lumea se apuca sa ne faca observatie si mie si ei, asa ca am senzatia cateodata ca ma lupt cu morile de vant de ambele parti, eu in raport cu mine/copilul, eu in raport cu ceilalti.

Bee spune:

Ralucis, grea situatia ta. Cred ca e fetita ta e frustrata si asa se exprima ea. Acum trebuie sa vezi ce o aduce in situatia de a musca. Si de acord cu cine spunea ca a o priva pe termen lung de lucrurile care-i fac placere: mersul in parc, jucarii, culori, sau renuntarea la petrecerea respectiva, nu o sa o faca sa nu mai muste. Numai o reactie imediata (si repetata) la gestul ei (repetat) va rezolva pana la urma problema. Si prin reactia ta inteleg: intrebari (de ce face asta?), explicatii (pe copil/ adult il doare; "copiii nu mushca, numai cateii musca. tu esti catel?" mami nu musca, sora ta nu musca, etc) si eventual time-out (daca tu crezi ca aceasta metoda merge la voi. La noi time-out-ul a mers la fetita si deloc la baietelul care are cam aceeasi varsta ca si fetita ta) imediat ce ai prins-o muscand (si dupa time-out din nou explicatii peste explicatii sa stie exact ce atepti de la ea).
Cand e in mediul ei familiar musca? Acasa, cand e numai cu voi?

ralucis spune:

bee, acasa o musca pe sora-sa cand se iau la harta pe jucarii si pe noi daca o rugam sa faca ceva ce ea nu vrea. Azi, de exp, s-a urcat pe un scaun sa isi ia ceva din dulapul de la bucatarie de sus, eu am vazut-o si m-am dus sa o iau in brate, ii tot spuneam ca este periculos sa se urce, de ce nu mi-a zis mie sa o ajut daca vroia ceva, etc, iar ea pac, m-a muscat, suparata ca am dat-o jos.

Ce ma enerveaza este ca ea e un copil foarte inteligent, vorbeste perfect si mult, stie culorile, numara, stie litere, aproape mi-a citit o data scrisul de pe un tricou, canta, spune poezii, e chiar precoce, si la capitolul asta al intelegerii unor lucruri care in aparenta sunt mai simple decat a invata literele sau numaratul nu face niciun progres.

ruxij spune:

Probabil ati ales gradinita asa ca sa corespunda ideilor voastre in legatura cu cresterea copilului. Atata vreme cat exista acest curent impotriva time-out, vor exista si gradinite pt. aceasta clientela. Time out nu se aplica tipand, ci tot vorbind si explicand cu calm. Eu nu pot decat sa ma bucur ca si alte metode functioneaza chiar si la varste mici. Dealtfel nici eu nu am mai aplicat time out de trei-patru ani. Pentru ca la varsta copilului meu vorbitul cu el, asa cum spui, cu calm, functioneaza si in plus, bazele unui comportament civilizat sunt puse deja. La varste mici mai greu, am aplicat time out pt. rezolvarea puctuala a unor probleme si a functionat. Noi am mers la o gradinita de moda veche, cu multa structura in program si bineinteles si cu time out.

luminita2008 spune:

formulare potrivita sau reteta perfecta nu cred ca exista. depinde de copil, de parinte, de imprejurare...

va spuneam mai pe la inceput ca Edi al meu invita copiii la joaca printr-o palmuta, undeva pe corp, pe spate de regula sau pe burtica. nu tare, dar nici incet... de 2 ori a facut-o doar, apoi a renuntat, eu i-am tot explicat... concret, eu i-am zis copilului meu ca nu asa se face, ca nu-i frumos sa lovesti, i-am aratat cum sa-i faca 'mai-mai' si l-am rugat sa-i spuna verbal ce doreste. nu ca ar mei ar vorbi, dar nu strica pentru viitor.

