Alaptat in tandem
Raspunsuri - Pagina 6
Otiliav spune:
Alinushca nu stiu ce sa te sfatuiesc decat sa astepti sa vezi cum nasti si cate zile stai in spital. Ana a venit a doua zi in vizita dupa ce am nascut-o pe Elisa si nu mai vroia sa plece acasa. Iar ea avea 4 ani deci intelegea situatia foarte bine. Noroc ca prietena care a adus-o avea fetita prietena cu Ana si s-au luat cu joaca iar eu am stat 3 zile decat. Acum am decis sa nu aducem pe niciuna in vizita asa ca m-am externat eu la o zi dupa nastere ca Elisa nu dormea fara mine si bifase o noapte grea
Diana multumesc 
Nu-s ingrijorata ca totusi avea 5.3 kg la 2 luni. Doctora insa a bagat-o pe urmarire ca nu-i place perimetrul cranian cum a crescut. La masuratoarea asta nu am cu ce sa compar ca la niciuna nu am notat, am fost relaxata complet.
Nerantula cum mai sunteti? sper ca mai bine.
Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)
Nerantula spune:
Paulush, Diana, Olivia, va multumesc mult pentru sustinere si sfaturi si imi cer scuze ca o fac atat de tarziu .. dar timpul curge inca mult prea repede ..
Noi suntem ceva mai bine, am inceput sa ne obisnuim, nu mai intram in panica atat de des (desi de mai intampla, uneori, mai ales pe fondul oboselii) ..
Nu mai mai gandesc la intarcat din punctul 'nu mai pot asa', dar am inceput sa o fac din ce in ce mai des din perspectiva diversificarii: pare ca traim un film pe invers, Gruia se indreapta spre alaptat exclusiv 
- lapte praf nu mai bea deloc (inainte bea zilnic aproape 500ml), alte alimente foarte, foarte putin si acelea mai mult pe 'furate', adica in timpul jocului, la singura lui masa principala sunt fericita daca apuca cateva lingurite de ciorba, ca alte mancaruri nici inainte nu servea decat maxim unul sau doua alte feluri .. daca il intreb ce vrea sa manance imi raspunde invariabil 'tzitzi' si cu nici un chip nu accepta alta varianta ..
In rest, pare sa se mai fi destins, nu mai e atat de anxios, pot tine bebelina in brate fara sa-mi ceara sa o pun pe pat, uneori chiar o si pot alapta fara sa vrea si el in acelasi timp, dar isi tine randul, adica dupa ce termina ea, vine imediat si cere sau isi pune perna si se posteaza pe pozitie .. in seara asta ii aveam pe amandoi la san si Gruia ii cauta manuta Cezarei, care facea cercuri in aer, incercand sa-si puna el degetelul in palma ei ca ea sa i-l stranga, asa cum facuse la un moment dat .. m-a topit 
Problema mare raman reprizele de plans seara/noaptea ale fetitei, despre care ziceam eu ca sunt colici, pentru ca nimic nu pare sa o consoleze, toate tehnicile eu efect limitat sau deloc, iar daca tzipetele ei il trezesc si pe Gruia si nu il pot tine si pe el la san in timpul asta (eu executand 'colic dance' prin camera), plansul e la dublu, uneori in trei 
... traiesc de la o zi la alta asteptand sa treaca primele 3-4 luni dupa care cica ar trebui sa inceteze nebunia asta cu durerile de burtica ..
Statul prelungit la san al lui Gruia iarasi e o tema in curs de rezolvare, din pacate cu extrem de vag progres in acest moment, ceea ce am reusit sa obtin este ca atunci cand e aproape adormit sa ii spun 'au, gata, tzitzi' si in cam 80% din cazuri ii da drumul, insa daca o fac prea devreme se opune, mai vrea 'tzitzi pic' si ii mai dau un pic, nu am reusit sa fiu ferma dupa ce i-am zis gata, nu suport sa il vad ca plange si eu pot face ceva sa evit asta, desi cu costuri mari, pentru ca, pe de alta parte, treaba asta ma consuma mult si nici asa nu e corect, sa stau tot timpul cu stresul ca nu ma pot elibera la timp din supt ..
Paulush, cu numaratul ar fi maxim pana la 10, ca el atat stie, deocamdata numar eu in gand, la el nu observ aproape nici o disponibilitate de a fi receptiv si la nevoia mea ..
alinushca spune:
Noi am fost/suntem f raciti, tusitori, el a avut febra vreo 5 zile... bleah. Acum ma doare gatul asa tare ca nici nu-mi vine sa scriu . Sper sa intru si eu in club Nerantula in cateva zile si sa ne plangem aici pe umar la liber . Faptul ca Gruia nu papa este doar o faza cu siguranta si nu cred ca trebuie sa te ingrijoreze foarte tare. O sa isi revina. La o adica oricum nu cred ca ai timp acum sa faci nu stiu cate feluri de mancare pentru el. Si Serafim de la boala asta a mai mancat f putin si a vomitat de destule ori ce a mancat. El oricum nu mai bea lapte deloc, de nici un fel (nu ii place) asa ca ii dau iaurturi si branzici cam zilnic, cu miere/gem/fructe. Tzitzi imi cere uneori la culcare. Sper sa nu se indeseasca prea tare dupa, si oricum nu prea am de gand sa negociez cu el. O sa il pun la san atat de des cat o sa ne fie bine la toti 3. In fond pe mine m-a preocupat mai mult faptul ca l-am privat prematur de imunitatea mea mai mult pentru ca dependenta emotionala a cam disparut deja cand ramasesem fara lapte pe la 20 de saptamani. Poate nu gandesc bine acum lucrurile, sunt mai preocupata sa nu ajung iar la cezariana si sa am dup-aia saptamani intregi de placeri in plus pe langa adaptatul in 3.
