Copilul captiv (8)

Clori spune:

Florinad, atata timp cat exista furia aceea inauntrul tau inseamna ca exista o problema. Nu te raporta la fratele tau, el poate are alta fire decat tine, fiind baiat poate a fost tratat altfel decat tine de catre mama ta, a avut deci o alta experienta decat ai avut tu sau poate doar a stiut sa ia lucrurile altfel. Nu cred ca-ti place sa faci pe victima, cui ii place sa traiasca asa in loc sa duca o viata fericita si implinita? Cred ca exista o problema adevarata care cere atentia ta! Incerca s-o identifici si s-o rezolvi!

Daca ti-a frica de o confruntare cu mama ta nu trebuie s-o confrunti acum. Nu e nici macar nevoie s-o confrunti deloc. Se intampla ca confruntarile astea sa nu duca deloc la atitudinea pe care noi o asteptam din partea parintilor nostri: sa-si ceara iertare, sa se schimbe fata de noi... Mai degraba ei sunt tentati sa dea vina tot pe noi pentru tensiunea creata in familie: „dupa ce m-am sacrificat pentru ea o viata intreaga, acum nu merit sa se poarte asa cu mine si sa-mi faca asemenea reprosuri! Am crescut-o cum am putut si am stiut mai bine...” Mai degraba incerci sa te detasezi emotional de ea si, implicit, de problemele pe care le ai cu mama ta.

Povesteste-ne ce-ai facut la psiholog!

bird70 spune:

Intrebarea ta deschide cutia pandorei. Cred ca trebuie sa ne uitam la marile categorii de boli mentale si sa vedem etiologia si raspunsul la tratament.

Schizofrenia este o boala cu erditate dovedita, de fapt considerata mai degraba o boala neurologica sau neuro-psihica decat psihica. Raspunde extrem de bine la medicatie, simptomele tipice dispar, din pacate medicatia da efecte secundare foarte greu de tolerat si asta este motivul principal pentru care bolnavii intrerup tratamentul. Nu toti schizofrenicii au insa nevoie de tratament medicamentos, probabil intr-o lume ideala bolnavii de schizofrenie ar avea o viata mult mai buna. Se zice ca schizofrenia nu creeaza monstrii in capul bolnavului ci ii utilizeaza pe cei care exista deja acolo. Din cauza ca este o boala ereditara si extrem de debilitanta, bolnavii traiesc in familii disfunctionale (cu parinti bolnavi) si experimenteaza abuzuri socante inainte de debutul bolii. Debutul aduce la suprafata monstrii din interior, nu ii creeaza. Eu cunosc foarte bine 2 persoane care au simptome de schizofrenie (halucinatii si delusional thinking) nu iau tratament si sunt perfect functionale. Una dintre ele il aude pe Dumnezeu care il transmite mesaje, o indruma sa fie mai buna, mai plina de mila, mai toleranta, etc. Este asistenta medicala in sectia paleativa si este extraordinara in relatia si ingrijirea pacientilor pe ultima bucata din viata. A doua persoana vede ingeri, acestia apar cand are perioade grele ca sa o consoleze si sa o intareasca. Este de asemenea o persoana extraordinara, foarte implicata in ajutorarea celor cu probleme, profund religioasa dar foarte toleranta. Amandoua provin din familii cu istoric de schizofrenie dar nu in familia apropiata, parintii lor neavand simptome, si au crescut in familii credincioase, echilibrate si fara traume severe.

Tulburarile de mood (nu stiu sa traduc asta corect), depresia si bipolar sunt dovedit a fi dezechilibre ale neurotransmitatorilor din diverse motive: intamplari negative in viata (moartea cuiva de exemplu), oboseala/epuizare, efecte secundare ale anumitor medicamente, ca efect secundar a anumitor boli. Exista de asemenea o componenta genetica dar e vazuta ca un factor care predispune nu ca unul determinant. Mai exista o teorie care spune ca depresia poate fi cauzata de 'neputinta invatata' dar este categorisita si la experiente negative dar si la tulburari de personalitate. Depresia simpla se trateaza foarte bine cu medicatie. Cand spun simpla nu ma refer la severitate ci la asocierea cu alte diagnostice: tulburari de personalitate, schizofrenie, abuz de alcool sau droguri, etc. Depresia ca efect secundar al unor boli (de exemplu hipotiroida) sau ca efect secundar al unor medicamente, este relativ usor de tratat si cu mare succes odata cu eliminarea cauzei. Depresia data de epuizare se trateaza bine cu odihna si terapie. Antidepresivele restabilesc echilibrul neuro-transmitatorilor fara sa trateze motivul depresiei dar ii ofera bolnavului sansa sa caute si sa rezolve aceste motive, ii da o gura de aer, sansa sa se adune. Problematica este depresia asociata cu consumul de substante si despresia asociata tulburarilor de personalitate.