altadata, Robi i-a aruncat cu nisip in ochi, copilului caruia ii 'imprumutase' jucaria. mama copilului i-a spus repede: "hei, nu asa se face." dar nu a tipat, nu mi-a atins copilul fizic, nici nu s-a miscat din locul respectiv, nu m-a deranjat ca i-a spus, cu atat mai mult cu cat eram si eu acolo, nu s-a ascuns cu nimic. i-am spus si eu lui Robi ca nu asa se face, i-am aratat cum sa se joace frumos si gata.
noi inca nu ne-am lovit de f multe, in micuta noastra experienta prin parcuri. mai e timp....

am fost in cateva randuri si parinte de 'victima', ca de fapt asta era intrebarea ta. iar spun ca depinde de situatie. la noi n-au fost cazuri grave, incercam sa-i impac cumva si sa se joace impreuna frumos. uneori a mers, alteori o parte sau alta s-a plictisit si a schimbat directia...

ralucis, eu iti doresc nervi de otel, ca nush ce sfaturi sa-ti dau. sunt in faza in care si eu am nelamuriri. nu sunt insa de acord cu pedeapsa si time-out-ul tot un fel de pedeapsa mi se pare. eu tot o tin pe a mea, cu vorba buna...

Ceata lui pitigoi: Luminita, Edi si Robi - 26.09.2008

"Exista pe lume bucurie mai mare ca un copil: DOI copii!"

anya spune:

Depinde, intr-adevar, de copil.
Baiatul meu cel mare iubeste time-out-ul. Daca ii spuneam sa stea la el in camera pana isi da seama ca a grsit si isi cere scuze - ar fi stat cu orele. Odata m-am suparat si l-am asezat in camera lui, langa un perete si dupa 5 minute cand m-am dus la el dormea linistit, in fundulet, cu capul pe perete (avea cam 4 ani jumate atunci). Evident ca m-am induiosat/distrat si am mutat copilul in pat. El cand isi dadea seama ca ceva nu e in regula, pleaca singur la el in camera - nu il trimite nimeni. Cea mai tare faza a fost acum vre-o 2 luni (copilul are acum 7 ani) cand a spus ceva ce m-a deranjat si i-am spus ca m-am suparat rau pe el (stie ca mami il iubeste si cand o supara - asa ca n-are probleme de genul acesta). Mi-a zis ca decat sa fiu suparata pe el, mai bine sa il bat. Eu: Nu te bat. El: Mami, te rog sa ma bati. Eu: Dar nu vreau sa te bat, bataia nu e rezolvare, - si incep eu cu teoria. ...Imaginativa eu in bucatarie si cu copilul implorand sa fie batut. Deja imi trecuse si supararea de comic/absurdul situatiei.
Baiatul meu mai mic e muuult mai abil. Exceptand faptul ca evita situatiile in care pot aparea conflicre, daca ii spun ca ma supar pe el pt ca...stiu eu ce, imi spune calm ca nu-i nimic, ca trece timpul si o sa uit, ca doar am zis ca-l iubesc oricum...(asta deja de la 4 ani jumate)...
Concluzia e ca fiecare copil e diferit (chiar si frati fiind) si metodele trebuie adaptate firii fiecaruia.

olympia spune:

Ralucis, uite ce faza!Azi fiica-mea mi-a zis zambitoare: "Mami am aflat de ce musca Mariuca! Asa se lupta ea... Mi-a zis verisoara ei ca atunci cand Mariuca-i ia jucariile, ea de frica sa nu i le strice, i le smuceste sau ii da una...(nu jucarie, palma)"
Poate ca si fetita ta musca fiindca asa se lupta ea pentru ceea ce vrea. Ca sa-i demontati asta ascultati-o, intrebati-o, oferiti-i ce doreste inainte sa inceapa cu muscatul. Secretul e sa linistiti spiritele tuturor, ca sa schimbati atmosfera de lupta cu una in care mai negociind, mai impartind, se poate cadea calm la pace.
Stiu ca-i greu tare, competitia-ntre frati e si la ai mei si-s 7 ani diferenta intre ei.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina