Copilul captiv (8)
Raspunsuri - Pagina 23
a_alinta spune:
roxx, eu m-am ridicat dupa aceasta lovitura in momentul cand am realizat ca nu numai eu sufar, mai era langa mine cineva care sufera, cu mult mai mult decat mine. ( eu imi pierdusem mama, tatal meu pierduse de 2 ori mai mult decat mine: sotia si mama copiilor lui).
suntem foarte diferiti, intr-adevar, pe mine m-a ajutat foarte mult sa lupt pentru altcineva important in viata mea, nu pentru mine , nu m-am gandit niciodata ca il voi pierde, m-am gandit cum il pot ajuta.
poate pentru mine asta a fost luminita de la capatul tunelului, asta a fost reactia mintii mele de a iesi din tunel.
am iesit dar duc dupa mine o iubire pe care nimeni nu poate sa o inteleaga.
a_alinta spune:
mie nu imi mai e teama de moarte. ea face parte din viata noastra, pentru unii mai scurta , pentru altii mai lunga.
simali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Alice, poate nu trebuie sa construiesti  Poate ar fi bine doar sa ajuti peretii aia subrezi si falsi - care defapt nu erau ai tai - sa-i ajuti sa cada. Fiindca vrand sa construiesti, simtind mereu nevoia sa faci ceva, defapt ii pastrezi pe pozitii, asa subrezi cum sunt. Fiindca te-ai obisnuit sa te identifici cu ei, ti-e cumva teama ca te-ai putea pierde pe tine daca ar cadea, ca n-ai mai stii cine esti defapt. Dar abia pe teren curat vei vedea mai bine cine esti si noua constructie se va ridica singura si stabila. E un travaliu mai mult emotional, decat rational. D-asta e atat de greu. Cand iti bazezi jumatate din viata pe ratiune, e inspaimantator sa-i descoperi limitele. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Unii oameni au o casa asa:
http://picasaweb.google.com/barcapevaluri/CASE#5551005169376548018
Dar casa mea arata cam asa:
http://picasaweb.google.com/barcapevaluri/CASE#5551005158849915810
Sau asa:
http://picasaweb.google.com/barcapevaluri/CASE#5549138767755753314
Poti sa ma acuzi ca am ajuns sa ma identific cu ciudatenia asta si ca nu vreau sa o daram, ca face parte din mine, ca eu altceva nu stiu sa fiu, ca O IUBESC CHIAR? Eu nu am fost niciodata placuta si iubita pentru mine insami asa ca mereu am fost altcineva. Am fost atat de des altcineva incat nu mai stiu unde incepe si unde se termina costumul. E un amalgam de colo pana colo si simt ca acest amalgam s-a transformt in Mine.
Plus:
- 18 ani din viata am fost vai de capul meu;
- inca 18 ani mi i-am risipit urand, plangand, incercand sa inteleg atat cat m-am priceput, fara asistenta de specialitate, deci... ca dracu;
- un om traieste in medie in UE 85 de ani;
- aproape jumatate din viata s-a risipit cu suferinta;
- mai am jumatate de viata in care vreau sa traiesc, sa ma bucur de tot ce e frumos si bun pe lumea asta, chiar daca am casa in panta sau strivita intre doua stanci;
- nu stim ce ne rezerva viitorul (razboi, molima, declin economic sau social, boli, etc.) iar vremurile bune trebuiesc folosite pentru a te bucura de ce ai acum si la maximum; pe asta incerc sa ma concentrez.
- nu am avut inca intalnirea providentiala cu un adevarat psihoterapeut (cineva cu care sa rezonez dar care sa profeseze si in zona mea, la maximum 1 ora de mers cu masina, cineva pe care sa-l accesez usor cand am crize existentiale, etc.) asa ca nu m-as risca sa daram daca nu am ce pune in loc. Exista deja si in Romania psihoterapeuti buni, oameni deosebiti, dar din pacate in capitala, greu de accesat si din provincie. Terapia e o chestie serioasa, de termen lung, de acolo te intorci tulburat, nu poti sa te urci in masina si sa conduci spre casa 2 ore jumate asa cum ai bate din palme.
Asa ca inca nu daram nimic. Zugravesc de 10 ori peste mucegai, mai pun o proptea si proiectez o cupola gotica peste peretii de paianta. Bine, rau, habar n-am.
rrox3 spune:
Da Alina asta te-a ajutat sa mergi mai departe. Ti-ai gasit un tel mai presus de tine si te-ai dedicat lui. Probabil si tatal tau a facut la fel, in privinta ta. Insa el era adult. Tu te-ai incarcat cu responsabilitatea grijii fata de parintele tau ramas in viata. La o varsta la care cei mai multi copii nu-si asuma inca nici responsabilitatea pentru ei insisi.