Tulburarile de personalitate sunt cele mai dificil de tratat si de diagnosticat. E foarte greu de diferentiat intre o tulburare de personalitate si un trait. Etiologia este puternic ereditra, de exemplu in cazul borderline personality este de 70% dar tulburarile de personalitate sunt in general vazute ca reactie la traumele din copilarie. La fel ca si schizofrenia, individul predispus genetic este in general si in mediul care cauzeaza traumele. Tulburarile de personalitate sunt in general asociate cu depresia la adulti si sunt foarte rezistente la tratament medicamentos dar si terapie. Paranoia si manifestarile schizoide sunt ameliorate cu antipsihotice, elementele compulsive si dramatice sunt partial ameliorate cu anticonvulsive, litiu si anumite antidepresive.

Tulburarile de personalitate sunt un motiv pentru care eu militez pentru tratamentul medicamentos al parintilor deprimati, pentru ca de fiecare data cand abuzeaza copiii, de fiecare data cand le arunca vorbe dureroase, cand ii loveste, cand ii nedreptateste, cand ii suprima, le modifica personalitatea, schimba ceea ce copiii aia sunt, premediteaza o viata de suferinta si lupta cu propria persoana. Si aici ajungem inapoi la subiectul de fata: COPILUL CAPTIV. Neputinta invatata, orice fac, oricat de cuminte sunt sau indiferent ce note bune iau, mama va fi furioasa, ma va lovi, imi va spune ca Ionel e mai cuminte, destept, cu note mai bune, etc. Stresul convietuirii cu adulti impredictibili si volatili determina un nivel crescut de cortizol (raspunzator de raspunsul la stres) si acesta 'forteaza' maturizarea rapida (ca un element care creste rata de supravietuire intr-un mediu vulnerabil) dar si o 'mentalitate de supravietuitor' care poate fi vazuta ca o tulburare de personalitate.

Ca sa-ti raspund la intrebare, succesul medicatiei depinde de problema. Daca individul are un defect de personalitate, nici medicatia si nici terapia nu va aduce ameliorari serioase, poate va curba din simptome dar nu va face problema sa dispara. Terapia este foarte eficienta in situatiile cand o persoana cu personalitate formata traieste o trauma si nu poate sa o integreze de exemplu, cand depresia pe fond de epuizare sau boala duce la modificari in patternul de gandire, etc.

hai ca m-am intins prea mult,
numai bine

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

nelia spune:

Salut fetele dragi de la acest subiect. Inca nu am citit ce s-a mai scris, l-am tot ocolit subiectul pentru ca stiu cita implicare iti cere citind mesajele de la el. Va mai dura un pic pina termin de citit, am vazut ca sint multe fete noi care au scris, dar trebuie citite foarte bine ca sa pot fi alaturi cu ele, altfel decit cu un gind bun.

De aceea vreau sa le multumesc fetelor care au ramas pe baricade, Rox in primul rind. De Conchita mai stiti ceva, s-a mai concretizat proiectul?

Bird, am citit ultima pagina, multumesc mult de informatii, foarte interesante, de altfel ca toata discutia despre medicatie, pentru ca si eu ca si Rox am un ghimpe impotriva ei...

Am citit ultimele mesaje ale lui Florinad si Alinas. Of, mai fetelor! Ca nu stiu ce sa va spun deocamdata, dar tare m-au induiosat mesajele voastre.

Florinad, mesajul tau m-a impresionat cel mai tare. Eu zic ca nu e neaparat necesar sa dai vina pe mama ta. Cu vina sau fara vina, tu trebuie sa afli ce e cu tine, de unde iti vin, cum pleaca aceste furii... singurul lucru sanatos pe care poti sa-l faci acum este tocmai sa-ti asculti aceste furii, sa le dai de cap, daca nu pentru tine, desi cu tine la tine ar trebui sa te gindesi in primul rind, in sfirsit, ci la copiii tai.

Am vazut scena in care copilul dezorientat oscila intre a face ce dorea (sa-i duca ciocolata fratiorului sau) si ce dorea tatal... si am simtit cum ai simtit si tu cum a picat tipatul tau asupra lui. Si faza cu minghiatul mi-a inmuiat inima si mi-a adus lacrimi in ochi. Pina vei descifra furiile, incearca sa faci ce ai facut in seara asta, macar rational daca nu total, din suflet... si vei vedea treptat cum toate problemele se pot rezolva cu blindete, calm, cu o minghiere... si vei simti si schimbarile care se produc in copii, vei vedea zimbetul din ochii lor.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

florinad spune:

Multumesc fetelor de incurajari. Sfaturile voastre inseamna mult pentru mine... si criticile la fel, oricum cel mai mare critic al meu sunt eu .

Nelia, dupa ce vei citi tot ce-am facut nu stiu daca vei mai fi asa de ingaduitoare cu mine.

Dar mi-a facut foarte bine ca am povestit aici tot, a fost un prim pas spre a face ceva concret. Nu-mi pare rau.

Am fost la psiholog si cred ca ne vom intelege. Doamna face terapie integrativa, mi-a explicat ce inseamna si mi-a placut ideea. Deocamdata mi-a vorbit despre proiectii si am regasit asta in comportamentul meu. Mi-a spus ca in timpul asta de o saptamana, pana ne vedem sa meditez la ce-am discutat si sa adaptez la situatia mea, sa iau ceea ce mi se potriveste din ceea ce a spus. Abia astept miercurea viitoare.