Mami de 
(28.10.2008) si 
bb2 s 38 
Nerantula spune:
Alinushca, asteptam vesti, in fiecare zi intru sa vad daca ai scris ca ai nascut
Cezara implineste azi o lunita de viata 
.. cu toate zilele si, mai ales noptile grele, nu stiu cand a trecut timpul, parca ieri goneam prin oras sa apuc sa ajung la spital sa nasc ..
S-a nascut cu 3.150gr, a scazut in 3 zile pana la 2.880gr si azi avea 4.050gr , un bilant bun, nici nu ma gandeam altfel. Supriza e Gruia, care avea undeva la 12.300gr cand m-am internat sa nasc, iar azi avea 12.900gr! Si o productie de muci nou-nouta pe care, bineinteles, ii transfera generos si sora-sii
La noi panica nu mai e asa de mare, ne-am mai obisnuit, mai ales noi, adultii, pentru ca Gruia mi se pare ca e tot foarte impovarat de aceasta schimbare .. de o saptamana a inceput sa se trezesca constant de 2 ori pe noapte, minim, acum 2 nopti s-a trezit din ora in ora , sanul lui e varza, il tot cercetez de ragade, ma doare destul de rau la supt, iar cand noaptea se trezesc amandoi o data (nu stiu cum reusesc!) ma tot gandesc la intarcatul de noapte, nu rezist psihic si fizic in felul asta, cu atatea treziri, mi se pare ca bebelusul e mai mult copilul cel mare ..
Am vazut ca s-au mai facut intarcari partiale, de noapte, mie mi-e greu sa-mi imaginez ca voi reusi in 4-5 zile sa-i cele 2 mese din somn, oricum ma astept, daca as face-o, la ore de plans 
si sunt aproape sigura ca voi ceda ..nu stiu ce sa fac
paulush spune:
Cat timp simti ca vei ceda, nu ii spune nu. E inutil si dureros pentru amandoi, mai bine ii dai fara sa cracnesti in primul moment cand iti cere, decat dupa o ora de plans sfasietor. Va scutiti de nervi, plans, suferinta, tensiune in familie si, f important, indarjirea lui: cu cat il refuzi mai indelungat, cu atat te va trage mai dihai.
Si refuzandu-l obtii un singur lucru: el invata ca trebuie sa planga mult si sa-l doara sufletul tare ca tu sa cedezi, pentru un lucru pentru care nu de mult primea invitatie...
Cand o sa simti ca nu pe care i-l zici e nu si in interiorul tau, o sa te creada si n-o sa mai planga.
Din celelalte mame pe care le-am cunscut facand tandem, mi-au spus ca pana pe la patru luni ale celui mic raspundeau cat de cat fara incidente cererii celui mare desi oboseala fizica si mentala e crunta. Dupa aceea incepi sa crezi cand zici nu, incepi sa-l distragi cu alte lucruri, el creste, fiecare luna e importanta. Si incepi sa nu mai poti, nu e nu.
Cand intr-adevar vrei sa gata, cu ajutor din partea tatalui lui, in trei-patru nopti il intarci (asta e teoria, eu am putut fara ajutor, caci intr-adevar cand am zis nu motivul era prea mare ca sa se ratoiasca fata fata la mine. Nu mai puteam pe bune). Pana atunci incearca sa-ti conservi dramul de integritate fizica si psihica in conditiile astea.
Te inteleg perfect. Am batut drumul asta exact ca tine, te cred si stiu ce simti. Si nu esti singura, tot ce simti e normal, oricat de contradictoriu ti se pare.
mes p’tits riens
asa a fost
Nerantula spune:
Intr-adevar, in interior nu e 'nu', si in exterior e numai atunci cand sunt maxim de stresata, adica noaptea, cand stau cu sufletul la gura sa nu se trezeasca amandoi o data, ca efectiv nu le pot face fata, fetita trebuie plimbata prin casa, ridicata pe umar, leganata pe picioare, pus foehnul langa ea, etc, baiatul vrea sa adoarma din nou la san si simultan nu e posibil Si in fiecare noapte stau cu urechile ciulite, inchid si deschid usi, fac planuri si ... am sentimentul, de fiecare data, ca totul e doar o amanare ..