Iubirea nu trebuie inteleasa. E doar simtita. De cel care iubeste si de cel care e iubit.
rrox3 spune:
Alice e doar alegerea ta. 
Dar fa-o constienta fiind ca te consumi extrem de mult ca sa mentii peretii aia la verticala. Te costa scump.
Tu rationalizezi decizia asta. Mult. Si te pricepi foarte bine la asta. Poti argumenta orice iti pui in cap.
Incearca sa simti cat de cumplit te-a atacat mediul in copilarie, daca ai fost nevoita sa te retragi atat de mult si atat de adanc. Si nu vrei sa-ti mai amintesti macar drumul spre Alice cea reala, fara masti si roluri.
Da, e grea o terapie. Dar se termina la un moment dat. Poate dura 1 an sau 2 sau chiar 3, dar socoteste tu cati iti raman dupa aceea liberi. Stiu ca ti-e greu sa-ti imaginezi cum ar fi, dar incearca. S-ar putea sa ramana chiar simtitor mai multi fiindca bagajul asta inconstient carat dupa noi, zidurile astea mentinute functionale, ne afecteaza si corpul fizic.
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Dar casa mea arata cam asa: http://picasaweb.google.com/barcapevaluri/CASE#5551005158849915810 Sau asa: http://picasaweb.google.com/barcapevaluri/CASE#5549138767755753314 "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice |
Ce diferenta enorma intre cele doua. Daca ai sa incepi o psihanaliza sa incepi de la astea doua poze. Presiunea din interiorul unui om care este asa sau asa trebuie sa fie enorma si autodistructiva.
simali spune:
Multumesc de sfat, Accept.
Ce inseamna sa fii autodistructiv?
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui simali Multumesc de sfat, Accept. Ce inseamna sa fii autodistructiv? "Calea de mijloc este calea ZEN" Alice http://barcapevaluri.blogspot.com/ |
Scuze, simali...intrucat nu urmaresc de obicei acest subiect si am picat ca musca in lapte, nu imi este foarte clar daca intrebarea ma provoaca la mai mult sau ma trimite la plimbare.
Asa ca am citit-o si am fugit...Totusi...Strict legat de pozele alea si ce am simtit eu (pentru ca numai pe ele mi-au picat ochii de fapt)...cred ca si a juca un rol, a te tine cu eforturi constiente pe o linie de plutire...este tot o forma de autodistrugere, o forma de a baga mizeria sub pres. Cele doua poze au in comun o structura de rezistenta exterioara...doar ca la prima structura este sufocanta, dominatoare, malefica, casa este apasata, uratita, umilita...in timp ce in a doua poza structura e discreta si totusi de incredere, casa are mai multa libertate decat una pe pamant, respira, e frumoasa, e iubita. M-a uimit pur si simplu cum te poti regasi in amandoua. Interventia mea a fost hodoronc tronc, sper ca nu a deranjat.
Editez ca sa adaug ca imi dau seama ca tie prima casa nu ti se pare urata, probabil duritatea ei e frumoasa pentru tine.
simali spune:
Intrebarea a fost cat se poate de serioasa. M-am gandit eu ca termenul "autodistructiv" nu se foloseste asa cum imi vine mie in minte (ca profan in ale psihologiei), numai pentru cineva care se mineaza foarte vizibil pentru cei din jur (se drogheaza, se imbata, se rateaza profesional, isi alege parteneri dubiosi, etc.).
Mie prima casa mi se pare intr-un fel frumoasa. Este saraca, aproape prabusita dar ceea ce ma fascineaza la ea este folosirea cu maximum de eficienta a resursele existente la un moment dat in mediul inconjurator. Constructorul, chiar daca sarac si poate necajit, a fost indraznet si original, a vazut o posibilitate acolo unde orice om normal vedea doar ruinele unor picioare de pod. Un astfel de constuctor pare echipat pentru a trece peste orice fara a se pierde pe sine.
Cea de-a doua casa este mai mult o aspiratie, un vis.
Ceea ce-mi place la amandoua este desprinderea de spatiul terestru, ridicarea peste.
Peste lumea noastra asa cum este ea.
Peste gravitatia captiva.
Peste uratul cotidianului.
rrox3 spune:
Simali Prima casa e practic strivita, ca sa ramana agatata acolo, desupra haului.
A doua casa e sustinuta, pare ceva mai sigura si mai relaxata, dar tot fara baza solida e... centrul de greutate cade tot in gol.
Autodistructiv e tot ce (auto)atenteaza la persoana proprie, in special la Sinele unic si individual al persoanei, nu numai la fizicul ei.
Te las pe tine sa evaluezi cat de autodistructiva esti.