Va pup!

rrox3 spune:

Bird Foarte utila sinteza postata de tine. In parte o cunoasteam.
Dar interesul meu era cumva in alta parte. Ma gandeam la amicul vostru violent, care nu ar fi admis in ruptul capului ca are o problema si care, dupa medicatie, a acceptat sa inceapa o terapie. Acum ma gandesc ca si faptul ca a acceptat sa ia medicatia a fost defapt o recunoastere, dar cand am citit prima data m-am gandit imediat la posibilitatea de a ajuta un om nevrotic sa accepte ca are probleme, fiindca atat timp cat nu accepta nu-l poti ajuta. Asta e o problema care ma roade. De obicei nevroticul clacheaza si aia e sansa lui sa se vindece, dar daca nevroticul este narcisist - de exemplu - si inca unul performant, este foarte putin probabil sa clacheze. E stiut dealtfel ca narcisistii nu prea ajung in cabinetele de terapie.

Referitor la ce ai scris tu, eu nu cred ca tulburarile de personalitate sunt chiar atat de greu de diagnosticat. Sunt vizibile chiar cand nu sunt chiar tulburari, ci doar un stil de viata, niste inclinatii. Gandeste-te la oamenii obsesivi-compulsivi, paranoizi sau isterici. Dupa parerea mea sunt puternic legate de perioada copilariei si sunt la fel de bine asociate si cu anxietatea, nu numai cu depresia.

Nu stiu ce numesti tu "defect de personalitate" si nu prea sunt de acord cu ce scrii in paragraful asta:

Cam toti copiii caprivi au trait traume de cand s-au nascut, deci fara a avea o personalitate formata, si totusi, in multe cazuri, terapia reuseste.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Florinad ma bucur ca a mers bine prima sedinta de terapie. Cand ai scris prima data, nu stiu de ce, dar am avut impresia ca tu cauti mai mult consolare si absolvire de vina si ca defapt eziti sa incepi o terapie. Ma bucur ca a fost o impresie gresita, iarta-ma pentru ea.
Copiii, ca si adultii, raspund surprinzator de bine cand faci gestul potrivit. Felicitari - pentru ca ai reusit sa-ti constientizi si anticipezi suficient de bine manifestarea agresiva si ai reusit sa alegi sa te manifesti altfel. E un inceput minunat.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

bird70 spune:

Amicul nostru suferea de depresie fara alte componente de personalitate sau abuz de substante, pentru el s-au adunat in timp pierderea neasteptata a mamei, pierderea jobului, un job nou si foarte solicitant, etc. El era epuizat, la capatul puterilor, nu isi putea stapani frustrarea si nu avea rabdare cu cei din jur. El nu credea ca el are o problema ci nevasta-sa care il enerveaza daca nu e deacord cu ce vrea el, copilul care face galagie si se agita, sefii ca il iau de fraier, etc. La medicul de familie s-a dus dupa somnifere ca nu putea dormi noaptea si i s-au prescris antidepresive (nu cele potrivite insa). Sotul meu la asigurat ca medicamentele recomandate de el ii vor creste performanta intelectuala, puterea de concentrare si rezistenta la frustrare. Medicamentele au functionat si in momentul in care nu s-a mai simtit asa haituit de toti cei din jur, cand a avut posibilitatea sa se gandeasca la ultima perioada a acceptat sa mearga la terapie. Avea probleme nerezolvate legate de mama lui, ceva probleme vechi in casnicie care au iesit la iveala cu ocazia asta, etc.


Pai narcisistul are asociat problema de personalitate si de aici lipsa insightului si dificultatea de al ajuta. Chiar si atunci cand clacheaza este greu de ajutat pentru ca personalitatea va sta tot timpul in calea terapistului si nu poate fi atinsa de medicamente.


Este dificil de facut diferenta dintre personality trait si personality disorder.



Poate 'defect de personalitate' a fost o traducere mai nereusita, sorry, e greu pentru ca e un subiect despre care am invatat in engleza si nu am vocabularul in romana.

Nu toti indivizii care au trecut prin traume in copilarie dezvolta tulburari de personalitate, asta nu inseamna ca intr-un moment dificil din viata lor nu ii ajunge din urma trauma pe care pana atunci au reusit sa o integreze si atunci se deprima sau dezvolta tulburari anxioase. Succesul terapiei si medicatiei in depresie/anxietate cred ca tine de diagnosticele asociate mai mult decat de experientele in sine.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Chuny spune:

Bird70, as fi vrut sa iti trimit un PM sa te intreb ceva legat despre subiectul de fata, dar nu ai optiunea deschisa. Cum sa fac?

Rrox, mersi. Dar cu fiecare zi care trece eu sunt tot mai rau si nu stiu cum o sa ies din asta ...

Sib Aripi tot mai grele *** Nasterea ariciului Vladimir *** *** Anna, o nastere cu viteza