Oricum, acum o problema si mai mare a rezolvat grija trezirilor pentru alaptat: amandoi au muci grosi din plin, se ineaca si nu pot suge, sunt plangaciosi, eu aspir zi si noapte, fac aerosoli, dau siropele si ma rog sa nu dureze la nesfarsit Si, desigur, in aceste conditii nu mai e vorba de intarcat ..
Edit: eu nu cred/sper ca intarcarea la Gruia va fi in 3-4 nopti .. ma astept la minim o saptamana, in cel mai bun caz, de va fi, cand va fi ..
alinushca spune:
Serafim nu mai suge noaptea de cand am inceput sa ii dau apa in loc de san, asta fiind pe la un an si 3-4 luni parca. Iar daca o sa vrea noaptea o data cu venirea fratelui raspunsul din interior este categoric "nu". Se poate si asa, nu ? Sau o sa am surprize ?
Inca nu am nascut, mai am 2-3 saptamani la dispozitie. Sunt lipsita de energie si de orice chef, dar ma si bucur ca stiu ca sunt ultimele zile cand imi apartin intr-o masura mare .
Cu mucii aia e nasol. Un bub de 5-6 saptamani al unei prietene e acum in spital cu bronsiolita acuta luata de la fratiorul mai mare. Ma bucur intr-un fel ca nu am nascut inca in ideea ca ne trece bine raceala la toti mai intai si poate suntem imunizati pentru restul sezonului. E si o raceala pacatoasa rau, tusim de saptamani intregi deja.
Mami de (28.10.2008) si bb2 s 39
Nerantula spune:
Alinushca, sincer te invidiez putin peste 'nu'-ul atat de hotarat in legatura cu eventuala solicitare de noapte a lui Serafim ... eu nu am puterea asta, desi am mare nevoie, dar nu-mi pot scoate din cap si din suflet ca refuzul meu intr-un moment atat de delicat ca acest inceput al vietii in 4 sa nu il afecteze prea mult, sa nu refuleze in alta parte, sa nu-l faca sa se simta dat deoparte, neimportant ... pur si simplu nu pot sa vad momentul in care l-as auzi plangand cu disperare dupa mine (=tzitzi) si sa se duca taica-su sa-l ... asiste, ca nu e capabil de consolare, din pacate ..
In noptile trecute, cand am introdus intelegerea ca atunci cand zic 'gata, ii dam drumul lui tzitzi' el sa se conformeze, au fost vreo 2-3 in care a plans muuult si m-a sfasiat, in prima noapte nu am cedat, a plans mai bine de o ora, apoi am tot incercat sa ii explic si am 'negociat' un 'inca putin si gata', pe care acum mi-l cere, i-l dau fara sa planga si, intr-un final, imi da drumul. Ceea ce am realizat prin asta este sa nu-i mai 'fur' tzatza din gura cand e adormit, de fiecare data simtea si se zbatea sa o mai tina, ci sa accepte si el acest moment desi, cum spuneam, se intampla sa nu ...
Ceea ce imi propun acum, in aceasta zi/seara/noapte este sa mai astept cateva saptamani si, daca nu revine la maxim o trezire pe noapte, sa ii refuz sanul noaptea, intarind acel 'nu' interior cu convingerea ca ma ofer din plin in timpul zilei, in toate formele, dar am nevoie de resursele de noapte ca sa-mi pastrez, cat se poate, integritatea pe timpul zilei si ei sa poata beneficia de asta, la fel ca si mine ... altfel se accentueaza din ce in ce mai mult sentimentul ca ma pierd, ca nu stiu cine mai sunt si cine le transmit lor (copiilor) ca sunt. Deja imi pun intrebarea cat de sanatos e comportamentul meu uneori total lipsit de autenticitate, cand nu limitez nicicum 'toanele' si solicitarile cele mai diverse in acord cu ceea ce simt eu in legatura cu ele si ma conformez lor, ca sa nu-i creez lui (Gruia) nici o frustare, ci sa ma frustez eu ..
Nerantula spune:
Si cum nici o zi nu seamana cu alta si, mai ales, noptile mele nu seamana intre ele, azi-noapte am simtit patrunzator acel 'nu' interior, am simtit ca nu-l mai pot privi pe Gruia, baietelul meu de 2 ani si mai bine, ca pe un nou-nascut care-mi sacrifica toate noptile prin 'nevoia' de a veni la san la fiecare 2 ore .. azi-noapte i-am spus un bland, dar ferm 'nu' pentru cererea la tzitzi in somn, asta venind dupa ce, in ultima luna, a trecut treptat de la o masa spre dimineata, apoi doua, apoi trei, iar asta-noapte a dat prima trezire la ora 12, adica la mai putin de 2 ore de cand adormise la san, intr-un maraton al suptului.
Gata, il intarc de noapte.
De data asta au fost 2 reprize de plans, de jumatate de ora si 40 min, sa vedem cum vor fi urmatoarele ... tineti-ne pumnii!
szivarvany spune:
Nerantula, eu te citesc cu sufletul la gura, dar sfaturi nu am, insa iti sunt alaturi si stiu ca vei decide exact cum e corect fata de voi 3 
O mare imbratisare pt tine 
Daria & felina fioroasa
GIULIA(2004 08 16) cu 
Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"